Creștinismul ortodox este mai mult decât icoane frumoase, slujbe lungi și mult aur.
O nouă carte reflectează asupra credinței de care aparțin 87% dintre români.
Când părintele Nevsky Everett a mers la lansarea unei traduceri a Noului Testament din greaca medievală în română, la București, se aștepta la discursuri urmate de un pahar de vin alături de alți membri ai clerului.
În schimb, a fost un adevărat pandemoniu, o frenezie aproape ca la un concert rock.
„Erau acolo femei și copii. Oamenii se îmbrânceau ca să prindă un exemplar”, a spus el luni, la București, la lansarea noii sale cărți, Ways of Seeing.
„Bibliile zburau prin încăpere, iar oamenii le prindeau”, le-a spus el oaspeților uimiți, la librăria Cărturești, unde a avut loc lansarea.
„Iar eu credeam că creștin-ortodocșii or fi ei cuprinși de evlavie față de Hristos, dar nu își cunosc Biblia”.
Totuși, aceasta este o națiune însetată de credința sa și de Biblia vie. Religia ortodoxă a supraviețuit comunismului, în ciuda represiunii și compromisurilor, în timp ce propagandiștii regimului îl prezentau pe dictatorul Nicolae Ceaușescu drept un semizeu, iar regimul demola biserici.
După revoluția din 1989, românii au fost liberi să-și practice credința deschis și fără teamă. Botezurile aveau loc în biserici, nu în secret, într-o sufragerie înghesuită, în timp ce un preot oficia pe ascuns unul dintre cele șapte sacramente majore. O mărturisire publică a credinței putea duce la retrogradare și la blocarea avansării profesionale.
Cartea lui Nevsky Everett, de 89 de pagini, scrisă pentru cititorii de limbă engleză, ridică cortina asupra creștinismului ortodox — confesiunea predominantă în România, țesută în identitatea, cultura și istoria țării. De asemenea, apare într-un moment în care oameni din Marea Britanie caută puritatea liturgică a Ortodoxiei prin intermediul internetului, iar diaspora românească de peste un milion de persoane o face mai accesibilă pentru mulți, consideră autorul.
Cartea, publicată de Canterbury Press în februarie, a fost lansată luna aceasta la Londra, la patru ani după ce părintele Nevsky — cum îi spune toată lumea — a fost numit capelan la Biserica Învierii, veche de 112 ani, din centrul Bucureștiului. El este, de asemenea, Apocrisiarhul, adică trimisul diplomatic al Arhiepiscopului de Canterbury pe lângă Biserica Ortodoxă Română.
În timpul petrecut în România, popularul părinte Nevsky, în vârstă de 37 de ani, care a fost anterior capelan și responsabil cu bunăstarea la Keble College din Oxford, a ajuns să cunoască în profunzime credința dominantă a României și rămâne fascinat de aceasta — de aici și cartea, prima scrisă de vreunul dintre numeroșii capelani anglicani care au slujit la București încă de la sfârșitul anilor 1800 (înainte de construirea bisericii din cărămidă roșie de pe strada Grădina Icoanei).
În cartea sa, Nevsky Everett îi poartă pe cititori dincolo de „frumusețea icoanelor și puterea liniștită a rugăciunii lui Iisus” și dezvăluie „o tradiție bogată și vie, cu perspective transformatoare pentru călătoria spirituală de astăzi”. Desigur, nu încearcă să deslușească misterele profunde ale acesteia, deoarece misterul nu poate fi explicat.
Poate că nu este surprinzător faptul că interesul său este mai vechi decât numirea la București. În primul rând, este numele său, care „nu este tocmai englezesc”: a fost numit după Sfântul Alexandru Nevski (prinț rus din secolul al XIII-lea, căruia i se atribuie „salvarea poporului rus de catolicism și de înrobirea de către germani”), lucru pe care el îl numește „un fel de determinism nominativ”. În perioada studenției, mitropolitul Kallistos Ware a venit să vorbească la colegiul său, lăsând o impresie profundă. De la hirotonirea sa, în 2013, a fost implicat în diverse organizații anglicano-ortodoxe.
Iar acum România, unde a avut „experiența imersivă a Ortodoxiei”.
Revenind la noua carte, aceasta este împărțită în cinci capitole: Icoanele (care sunt fizice și tangibile, aflăm), Filocalia — o colecție fundamentală de texte spirituale creștin-ortodoxe compuse între secolele IV și XV, axate pe rugăciunea interioară, viața contemplativă și asceză; Liturghia Divină (rit bizantin); imnografia bizantină (cântările ortodoxe) și Duhul Sfânt, ultimul fiind cel mai familiar creștinilor occidentali.
Nu vă așteptați la critici la adresa Ortodoxiei — acesta nu este scopul cărții, iar rolul părintelui Nevsky include, în esență, funcția de ambasador al Arhiepiscopului de Canterbury pe lângă Patriarhia Ortodoxă Română.
Totuși, există și o provocare: cartea nu este doar o prezentare sau o analiză aprofundată a Ortodoxiei pentru creștinii occidentali. Părintele Nevsky speră că îi poate „ajuta pe creștinii ortodocși să-și înțeleagă mai bine propria tradiție”.
Acest lucru îmi amintește de propria mea meserie: aceea de jurnalist străin care privește România cu ochi proaspeți și o perspectivă diferită.
„Adesea ignorăm lucrurile cu care suntem cel mai familiarizați — ele devin obișnuințe sau le facem pentru că așa ne-a spus bunica, nu pentru că le înțelegem valoarea sau semnificația”, constată el.
„Mi-ar plăcea ca perspectiva mea din exterior să poată fi de ajutor aici, poate aducând o lumină nouă sau explicând lucrurile într-un mod diferit”.
Cartea are recenzii bune: „Oferă o prezentare limpede și pătrunzătoare a multiplelor moduri în care prezența eternă a Domnului devine perceptibilă în viața liturgică a Bisericii”, scrie Olga Sevastyanova, directoarea Institutului de Cercetare Ortodoxă „Sfântul Ioan Gură de Aur”.
Deși părintele Nevsky este profund impresionat de Ortodoxie — care a fost în mod clar parte din parcursul său creștin — el rămâne anglican.
„Există motive pentru care sunt anglican și nu ortodox”, spune el calm și ferm, punând capăt oricăror speculații posibile — nu chiar neîntemeiate, de altfel, având în vedere că nimeni nu-și amintește de un alt capelan englez care să fi scris o carte despre Ortodoxie.
Ways of Seeing este disponibilă la librăria Cărturești la prețul de 132 de lei.
