Partidul AfD s-a clasat pe locul al doilea în alegerile federale de duminică din Germania, dublându-și numărul de voturi față de acum patru ani și înregistrând cel mai puternic rezultat obținut de un partid german de extremă dreapta de la cel de-al Doilea Război Mondial. Unele segmente ale partidului au fost clasificate drept extremiste de către serviciile de informații germane, scrie The New York Times.
Cum s-a putut întâmpla acest lucru în Germania, o țară a cărei istorie a predat lumii o lecție amară despre pericolele extremismului de dreapta?
Mulți experți au subliniat rolul imigrației, în special al valului de refugiați musulmani din Siria și din alte țări din Orientul Mijlociu de la mijlocul anilor 2010, care a determinat multă lume să abandoneze partidele de centru-stânga și de centru-dreapta, care au dominat vreme îndelungată scena politică.
Dar noile cercetări sugerează un factor suplimentar. AfD a înregistrat cele mai mari victorii în fosta Germanie de Est, unde tinerii au părăsit fostele regiuni industriale și zonele rurale pentru a căuta oportunități în orașe.
Aceste regiuni mai sărace au intrat într-o buclă a dezastrului demografic: o spirală formată din îmbătrânirea populației, servicii guvernamentale în prag de colaps și o creștere economică lentă, care a creat un teren fertil pentru AfD. Și pentru că partidul de extremă dreapta este puternic anti-imigrație, ascensiunea sa a creat presiuni pentru reducerea nivelului imigrației – ceea ce agravează și mai mult problemele legate de scăderea și îmbătrânirea populației.
Tendințe similare au potențialul de-a se manifesta în cea mai mare parte a lumii dezvoltate.
Regiunile rămase în urmă
De ani de zile a existat o corelație foarte puternică între nivelul de emigrație și nivelul de susținere a AfD, în special în partea de est a țării, unde partidul s-a clasat pe primul loc în majoritatea circumscripțiilor electorale duminică.
În deceniile care au urmat reunificării țării în 1990, o mare parte a populației din estul Germaniei a început să plece spre orașe și regiuni vestice bogate care ofereau oportunități mai bune. Mulți locuitori din Germania de Est se așteptau, de asemenea, la un dividend de pace post-unificare care nu s-a materializat niciodată.
„Am studiat în Germania de Est, așa că am văzut acest lucru cu ochii mei”, a declarat Thiamo Fetzer, profesor de economie la Universitatea Warwick din Anglia și la Universitatea Bonn din Germania, care studiază modul în care măsurile de austeritate și tăierea de servicii locale declanșează sprijinul pentru partidele populiste de extremă dreapta.
Spre deosebire de alte economii est-europene, cum ar fi Polonia, care au avut câțiva ani la dispoziție pentru a-și ajusta economiile înainte de aderarea la Uniunea Europeană în 2004, Germania de Est a primit echivalentul unei „terapii de șoc”, a spus el. „Oamenii cu capital uman au plecat, iar cei care au rămas în urmă au fost lăsați în urmă, la propriu”.
Persoanele care s-au mutat din acele regiuni erau mai tinere și de sex feminin și aveau mai multe șanse să aibă acces la studii superioare – caracteristici care, statistic, îi fac pe oameni mai puțin predispuși să voteze pentru extrema dreaptă. Persoanele care au rămas în regiune proveneau în mod disproporționat din categoriile demografice cele mai susceptibile de-a sprijini AfD.
Dacă acest efect de sortare este într-adevăr cauza, s-ar putea să nu facă o mare diferență într-un sistem politic precum cel german, care este conceput pentru a fi puternic proporțional: partidele sunt reprezentate în Parlamentul german în funcție de procentul lor de voturi la nivel național, astfel încât nu ar trebui să conteze prea mult dacă alegătorii unui partid sunt grupați în orașe sau distribuiți în mod egal în întreaga țară.
Dar nu doar asta se întâmplă. O nouă lucrare a constatat că, pe măsură ce emigrația reduce calitatea vieții în regiunile „rămase în urmă” din Europa, populația locală tinde să dea vina pe guvernul național și pe partidele politice principale pentru declin – și să se îndrepte și mai mult spre extrema dreaptă ca răspuns.
„Există sentimentul în multe dintre regiunile rămase în urmă că guvernul nu are grijă de ele”, a declarat Hans Lueders, membru al Hoover Institution de la Universitatea Stanford, care lucrează la o carte despre migrația internă și politica germană.
El a constatat că partidele principale fac mai puține campanii în regiunile rămase în urmă și recrutează mai puțini candidați acolo, diminuând și mai mult sentimentul de legătură între problemele locale și politica națională.
„Acest lucru alimentează toată această poveste populistă de extremă dreapta, conform căreia partidele principale abandonează aceste zone”, a declarat Lueders. Partidele de extremă-dreapta, care tind să se poziționeze ca populiști care apără oamenii obișnuiți împotriva unei elite corupte, sunt bine plasate pentru a „vrăji” persoanele care și-au pierdut încrederea în status quo.
„Bucla morții”
AfD, ca și alte partide de extremă-dreapta, dă vina în mod explicit pe imigranți pentru problemele Germaniei. Partidul a cerut limitarea imigrației noi și a solicitat „întoarcerea” și „repatrierea” imigranților.
Au existat propuneri de îmbunătățire a calității vieții și a economiei în zonele rămase în urmă. Dar majoritatea experților spun că imigrația este una dintre puținele soluții la problemele tot mai mari ale îmbătrânirii și scăderii populației – nu doar în Germania, ci în întreaga lume dezvoltată. Prin urmare, succesul AfD și al altor partide de extremă-dreapta amenință să creeze un cerc vicios care se va perpetua de la sine, în care reacția politică la problemele regiunilor rămase în urmă va sfârși prin a agrava aceste probleme.
Pe termen lung, acest lucru ar putea face ca întreaga Germanie să înceapă să semene mai mult cu regiunile rămase în urmă: o populație îmbătrânită, în scădere, care se luptă să mențină serviciile publice și creșterea economică. Limitele privind imigrația fac mai dificilă găsirea lucrătorilor necesari pentru a oferi asistență medicală și alte servicii esențiale populației îmbătrânite.
Și, în timp ce discordia dintre fostul est și vest face ca această problemă să fie deosebit de gravă în Germania, un proces similar se desfășoară în cea mai mare parte a lumii dezvoltate.
„Acest lucru este valabil în Europa și în SUA și în multe alte economii avansate. În aceste regiuni periferice, în aceste țări, persoanele apte de muncă pleacă”, a declarat anul trecut Rafaela Dancygier, profesor de științe politice la Universitatea Princeton și principalul autor al noii lucrări privind consecințele migrației interne. Ca și în Germania, această tendință alimentează ascensiunea extremei drepte și determină partidele principale să adopte poziții anti-imigrație în încercarea – de obicei fără succes – de-a recâștiga acei alegători nemulțumiți.
„Bucla morții continuă”, a spus ea.
