Țara lui Dracula a mai dat lumii un personaj de speriat Vestul, celebrul conte de secol XIX fiind mai nou eclipsat de istericul europarlamentar de secol XXI, Șoșoacă.
Spre deosebire de original, însă, versiunea Dracula 2.0 nu are izvoare nici literare, nici de legendă, nici istorice.
Nu este nici vampir – Doamne ferește!, scuipă Teodosie în sân – deși cumva tot din tenebre s-a ivit. Din tenebrele apelor stătute, pestilțiantiale și clocite ale politicii românești și propagandei ruse hiperactive.
Șoșoacă, această sirenă de baltă nedrenată, și-a făcut intrarea în parlamentul Europei unite șocând, dar totuși fără să surprindă. A procedat așa cum era de așteptat din partea cuiva cu parcursul său public și politic, ducând la Bruxelles și la Strasbourg aceleași apucături rupestre cu care până de curând siderase non-stop doar audiența și parlamentul de acasă.
Nenorocirea este că, începând de joi, pe lângă traficanți de persoane, hoți și bombardieri (profiluri-clișeu, dar cu ancoră în realitate), handicapul de imagine pe care îl are de surmontat România peste hotare a mai atins o culme.
Șoșoacă – în caz că va continua în Parlamentul European așa cum a debutat, și nu văd ce ar opri-o – își va umili țara cum foarte puțini dușmani externi ar fi în stare să o facă. Și nu o zi-două, ci măcar cinci ani.
Șoșoacă nu este reprezentativă pentru România, sunt de acord, dar este o reprezentantă a României. Iar asta, vrând-nevrând, ne va lega pe toți (fani sau detractori) suficient de strâns de ea, destul cât să fim și cu toții împroșcați atunci când se manifestă plenar (aviz inclusiv Bisericii Ortodoxe Române, căci Șoșoacă are perversul obicei de a-i exploata cu nesaț icoanele și alte simboluri sfinte).
Până la urmă, Șoșoacă a fost votată de un anumit număr de cetățeni români, iar acei cetățeni știau prea bine ce hram poartă: cât este de servilă față de Rusia și putinism, cât de certată este cu bunul simț, cât este de scandalagioaică și agresivă în limbaj, cât de avidă poate fi după faima obținută ieftin și indecent.
Șoșoacă va fi piatra de moară atașată nediscriminatoriu de piciorul tuturor: al celor ce au votat-o, al celor ce nu au votat-o, a celor care – români ori străini – vor trebui să lucreze sau să interacționeze minimum cu ea.
Joi, în Parlamentul European, Șoșoacă s-a dat în stambă ca un barbar întrucât asta fusese până acum rețeta succesului ei. Și, dacă tot a avut atâta vreme succes cu rețeta asta, de ce să o schimbe cu alta?
Probabil că procedând astfel a făcut deliciul acelor alegători români care au propulsat-o acolo, probabil că tot acel circ va produce o noapte de beție dementă și prin Ambasada Rusiei de la București.
Însă dincolo de bucuria de moment, produsă de sinistrul spectacol, cei ce au ales-o pot fi, măcar de aici încolo, siguri că lor Șoșoacă le va oferi, ca europarlamentar, doar circ, dar nu și pâine.
Va fi destul de singură într-un univers politic în care obiectivele urmărite sunt atinse doar conclucrând și aliindu-te cu alții. Semnele singurătății și, implicit, ai ineficienței, deveniseră evidente încă dinainte de ziua de joi, având în vedere că până și ceilalți extremiști europeni o ocoliseră din primele zile.
După dezlănțuirea de joi, după urletele și gesturile de codru, care au dus la evacuarea sa, șansele cresc exponențial ca absolut nimeni să nu lucreze vreodată, pe vreun proiect, cu “Șoșoaca noastră”. Cresc șansele, așadar, ca la Șoșoacă, în tot Bruxelles-ul și Strasbourg-ul, să se mai uite doar Lazarus, deși chiar și la acest capitol am solide dubii. Cum viața e complexă, caracterele flexibile și politica plină de meandre, nu este exclus ca pe parcurs, dând de gustul vieții și lumii de acolo, Lazarus însuși să fie tentat să opereze oarece schimbări în viața sa cea nouă de europarlamentar (Atenție, Diana, e “senzațional, nici nu știi ce pierzi!”).
Dar dacă românii care au votat-o pe Șoșoacă la europarlamentare riscă să rămână cu buza umflată, în schimb rușii care i-au făcut galerie au de cules roade. Până la urmă, în Parlamentul European și-a făcut debutul probabil cel mai distruptiv element cu care instituția s-a confruntat în istoria sa întinsă pe câteva decenii. Până la urmă, asta și a fost ideea…
P.S.: Având în vedere că e degrabă iubitoare de expunere și socializare la Ambasada Rusiei de la București, Șoșoacă merită să spună opiniei publice românești și europene ce crede domnia sa despre atmosfera din Duma de Stat de la Moscova. De ce acolo, în raiul democrației putiniste, nu îndrăznește niciun ales să se comporte așa cum s-a comportat ea în Parlamentul European și în Parlamentul României? Apoi: în scenariul SF că s-ar înregistra un asemenea episod, oare individul respectiv nu ar fi evacuat? Dar mai presus de toate: dacă ar fi evacuat, oare în ce ungher al gulagului penitenciar ar fi depus, câtă vreme nu se va mai ști ceva de el, câte vieți nu va mai vedea lumina zilei, în ce condiții subumane ar răposa?
