Ce se ascunde în spatele cuvintelor sale, a drumului său? Care sunt modelele lui și ce l-a influența? Care este metoda sa și care sunt zonele gri? Emisiunea Complément d’enquête, difuzată de France 2, a disecat „fenomenul Zemmour”.
Aproape 11 ore într-o lună. Acesta este timpul de antenă al lui Eric Zemmour, în mai 2021, în platoul celor 20 de programe Face à l’Info, de la CNews, conform calculului făcut de echipele emisiunii Complément d’enquête. Fiecare număr a durat puțin peste o oră și a monopolizat jumătate din timp. Prin comparație, asta înseamnă de trei ori mai mult decât Emmanuel Macron… și mult mai mult decât toți concurenții săi la alegerile prezidențiale din 2022, notează France 2, în portretul făcut lui Eric Zemmour.
Potrivit sursei citate, de la începutul anului școlar, polemistul este cel care dă tonul, stabilește ordinea de zi. După o dezbatere cu Jean-Luc Mélenchon, el visează acum să se confrunte, în direct, cu Emmanuel Macron. Unele sondaje îl dau chiar și în turul doi al alegerilor prezidențiale, într-un moment în care nu este încă oficial candidat! Cum a reușit să ajungă până aici?
Documentarul France 2 mai notează că Eric Zemmour a fost condamnat de justiție pentru „provocare la discriminare rasială”, este acuzat de agresiune sexuală de către mai multe femei, face declarații șocante despre prenumele „franceze” și încearcă să-l reabiliteze pe Pétain și regimul de la Vichy.
Un portret decupat în mici capitole bine ilustrate, scrie Le Monde, despre materialul difuzat de France 2, un portret al lui Eric Zemmour ca polemist de extrema dreaptă și un personaj care, dacă nu spiritual, este cel puțin „fiul mediatic” al lui Jean-Marie Le Pen.
Mai jos, comentariul din Le Monde:
<< Ancheta aduce puține dezvăluiri dar aprofundează principalele etape ale carierei sale, fie că este vorba de rolul, în ascensiunea (lui Zemmour), a lui Vincent Bolloré, șeful grupului Canal+, care l-a înșeuat personal la CNews, până la cel al restului presei.
După cele două eșecuri la ENA, a lucrat doi ani în publicitate, unde „nu a dat rezultate grozave”, a spus Ellen Willer, care i-a fost șefă la agenția FCA, iar patronul i l-a recomandat cu amabilitate lui Philippe Tesson, directorul de la acea vreme al Quotidien de Paris. Așa a devenit jurnalist tânărul de atunci, dar „nu un investigator fără pereche”, subliniază un confrate.
„Viziune pur rasială”
Polemistul și-a făcut curând un renume la televizor, iar Complément d’enquête a săpat după un episod puțin cunoscut, un față în față din septembrie 2018, din platoul lui Thierry Ardisson, cu Hapsatou Sy, căruia Eric Zemmour îi reproșa, deja, prenumele și considera că ar fi trebuit să se numească Corinne. Răspunsul tinerei a fost tăiat la montaj. Complément d’enquête l-a găsit, precum și un mic filmuleț furtunos cu gazda emisiunii, în care invitata anunță, foarte șocată, că va depune plângere. Thierry Ardisson i-a răspuns elegant: „Hai, depuneți plângere, îmi convine, va fi pe Morandini”. De atunci, Hapsatou Sy a primit amenințări cu moartea, pachete cu excremente prin poștă, pe stradă i se șoptește „Corinne”. De ce Corinne? „Acesta este prenumele frizerilor și secretarelor”, a scris Zemmour în cea mai recentă carte.
Un alt moment puternic, mărturiile lui Gaëlle Lenfant, publicate de Mediapart, pe care Eric Zemmour a îmbrățișat-o cu forța, în 2005, la școala de vară a Partidului Socialist, și mărturia unei foarte tinere jurnalistice, care i-a mulțumit redactorului de Le Figaro că îi luase o cafea: „Îmi veți mulțumi altfel”, i-a spus el – răspuns notat de ea în jurnalul său – „și acolo îmi bagă limba în gură. Neașteptat, dezgustător”. Nu s-a lăsat și, ieșind din cafenea, i-a spus că așa merg lucrurile în jurnalism…
Ancheta a disecat, în continuare, cele șaisprezece proceduri deschise împotriva polemistului (cinci achitări, două condamnări, nouă încă în curs), se apleacă asupra comentariilor despre Philippe Pétain, calculează că a câștigat în jur de 3 milioane de euro cu cărțile sale și a evaluat, împreună cu Cécile Alduy, specialist în analiza discursului politic, șapte dintre principalele sale lucrări. Cuvântul „rasă” apare de 130 de ori. „Singura persoană care a folosit acest cuvânt la fel de mult ca Eric Zemmour este Jean-Marie Le Pen”, a spus semiologul, „este o viziune pur rasială asupra societății. Bătrânul patriarh de extremă dreapta profită, în emisiune, pentru a repeta că îi va vota pe cei mai bine plasați la alegerile prezidențiale. Și se asigură că nu a ratat nicio emisiune a lui Eric Zemmour. Așa e chiar îl vedem chiar moțăind în fața televizorului lui. >>
ALEGERI ÎN FRANȚA | Macron recuperează, în Barometrul Le Figaro Magazine. Stânga, în impas
