- Între caricatură și impostură, candidatul pro-rus la președinția României, Călin Georgescu, ocupă tot spațiul.
- Între vânzare de țară și trădare de neam, pro-rusul “crescut” de securiștii epocii ceaușiste se întinde ca interlopii în lounge-ul unui club de manele: golănesc, zgomotos, debil de imperturbabili, monopolizând fiecare centimetru și fiecare decibel.
- Iar între ridicol și absurd, săgeata rușilor bifează fiecare căsuță.
Fără îndoială, românii își vor aminti veșnic, extrem de rușinați, faptul că un astfel de ins a reușit pentru o vreme să devină actor de relevantă preocupare în spațiul public național.
Să sperăm că, pentru actuala generație de români și pentru cele care îi vor urma, supliciul se va limita la atât: la jenă și la remușcări, așadar, fără a și face saltul către o reală tragedie națională. Căci tragedia națională, dragi concetățeni, nu ne va ocoli dacă drumul acestui personaj nu se va înfunda cât încă este timp.
În mod normal, drumul lui Călin Georgescu nu trebuie oprit la urne, ci până să se ajungă la ele. Sunt deja întrunite toate elementele pentru o decizie instituțională în acest sens:
- A declarat că va desființa partidele, deci întregul sistem politico-social consfințit și ocrotit de Constituția României.
- A făcut apologia criminalului Ion Antonescu și a nu mai puțin criminalei mișcări legionare, în condițiile în care istoria e martor la impactul abominabil pe care și Antonescu, și legionarii l-au avut asupra acestei țări. Totodată, a procedat astfel în condițiile în care legislația în vigoare interzice cultul pentru asemenea monștri.
- Este un dușman declarat al orientării strategice pro-Vest a țării, orientare dorită de poporul român, obținută cu mari eforturi și mult, foarte mult noroc; orientare înscrisă în tratate semnate și ratificate de România.
- A proferat amenințări și a practicat șantajul la adresa unor oficiali și instituții din statul român.
- Ascensiunea fulminantă a lui Călin Georgescu s-a datorat unei masive intervenții a serviciilor secrete ruse în treburile interne ale României, în cadrul unui război hibrid mai larg purtat de Rusia împotriva României și a aliaților ei de pe ambele maluri ale Atlanticului.
- În fine, tocmai din cauza simbiozei Georgescu-Moscova, care a dus la vicierea în profunzime a procesului electoral din România, au fost anulate alegerile prezidențiale.
Dar dincolo de elementele obiective care reclamă (principial, strategic și perfect constituțional) interzicerea candidaturii lui Călin Georgescu la reluarea scrutinului prezidențial, există și o dimensiune oarecum subiectivă și de o rară perversitate.
Ea poate fi lesne identificată în câteva ipostaze de răsunet în care îl regăsim pe Călin Georgescu.
A. Cu ajutorul Rusiei – agenți, bani, infrastructuri cibernetice – Călin Georgescu a fost profilat și s-a profilat ca un suveranist pur-sânge care are un singur partid – Poporul -, un singur interes – Poporul -, un singur Dumnezeu – Poporul.
Georgescu, sprijinit de ruși, susține că acest Popor este poporul român.
Activitatea sa denotă în schimb că acest Popor e poporul rus (cel puțin acea semnificativă fracție a poporului rus, care e fie excitată de revizionismul dictatorului Putin, fie nederanjată de acest revizionism, iată încă unul, că doar e vorba de ruși!).
“Șansa României este înțelepciunea rusă”, spunea Călin Georgescu acum câțiva ani. Iar de când Rusia a invadat Ucraina, Georgescu a pornit în aventura vieții sale minuscule, de parameci moral, de a-și împinge fără milă țara în marșul forțat la capătul căruia n-o poate aștepta nimic altceva decât sclavia organizată de “înțelepciunea rusă”.
B. Ajutat de ruși, Călin Georgescu s-a prezentat românilor ca vehiculul (singurul posibil, unicul credibil) care nu-i va reprezenta în genunchi, pe plan extern, care nu va negocia tăcut și cu palma întinsă interesele Poporului, care-și va lua mereu lumina de la daci, de la traci, de la Sfântul Duh, de la Horea, Cloșca și Crișan, de la Avram Iancu și de la Eminescu… de la mareșalul Antonescu și de la Zelea Codreanu.
În realitate, același Călin Georgescu, a demonstrat că suveranismul său pur-sânge prezintă totuși urme de virus HIV.
Într-adevăr, Călin Georgescu se dă cocoș când vine vorba de Uniunea Europeană, deși nu îi spune Poporului lui ce îi va pune în farfurie dacă Uniunea Europeană se va sătura ea însăși de o eventuală Românie condusă de Călin Georgescu.
Căci de la piața comună, la călătoriile simplificate de apartenența la spațiul Schengen, la permisele de ședere și de muncă pentru românii din diaspora și până la zecile de miliarde de euro în fonduri europene, UE poate tăia, în caz de necesitate, tot universul de facilități și oportunități care i-au făcut pe românii de rând să fie mai bogați, mai cosmopoliți, mai capabili, mai educați, mai bine îmbrăcați și mai bine hrăniți decât – haideți un pic să ne amintim – fuseserăm cu toții până la aderare; și, evident, care i-au făcut pe români să o ducă mai bine ca… rușii.
În schimb, pe cât de cocoș se dă Călin cu UE și Ursula, pe atât de șoricel devine față de Putin și față de Trump.
Nimic critic la adresa dictatorului rus – deși e invadator, killer de copii ucraineni, ucigaș de nevinovați în state africane și în Siria, călău și cu concetățenii care-i reproșează nemernicia. Nimic critic față de dictatorului rus nici atunci când este evident că nivelul de trai din țara dictatorului e oribil de jos, iar asta nu doar raportat la potențialul natural al țării.
Apoi, la pro-rusul Călin Georgescu, manifest este și servislismul colosal față de Trump.
Ce suveranism e ăla în care, întrebat fiind ce vei face cu o bază NATO de pe teritoriul propriei tale țări, răspunzi că îl vei întreba pe Donald Trump?
Cum așa, brusc, întrebi un străin cum și ce să faci la tine în țară, după ce i-ai înfierat proletar pe ceilalți că ar fi vânduți străinătății? Unde e, stimabile, Poporul acela care îți e partid, iți este sprijin și unic Dumnezeu?
Nici măcar în apele reziduale din canalizare nu poți depista asemena concentrație de bacterii pe cât non-suveranism poți depista în “suveranismul” lui Călin Georgescu față de Putin și, iată, acum față și de Trump.
Stimați concetățeni autentic suveraniști, fiți cu băgare de seamă și comparați ceea ce vă doriți dumneavoastră cu ceea ce în realitate, Călin Georgescu semnalează și intenționează.
C. Călin Georgescu este un critic fervent al lui Volodimir Zelenski. Deși nu îl atacă pe liderul ucrainean în limba rusă, o face cu nerușinarea și fake news-ul unui Z-rus.
Printre numeroasele și insolvabilele probleme pe care le are Călin Georgescu atunci când, lingând o lămâie, te apuci să îl compari cu Volodimir Zelenski, următoarea e chiar năucitoare pentru românul nostru care iarna face baie în lac și vara străbate pajiști echipat în ie și călare pe cal alb: în timp ce Georgescu stă în genunchi în fața lui Putin și Trump și “latră” de la distanță sigură la Ursula, Zelenski negociază în picioare și fără complexe cu Biden, acum Trump și de trei ani cu Ursula, iar pe Putin îl bate-măr de peste o mie de zile într-un război adevărat.
E fantastic contrastul, e superbă umilirea pro-rusului nostru, vorbește de la sine distanța dintre vorba lui mesianică și fapta sa pământeană de zi cu zi.
Deja de trei ani, de la Washington la Bruxelles și până la Moscova, Zelenski nu iartă nimic și nu iartă pe nimeni, pentru a-și ține țara pe linia de plutire, pentru ca la un moment dat să o scoată vie la mal, iar ulterior să o și vadă bucurându-se de litoral.
Prin comparație, de peste un deceniu și accelerat în ultimele luni, Călin Georgescu pune în operă planul subteran al unei puteri inamice care urmărește să anexeze nu atât teritoriul României, cât tocmai pe poporul său.
E o rușinos faptul că o țară europeană, de secol XXI, a ajuns în punctul în care Călin Georgescu este de interes public și actor politico-geopolitic. E rușinos, nu “doar” periculos!
Acest parameci moral e până la urmă același individ care după ce a micționat de sus pe medicină, bagatelizând-o ca fiind “inventată special pentru frică”, tocmai s-a operat de menisc. Această amoebă suveranista, zic sursele, s-ar fi dus la doctor în străinătate, că țara lui probabil îi pute sincer câtă vreme rămâne nu este gubernie.
