Anatomia unei crize financiare

Sursa: Pixabay

<< În acest comentariu din februarie 2008, avertizam că prăbușirea pieței imobiliare din SUA, din 2006-2007, va duce la o recesiune severă în SUA și în lume și la o criză financiară globală. Cincisprezece ani mai târziu, s-ar putea să fim din nou în pragul unei duble crize economice și financiare – doar că de această dată rezultatul ar putea fi chiar mai rău. La urma urmei, ratele datoriei private și publice față de PIB sunt mult mai mari astăzi, iar ultimii ani au scos la iveală costurile și limitările politicilor monetare, fiscale și de credit neconvenționale.

Mai mult, la începutul lui 2008, inflația era în scădere și ducea la deflație, iar un șoc al cererii și o criză a creditului au permis relaxarea neconvențională a politicii, la scară largă. Astăzi, șocurile negative ale ofertei au determinat o creștere a inflației, forțând băncile centrale să înăsprească politicile monetare și de credit, chiar dacă multe economii s-au îndreptat către recesiune.

Și, pe deasupra, se profilează noi mega-amenințări grave – care decurg dintr-o „depresie geopolitică”, schimbări climatice și riscul unor noi pandemii –, iar o reacție populistă larg răspândită continuă să pună în pericol viitorul globalizării și al capitalismului democratic. Pe multe dimensiuni, riscurile sunt chiar mai severe astăzi decât în 2008 >>, scrie Nouriel Roubini, pentru Project Syndicate

<< Un cerc vicios se desfășoară în prezent în Statele Unite, iar raza sa s-ar putea extinde la economia globală. Criza financiară din America a declanșat o criză severă a creditelor, care agravează recesiunea din SUA, în timp ce recesiunea din ce în ce mai adâncă duce la pierderi mai mari pe piețele financiare – subminând astfel economia în general. În prezent, există un risc serios de colaps sistemic pe piețele financiare din SUA, deoarece „bulele” uriașe de credit și active se prăbușesc.

Problema nu mai e reprezentată doar de creditele ipotecare „sub-prime”, ci mai degrabă de un sistem financiar „sub-prime”. Recesiunea locuințelor – cea mai gravă din istoria SUA și care se agravează în fiecare zi – va duce în cele din urmă la scăderea prețurilor locuințelor cu peste 20%, milioane de americani pierzându-și casele. Delincvențele, incapacitățile de plată și executările silite se răspândesc acum de la credite „sub-prime” la credite ipotecare „near-prime” și „prime”. Astfel, pierderile totale aferente instrumentelor legate de credite ipotecare – inclusiv derivate exotice de credit, cum ar fi obligațiile de creanță garantate (CDO) – se vor ridica la peste 400 de miliarde de dolari.

Mai mult, imobilele comerciale încep să urmeze tendința descendentă a imobiliarelor rezidențiale. La urma urmei, cine vrea să construiască birouri, magazine și centre comerciale în orașele fantomă, goale, împrăștiate prin vestul american?

Pe lângă declinul din sectorul imobiliar, o bulă mai largă a creditului de consum se prăbușește acum: pe măsură ce economia SUA intră în recesiune, vor crește brusc nerambursările privind cardurile de credit, împrumuturile auto și împrumuturile pentru studenți. Consumatorii din SUA sunt shopped-out, savings-less și debt-burdened. În condițiile în care consumul privat reprezintă mai mult de 70% din cererea agregată din SUA, reducerea cheltuielilor gospodăriilor va adânci recesiunea.

La aceste riscuri financiare putem adăuga și problemele masive ale asigurătorilor de obligațiuni, care au garantat multe dintre riscantele produse de tip securitization, cum ar fi CDO. O retrogradare foarte probabilă a ratingurilor de credit ale acestor asigurători va forța băncile și instituțiile financiare care dețin aceste active riscante să le reducă, adăugând încă 150 de miliarde de dolari la pierderile tot mai mari ale sistemului financiar.

Apoi, există expunerea băncilor și a altor instituții financiare la pierderi în creștere în ceea ce privește împrumuturile care au finanțat achiziții nesăbuite cu efect de levier (LBO). Cu o recesiune care se înrăutățește, multe LBO-uri care au fost încărcate cu prea multe datorii și cu capitaluri proprii insuficiente vor eșua, deoarece firmele cu profituri mai mici sau cu pierderi mai mari devin incapabile să-și achite împrumuturile.

Având în vedere toate acestea, recesiunea va duce la o creștere bruscă a nerambursărilor corporative, care au fost foarte scăzute în 2006-2007, în medie cu 0,6% pe an, comparativ cu o medie istorică de 3,8%. În timpul unei recesiuni tipice, rata de nerambursare în rândul corporațiilor poate crește la 10-15%, amenințând cu pierderi masive în rândul deținătorilor de obligațiuni corporative riscante.

În consecință, piața de CDS (credit default swap) – unde este cumpărată și vândută protecția împotriva default-urilor corporative – poate înregistra, de asemenea, pierderi masive. În acest caz, va exista și un risc serios ca unele firme care au vândut protecție să dea faliment, determinând pierderi suplimentare pentru cumpărătorii de protecție atunci când contra-părțile lor nu pot plăti.

Pe lângă toate acestea, există un sistem financiar din umbră, de instituții financiare nebancare care, ca băncile, împrumută active lichide și pe termen scurt și acordă împrumuturi sau investește în active pe termen lung și nelichide. Acest sistem din umbră include vehicule de investiții structurate, conducte, fonduri de pe piața monetară, fonduri speculative și bănci de investiții.

Precum băncile, toate aceste instituții financiare sunt supuse riscului de lichiditate sau de rostogolire – riscul de a da faliment, dacă creditorii lor nu își extind liniile de credit pe termen scurt. Dar, spre deosebire de bănci, acestea nu au plasa de siguranță pe care o implică rolul băncilor centrale, de creditor de ultimă instanță.

Acum, că o recesiune este în curs, piețele bursiere din SUA și cele globale încep să scadă: într-o recesiune tipică din SUA, indicele S&P 500 scade în medie cu 28%, pe măsură ce veniturile și profiturile corporative se prăbușesc. Pierderile de pe piețele bursiere au un dublu efect: reduc averea gospodăriilor și le determină să cheltuiască mai puțin; și provoacă pierderi masive investitorilor care s-au împrumutat pentru a investi în acțiuni, declanșând astfel apeluri în marjă și vânzări de active.

Există astfel un risc mai larg ca mulți investitori cu efect de levier, atât pe piețele de capital, cât și pe piețele de credit, să fie forțați să vândă active nelichide pe piețele nelichide, ceea ce duce la o scădere în cascadă a prețurilor activelor sub valorile lor fundamentale. Pierderile care rezultă vor agrava turbulențele financiare și contracția economică.

Într-adevăr, adunând toate aceste pierderi de pe piețele financiare, suma va atinge un uluitor 1 trilion de dolari. Raționalizarea mai strictă a creditelor va stânjeni și mai mult capacitatea gospodăriilor și a firmelor de a se împrumuta, de a cheltui, de a investi și de a susține creșterea economică. Riscul ca o criză financiară sistemică să conducă la o recesiune mai pronunțată în SUA și la nivel global a trecut rapid de la a fi o posibilitate teoretică la a deveni un scenariu din ce în ce mai plauzibil. >>

Un alt previzibil eșec bancar

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here