- O analiză The Economist
<< Pesimiștii cu privire la economia mondială au avut parte de un moment slab. Creșterea globală a fost probabil de aproximativ 3% în 2025, mult mai mare decât prognozele sumbre făcute în primăvară și vară. Acest lucru corespunde tiparului deceniului. În fiecare an de până acum al deceniului 2020, „economia Teflon” a depășit prognoza făcută de Banca Mondială în iunie. În 2025, America, în special, a sfidat așteptările. A încetinit sub conducerea lui Donald Trump, după ce s-a ținut cont de impactul mecanic al scăderii imigrației, însă doar puțin. Acum, ratele dobânzilor globale au scăzut și, în America, China și Germania, stimulentele fiscale susțin creșterea.
Reziliența economiei mondiale poate să-i buimăcească pe liberalii pro-piață, deoarece a coincis cu politici protecționiste. Până acum, în cursul acestui deceniu, politica industrială s-a multiplicat, lanțurile de aprovizionare s-au fragmentat, iar Trump a impus cele mai mari tarife din America, începând cu anii 1930 încoace. Totuși, la prima vedere, este greu de observat paguba. Populiștii se laudă că experții, ca de obicei, s-au înșelat.
Ei au dreptate doar pe jumătate. Este adevărat că protecționismul încă nu a deturnat creșterea economică. Dar politicile industriale și tarifele au eșuat în scopul lor principal: oprirea declinului locurilor de muncă din industrie. Acest lucru sugerează că economia mondială doar face față populismului în loc de a prospera sub acesta.
Industria americană se află într-un impas. Conform sondajelor, sectorul a înregistrat contracții în fiecare lună, din martie 2025, iar firmele se plâng și de costul ridicat al pieselor importate. În ultimul an, cheltuielile pentru construcții ale producătorilor s-au redus, la fel și numărul angajaților lor.
Industria nu e suferindă numai în America. La nivel global, producția industrială a rămas în urmă față de creșterea economică, în ultimii trei ani, estimează banca JPMorgan Chase. Conform Organizației Internaționale a Muncii, între 2019 și 2025 locurile de muncă din industrie au scăzut ca pondere a forței de muncă, iar asta pe toate continentele, cu excepția Africii. Bidenomics, Trumponomics, „Make in India” și altele abia au influențat această tendință pe termen lung.
Nu este de pariat pe vreo schimbare în viitor. În ciuda incertitudinii care planează asupra joburilor de birou din cauza inteligenței artificiale, muncitorii din fabrici rămân cei mai afectați angajați din lume. Ritmul scăderii locurilor de muncă industriale, ca pondere a forței globale de muncă, a fost ușor mai rapid în anii 2020 decât în ultimele trei decenii precedente. Recent, posturile vacante s-au redus mai repede în fabricile americane decât în birouri. Și, deși munca în industrie nu este amenințată direct de chatboți, modelele AI antrenate cu date provenite de la senzori și camere fac roboții din fabrici mai performanți. Pe 5 ianuarie, șeful Nvidia, Jensen Huang, a declarat că „momentul ChatGPT pentru robotică a sosit”. Acest lucru ar putea crește productivitatea, dar probabil va face ca locurile de muncă pe care politicienii se străduiesc să le creeze să fie și mai rare.
Există un singur loc unde industria prosperă și locurile de muncă din fabrici rămân relativ stabile: China, a cărei pondere în valoarea adăugată globală a producției industriale, aproape o treime, este aproape de două ori mai mare decât cea a Americii. Puterea industrială a Chinei amenință securitatea națională a țărilor occidentale, oferindu-le control asupra unor industrii importante, dar nu se dovedește a fi un avantaj economic. Disponibilitatea liderilor chinezi de a sprijini producătorii cu bani de stat a distorsionat economia. Capacitatea excesivă rezultată în fabricile chineze a contribuit la problema deflației.
Ironia este că tocmai puterea de adaptare a piețelor explică reziliența economiei mondiale în fața barierelor comerciale. De ani de zile, lanțurile de aprovizionare s-au adaptat pentru a ocoli orice obstacol. Și responsabil pentru explozia AI este sectorul privat american, iar nu planificatorii industriali din Washington. Succesul continuu al piețelor libere ascunde daunele provocate de protecționism. A nu se confunda reziliența economică globală cu vreun triumf al unora ca Trump. >>
