În contextul în care, la Bruxelles, unele voci sunt îngrijorate de tonul eurosceptic al campaniei electorale franceze, Emmanuel Macron vrea să apere UE, în 2022, la fel cum a procedat și în 2017, notează Le Monde.
<< În 2017, Emmanuel Macron a câștigat alegerile prezidențiale și pe baza convingerilor sale europene. În preajma alegerilor din aprilie 2022, Președintele Republicii știe că, mai mult ca niciodată, are nevoie de alegătorii pe care îi adusese laolaltă atunci, pe acest angajament. Marți, 9 noiembrie, în cadrul discursului său televizat, el și-a plasat din nou acțiunea în cadru comunitar, amintind că, în ianuarie, Franța va prelua președinția Uniunii Europene (UE). „În contextul șocului puterilor continentale, care se derulează sub ochii noștri, situația este de așa natură că numai un acord european, solidar și voluntar, îi poate oferi fiecărei țări europene un loc și o forță de acțiune”, a declarat acesta.
Viitoarea campanie a lui Emmanuel Macron va fi și o campanie pentru Europa. Bruno Le Maire, care a fost luni și marți la Bruxelles pentru a se întâlni cu omologii săi europeni, înrămat perfect acest lucru. „După doi ani de criză, situația este clară. Uniunea Europeană a fost acolo, UE a fost eficientă, UE a fost rapidă, UE a fost clară [și] asta trebuie să fie o sursă de mândrie”, a afirmat ministrul Economiei.
Uitate au fost criticile privind încetineala implementării planului european de redresare sau cele privind eșecurile din debutul campaniei de vaccinare, pe Bătrânul Continent. Acum este moment de bilanț. „Fără Europa, ar fi fost prăbușirea economiei”, a continuat domnul Le Maire, care anterior criticase atât de des lentoarea, blocajele și neajunsurile edificiului comunitar. Și a completat: „Voi bate monedă pe asta în fața adversarilor care vor să omoare construcția europeană”.
Nu agita dezbaterile
În afară de Yannick Jadot (Europe Ecologie-Les Verts) care își revendică eurofilia și Anne Hidalgo (Partidul Socialist) care până acum a rămas discretă în privința subiectului, candidații (declarați sau nu) la alegerile prezidențiale denunță toți – cu mai mult sau mai puțin forța – instituții comunitare care amenință suveranitatea națională. Conflictul dintre Varșovia și Bruxelles privind primatul dreptului european le-a oferit ocazia de a-și susține cauza.
În acest context, domnul Macron vrea să facă diferența și să îi reprezinte acei alegători pro-europeni pe care îi trec cu vederea alți competitori din cursa pentru Élysée. Sperăm că următoarele câteva luni nu vor contrazice aceste virtuți ale Europei, al cărei cantor este acum domnul Le Maire, și că tandemul franco-german va rămâne forța motrice, în ciuda plecării Angelei Merkel. „În cadrul UE, toate dezbaterile au devenit constructive. Toată lumea caută o soluție care să li se potrivească și altora. Nu vreau să stric această stare de spirit”, a mai spus ministrul.
Realitatea nu este atât de roz, dar Parisul va face tot posibilul pentru a nu agita dezbaterile dintre cei douăzeci și șapte și se așteaptă ca partenerii săi să-l ajute să le prezinte francezilor cea mai fericită față a UE. Dacă, în 2017, europenii se temeau că va câștiga Marine Le Pen, anul acesta ei asistă cu îngrijorare la fenomenul Zemmour și la „faptul că 40% dintre francezi sunt pregătiți să voteze la extreme”, mărturisește un apropiat al șefului statului.
„Macron nu mai vrea să vorbească despre autonomie strategică europeană pentru că știe că este contraproductivă”, a spus Jean-Dominique Giuliani. „Contează pe Rutte [prim-ministrul olandez] sau Draghi [prim-ministrul italian] pentru a avansa subiectul”, adaugă președintele Fundației Robert Schuman, unul dintre cele zece grupuri de reflecție care au fost primite la Palatul Élysée, pe 9 septembrie, pentru a discuta cu șeful statului despre Europa, înaintea președinției franceze a Consiliului UE, din prima jumătate a anului 2022.
La fel, Emmanuel Macron nu mai amintește de ideea unui plan european de investiții care, precum planul de stimulare de 750 de miliarde de euro, ar fi finanțat printr-o datorie comună celor douăzeci și șapte. Știe cât de tumultuos este subiectul în Germania. În schimb, Parisul așteaptă ca Berlinul să-și modereze revendicările – cel puțin până la alegerile prezidențiale – în contextul dezbaterilor viitoare privind reforma Pactului de Stabilitate și Creștere.
„Orice poate derapa”
Regulile care guvernează finanțele publice (deficitele publice și datoria nu trebuie să depășească 3%, respectiv 60% din produsul intern brut) au fost suspendate în timpul crizei Covid-19 și trebuie restabilite în 2023. Cei 27 vor să le rescrie, dar având în vedere diferențele dintre sudul și nordul Europei pe această temă, exercițiul promite a fi unul cu mare voltă. În plină campanie electorală, ar fi dezastruos pentru apărătorul Europei, Emmanuel Macron, ca Franța și Germania, să o rupă pe tema criteriilor de la Maastricht.
Până acum, Berlinul a făcut jocul. Pre-acordul de coaliție dintre SPD, Verzi și FDP amintește de atașamentul Germaniei față de „finanțe publice sănătoase” și față de pactul de stabilitate care „și-a dovedit flexibilitatea”. Dar nu merge mai departe. În rest, nicio decizie nu ar trebui luată în timpul președinției franceze a Consiliului UE, permițând astfel Parisului să abordeze mai calm această etapă. „Dar vor exista dezbateri și orice poate derapa”, afirmă un înalt oficial.
În timpul președinției sale, Franța intenționează, pe de altă parte, să avanseze problemele mai bine vândute din punct de vedere politic: Europa socială și salariul minim european, Europa verde și implementarea mecanismului de ajustare a carbonului la granițe – subiect drag lui Emmanuel Macron -, Europa digitală și adoptarea unor reglementări mai puţin favorabile GAFA. „O Europă care ia deciziile corecte este cea mai bună protecție pentru națiuni”, explică Bruno Le Maire.
Există un subiect pe care Emmanuel Macron nu contează, ba din contră, să urce pe scenă: acela al primatului dreptului european, pe care îl contestă Varșovia. Șeful statului preferă să evoce, așa cum a făcut pe 18 octombrie, acest „dialog al judecătorilor la nivel european”, în centrul „construcției politice a UE”. Desigur, EDF speră să-i vândă Poloniei reactoarele. Dar într-o țară precum Franța, în care suveranismul are vânt în pupa, trebuie „avut grijă să nu existe un discurs excesiv de federalist”, rezumă Sébastien Maillard, directorul Institutului Jacques-Delors. >>
