<< Pe măsură ce numărul deceselor crește și consecințele în materie de securitate se multiplică, Israel își îndreaptă acuzațiile către Teheran pentru orchestrarea atacurilor efectuate de către Hamas. Se poate ca atacurile să fi fost generate de furie, în special la adresa comportamentului pe parcursul a mai multor luni al coaliției conduse de Netanyahu, inclusiv provocările de la moscheea Al-Aqsa, însă Iranul și forțele pe care le susține au un obiectiv strategic pe termen lung: să împiedice eforturile conduse de SUA de a realiza o normalizare a relațiilor dintre Arabia Saudită și Israel, o mișcare care ar consolida prezența SUA în Orientul Mijlociu, iar în ochii Iranului i-ar priva pe palestinieni de ultimul lor sponsor influent >>, editorul diplomatic Patrick Wintour, în The Guardian.
<< Obiectivul Iranului este să „de-normalizeze” regiunea și să facă aproape imposibilă, pentru Arabia Saudită, încheierea unui acord. Israel, în schimb, dorește să diminueze conflictul palestinian pe cale diplomatică, astfel încât acesta să devină treptat irelevant, o curiozitate istorică, asemănător războiului de Yom Kippur. Ajutorul pe care îl picură spre Gaza, prin intermediul Qatarului, este o componentă a acestei strategii.
Într-un discurs susținut anterior, în această săptămână, (prezentul articol a apărut duminică – n.tr.) liderul suprem al Iranului, Ayatollah Ali Khamenei, a transmis un avertisment subtil Riadului, că oricare stat din Golf care sprijină SUA sprijină un eșec. „Poziția definitivă a Republicii Islamice este că guvernele care pun pe primul loc jocul de normalizare cu regimul sionist vor suferi pierderi”, a spus el, potrivit remarcilor preluate de mass-media de stat iraniană și de entități media semioficiale. „După vorba europenilor, pariază pe calul care pierde. Astăzi, situația regimului sionist nu este una care ar trebui să motiveze apropierea de el; nu ar trebui să facă această greșeală”.
Vineri, i s-a alăturat șeful Jihadului Islamic, Ziad al-Nakhala, care a declarat: „Cei care se grăbesc spre normalizarea cu proiectul sionist trebuie să știe, și ei știu, că astfel recunosc că Palestina nu este a noastră și că Ierusalimul cu moscheea sa nu sunt ale noastre”.
Arabia Saudită, a cărei economie se prevede că va înregistra o contracție anul acesta, conform Băncii Mondiale, din cauza reducerii producției de petrol, este disperată să atragă investiții străine și dorește din plin dinamismul tehnologic al Israelului. Comerțul Emiratelor Arabe Unite cu Israel s-a dublat la 2,56 miliarde de dolari în 2022, după încheierea unui acord de liber schimb cu țara. Cu toate acestea, Riadul, membru al tendinței trancaționării în diplomație, care cunoaște o ascensiune, dorește și garanții noi de apărare din partea SUA, similare sau chiar mai bune decât cele acordate Bahrainului în septembrie, precum și acces la energie nucleară civilă. De asemenea, are nevoie de ceva concret cu privire la reluarea negocierilor dintre Israel și palestinieni. Secretarul de stat al SUA, Antony Blinken, urma să discute toate aceste aspecte cu prințul moștenitor Mohammed bin Salman, într-un turneu regional săptămâna viitoare.
Acum, odată cu începerea a ceea ce ar putea deveni un război regional, calculele de risc s-au schimbat. Hamas și-a demonstrat puterea de foc și a extins baza dincolo de Gaza. Prima reacție a Arabiei Saudite la asaltul Hamas, grupare cu care are puține contacte, a oferit primul indiciu important cu privire la modul în care Riadul privește consecințele diplomatice. Aceasta nu a fost o veste încurajatoare pentru Israel și nici nu-și putea permite să fie, având în vedere pasiunile inflamate.
Ministerul Afacerilor Externe al Arabiei Saudite a remarcat situația fără precedent dintre anumite facțiuni palestiniene și forțele de ocupație și a chemat la reținere din partea tuturor părților implicate. Cu toate acestea, a reamintit „avertismentele sale repetate cu privire la pericolele amplificării situației ca urmare a ocupării continue, privării poporului palestinian de drepturile sale legitime și repetării provocărilor sistemice îndreptate împotriva sanctuarelor sale [locurilor sfinte]”. A îndemnat comunitatea internațională să repornească un proces de pace credibil, bazat pe o soluție cu două state.
Qatar a fost și mai puțin ambiguu, afirmând că Israelul este „singurul responsabil pentru escaladarea în curs din cauza încălcărilor continue ale drepturilor poporului palestinian, inclusiv recentele incursiuni repetate în Moscheea Al-Aqsa sub protecția poliției israeliene”.
De atunci, ministrul de externe al Arabiei Saudite a avut discuții cu Antony Blinken, înaltul reprezentant al Uniunii Europene, Josep Borrell, și cu fiecare omolog din Golful Persic. Rezultatele acestor discuții vor fi reflectate atunci când Consiliul de Securitate al ONU se va întruni într-o sesiune de urgență și va asculta apeluri repetate pentru reținere. Cu toate acestea, mulți diplomați recunosc în privat că plătesc un preț pentru faptul că au permis crizei din Orientul Mijlociu să alunece în partea din spate a agendei lor.
Adevărata muncă diplomatică se va face în privat. Pe termen scurt, Turcia și Egiptul vor acționa ca mediatori. Egiptul, care se confruntă și el cu alegeri peste două luni, nu-și poate permite haos în Gaza. Scopul inițial al Hamas va fi să facă Israelul să se gândească de două ori la amploarea pedepsei sale. Abu Ubaida, purtătorul de cuvânt al brigăzilor Hamas al-Qassam, a spus: „Numărul prizonierilor [israelieni] este de multe ori mai mare decât ceea ce a anunțat Benjamin Netanyahu, sunt prezenți în toate axele din Fâșia Gaza, iar ceea ce se întâmplă cu oamenii din Fâșia Gaza se va întâmpla și cu ei, și să se ferească de calcule greșite”.
Hezbollah a trimis și el un mesaj Israelului, prin intermediul Egiptului, cu privire la posibilele consecințe ale unui asalt la scară largă asupra Gaza. SUA, pe de altă parte, îndeamnă Israelul să detensioneze conflictul, să amâne un asalt terestru și să se bazeze pe măsuri precum întreruperea aprovizionării cu electricitate a Gaza pentru a forța Hamas la negocieri. Și în interiorul Israelului există voci care cer calm, afirmând că, după un asemenea eșec de securitate, este necesară formarea unui guvern de unitate care să-i permită lui Netanyahu să nu se bazeze pe extremiști pentru a rămâne la putere. Cu viețile atâtor ostatici în joc, pedeapsa va trebui calibrată cu grijă.
Sunt binecunoscute abilitățile de supraviețuire politică ale lui Netanyahu, dar îi va fi dificil să evite acuzațiile pentru un fiasco de intelligence atât de evident. Golda Meir a părăsit funcția de prim-ministru în șase luni de la războiul de Yom Kippur, cedând locul lui Menachem Begin și, în cele din urmă, acordului de la Camp David cu Anwar Sadat din Egipt, în 1978. În acest moment, este greu de imaginat o repetare a unor astfel de lanțuri de evenimente optimiste. >>
