„Un avantaj central al societăților cu adevărat democratice este acela că liderii lor nu pot scăpa la infinit în urma unui comportament rău, corupt sau egoist. În cele din urmă, premierul britanic, Boris Johnson, pare să descopere asta”, scrie Chris Patten, pentru Project Syndicate.
<< Pe măsură ce 2021 se apropie de sfârșit, urarea „La mulți ani!” poate suna incredibil de optimist. Președintele rus, Vladimir Putin, masează trupe în apropierea graniței țării sale cu Ucraina. Președintele chinez, Xi Jinping, meditează, amenințător, dacă acum o fi momentul potrivit pentru a invada Taiwan. Iar pandemia de COVID-19 continuă să amenințe viețile și bunăstarea oamenilor din întreaga lume, noua variantă Omicron amintindu-ne de pericolul pe care îl presupune faptul că largi pături de populație rămână nevaccinate – în special în cele mai sărace țări.
Președintele american, Joe Biden, a încercat să insufle politicii globale nițel optimism, organizând un summit virtual al democrațiilor reale și auto-intitulate ale lumii. Reuniunea a stârnit o ostilitate previzibilă din partea Chinei și Rusiei, precum și critici în Statele Unite cu privire la alegerea invitaților. Unii, de înțeles, au subliniat importanța covârșitoare a democrațiilor, oferind un exemplu prin comportamentul lor, mai degrabă decât pur și simplu predicând (uneori puțin ipocrit).
Însă, departe de summit, un scandal politic strident izbucnit în Marea Britanie – referitor la petreceri organizate în reședința oficială și biroul prim-ministrului Boris Johnson în timpul lockdown-urilor de la sfârșitul anului trecut – a evidențiat recent una dintre virtuțile centrale ale societăților cu adevărat democratice: liderii lor nu pot scăpa la infinit cu un comportament rău, corupt sau egoist. În cele din urmă, Johnson pare că află asta.
Deși Johnson are o reputație binemeritată pentru menținerea relația sa paralelă cu adevărul, mulți alegători par să fi evaluat acest lucru în funcție de modul în care îl percep. Mai mult, membrii Partidului Conservator și cei care au lucrat anterior cu Johnson în jurnalism (cariera lui anterioară politicii), au știut întotdeauna că este puțin probabil să respecte reguli care nu i se potriveau.
Acest eșec personal destul de mare a fost evident chiar și în copilărie, așa cum a remarcat un raport școlar remarcabil de vizionar, făcut de îndrumătorul lui de la Eton College. „Cred”, scria profesorul lui Johnson, „el consideră în mod sincer că este prostesc din partea noastră să nu-l considerăm o excepție, unul care ar trebui să fie scutit de rețeaua de obligații care îi leagă pe toți ceilalți”.
Desigur, problemele apar cu duiumul atunci când aduci în guvern acest tip de abordare a vieții. În mod special, administrația pretins conservatoare a lui Johnson, sprijinită de aliații din mass-media, a încercat să slăbească mult sistemul de checks and balances care ar trebui să țină în frâu puterea guvernului central.
Astfel, BBC, marele radiodifuzor public al Marii Britanii, a fost atacat pentru că nu a respectat linia guvernului. Comisia Electorală și judecătorii sunt criticați pentru că încearcă să frâneze acțiunile ministeriale și de partid care contravin legilor în vigoare. Johnson încalcă în mod obișnuit codurile care ar trebui să guverneze comportamentul miniștrilor și politicienilor, în general. Guvernul folosește procedurile parlamentare pentru a ocoli controlul legislativ adecvat și, în 2019, chiar a suspendat ilegal (sau a prorogat) Parlamentul însuși, deoarece părea că legislativul ar putea împiedica planurile lui Johnson de Brexit.
Toate acestea s-au cristalizat acum în povestea „petrecerilor de Crăciun”, care prezintă imaginea unui guvern „scutit de rețeaua de obligații care îi leagă pe toți ceilalți”. La urma urmelor, adunările aveau loc în timp ce guvernul spunea restului țării că, din cauza pandemiei, petrecerile au fost interzise. De fapt, interdicția impusă oamenilor în privința adunărilor a mers chiar mai departe de atât. Nu-și puteau vizita prietenii sau rudele aflați pe moarte, deoarece se credea că întâlnirile de orice fel cresc riscul de răspândire a virusului letal.
Cu indulgență spus, gestionarea de către Johnson a scandalului izbucnit nu a sporit încrederea în conducerea sa. Acest lucru este deosebit de îngrijorător într-un moment în care este de o importanță vitală ca oamenii să aibă încredere în guvern pentru a lua măsurile adecvate de sănătate publică, menite să protejeze întreaga societate.
Cea mai serioasă și generală lecție de învățat din această afacere, într-un moment în care democrația și valorile liberale sunt tot mai dezbătute, este că, într-o țară care le susține, funcționarii publici nu pot ascunde definitiv faptele rele. Libertatea presei și responsabilitatea față de alegători înseamnă că un comportament rău, la scară mai mică și mai mare, nu poate trece neinvestigat.
Comparați acest lucru cu situația din China. Lumea a suferit atât de mult în contextul coronavirusului și din cauza secretomaniei guvernului chinez, în stadiul incipient al pandemiei și în privința originii precise a virusului.
Într-un exemplu mai recent de totalitarism iresponsabil, regimul lui Xi a încercat să sugrume orice investigație sau cunoaștere despre presupusul comportament sexual prădător al fostului vicepremier Zhang Gaoli față de jucătoarea profesionistă de tenis Peng Shuai. Acum imaginați-vă cât de departe ați ajunge dacă ați încerca să investigați tranzacțiile financiare ale liderilor chinezi de rang înalt și pe ale familiilor și prietenilor acestora.
În democrații, comportamentul liderilor este constrâns de conștientizarea că, mai devreme sau mai târziu, ar putea fi nevoiți să recunoască. Regimurile totalitare și autoritare acoperă întotdeauna. În ce fel de societate ați prefera să trăiți?
Mii de cetățeni din Hong Kong, care acum părăsesc orașul lor minunat și odată liber pentru o nouă viață, în altă parte, dau propriul răspuns la această întrebare. Le doresc tuturor un an nou deosebit de fericit în noile lor case și adresez o urare similară celor care au fost nevoiți să rămână pe loc și tuturor celor care sunt prinși în state autoritare sau totalitare.
Dar fericirea și prosperitatea lor vor depinde, desigur, într-o oarecare măsură de faptul că cei care participă la summitul lui Biden – inclusiv Johnson – se vor comporta ca niște democrați care cred cu adevărat în valorile unei societăți deschise și mai și pun practică . >>
