După ce în turul I i-a suflat lui George Simion “aurul”, ba chiar și podiumul, Călin Georgescu l-a mai pus o dată pe liderul AUR într-o postură fragilă, de data asta la reluarea scrutinului prezidențial.
Acum, împotriva lui George Simion a jucat binomul format, pe de o parte, din încăpățânarea personală a lui Georgescu de a candida deși devenise evident riscul de a nu-i fi permis acest lucru de către CCR, respectiv nevoia Moscovei de a-l vedea pe Georgescu insistând pe acest drum până la capăt, pentru a încâlci la maximum procesul electoral de la București și pentru a încinge spiritele în societatea românească până la punctul critic de destabilizare a țării (iar pentru ambele obiective, așadar, era esențială, din perspectiva rușilor, o prezență cât mai îndelungată în joc a lui Călin Georgescu).
Odată ieșit, formal, din joc Călin Georgescu, prin ultima decizie a CCR în cazul său, soluția de avarie agreată de suveranisto-putiniști, la umbra omniprezentă a intereselor Kremlinului, a fost această bizară depunere la vrac a candidaturilor lui George Simion și Anamariei Gavrilă (pas care însă ar trebui să fie urmat de retragerea unuia dintre ei).
La baza acestei soluții de avarie o fi stat și sâmburele de adevăr sugerat deja (faptul de a exista o rezervă activă în caz că unuia dintre cei doi i-ar fi fost interzisă candidatura), dar nu este deloc exclus ca un rol important să-l fi avut și încercarea Moscovei de a-l menține pe Călin Georgescu într-o poziție cât mai avantajoasă de broker în cazinoul suveranisto-putinist de la noi, inclusiv după scoaterea sa efectivă din cursă.
Și, practic, în acest moment, Georgescu are această poziție de broker deopotrivă prin influența pe care o poate exercita asupra Anamariei Gavrilă și prin presiunea pe care o poate exercita asupra lui George Simion, prin Anamaria Gavrilă.
Cum Călin Georgescu nu a fost niciodată singur în tot acest joc electoral și de intelligence cu viitorul României – dovadă tocmai revelațiile privind implicarea Moscovei de partea lui Georgescu – rezultă că într-o poziție cât mai avantajoasă de broker nu este acum doar Călin Georgescu propriu-zis, ci mai ales susținătorul său strategic de la Est.
Prin urmare, în clipa de față întrebările care se pun sunt următoarele: Cine și mai ales în ce condiții se va retrage pentru a-i face pârtie celuilalt?
George Simion cu siguranță nu are niciun motiv rațional să nu se bată până la capăt pentru a rămâne el însuși în cursă. Căci în cazul său, menghina strânge tot mai tare, apoi, spre deosebire de Anamaria Gavrilă, Simion este cel care va avea cel mai mult de pierdut dintr-o eventuală renunțare la candidatură.
Dacă Simion, până la urmă, nu ar mai candida, AUR, cel mai mare partid suveranisto-putinist, s-ar trezi în paradoxala și ingrata situație de a nu avea propriul candidat. Cum George Simion, până o fi să ajungă el președintele țării, este înainte de toate președintele AUR, absența unui candidat AUR ar fi automat imputată șefului partidului. Deja pentru poziția sa a fost dat din interiorul AUR semnalul scoaterii la mezat măcar pentru situația fragilă pe care Simion a creat-o prin sprijinirea până în pânzele albe a (re)candidaturii născută moartă a lui Călin Georgescu.
Apoi, pe lângă presiunile din propriul partid, George Simion s-a expus, prin agrearea tandemului cu Anamaria Gavrilă, la un potențial șantaj din afara partidului, exercitat și de Anamaria Gavrilă, și de Călin Georgescu, și de Moscova.
Din nou, cum Simion nu este în această poveste doar pe persoană fizică, ci în calitate de șef al AUR, potențiala cascadă de șantaj la care s-a expus el însuși din partea trioului Gavrilă-Georgescu-Putin, înseamnă și o cascadă de șantaj la care este expus tocmai AUR.
Toată suflarea AUR să fie, așadar, conștientă de următoarele: Simion ar putea să renunțe la candidatură (scenariul extrem de prost pentru Simion și pentru partid) sau ar putea să continue cu candidatura (dar asta va implica un preț greu de plătit și de către Simion, și de către AUR). Căci Anamaria Gavrilă nu are motive să se retragă gratis, la fel nici Georgescu și nici Moscova nu au motive să accepte așa ceva fără să extragă dividende pe umerii lui Simion și mai ales de pe umerii AUR.
Cu titlu teoretic, rămâne desigur posibilă și varianta în care nu se va retrage niciunul, dar aritmetic și politic vorbind acesta ar fi un scenariu aiuritor pentru Moscova și pentru întreaga suflare suveranisto-putinistă, respectiv prea frumos ca fie adevărat, privit din perspectiva suflării pro-Vest și pro-democrație din întreaga țară.
Anamaria Gavrilă, spre deosebire de George Simion, este în postura de a-și juca propria carte cu relaxare și dictând termenii. Are de pierdut prea puțin, are de câștigat atât de mult!
Se vede din declarațiile sale de până acum, cel puțin, că e perfect ancorată în această logică. Și până la urmă, de ce nu? Când ai în față un Gigel precum Georgel, atât de strâns cu ușa și strâns de atâtea uși, de ce nu ai încerca să profiți de contextul atât de favorabil pentru a-ți umfla și profilul personal, pentru a crește și profilul micului tău partid?
De la sfârșitul lui noiembrie 2024, George Simion merge din rău în mai rău. De la sfârșitul lui noiembrie, Rusia nu încetează să caute soluții care să o ajute să spere măcar că i-ar putea în cele din urmă merge bine, din perspectiva intereselor pe care le are în deznodământul scrutinului prezidențial din România.
Stoarcerea lui George Simion până la ultima picătură, prin găselnița acestui tandem de candiaturi Simion-Gavrilă, este așadar pasul de avarie făcut de Moscova via Georgescu și via Gavrilă. Este pasul doi pe care rușii îl fac după ce pasul unu, reprezentat de stoarcerea lui Călin Georgescu, a fost blocat in extremis de câteva decizii curajoase luate de București.
În fine, un ultim aspect ce merită luat în seamă:
- În caz că el va fi cel care va continua cursa prezidențială, doar printr-o minune ar putea ajunge George Simion președintele României.
- Cum minunile sunt prin excelență extrem de rare sau nu apar niciodată la întâlnirea cu realitatea, căci de aia le și numim minuni, nu am greși dacă în faza asta pornim de la premisa că George Simion nu va fi ales președinte chiar dacă el va fi candidatul AUR-POT-Georgescu-Putin.
- Iar dacă va candida, însă va eșua, cei din partidul său i-o vor imputa sub forma unui cap de acuzare în vederea mazilirii. Claudiu Târziu a pregătit deja terenul în acest sens. Din perspectiva inamicilor lui Simion din propriul partid, nu există de pe acum gram de virtute pentru un eventual loc doi.
- Iar dacă nu va candida, atunci lucrurile vor fi chiar mai limpezi, mazilirea, poate debuta chiar înainte de 4 mai (chiar dacă de produs s-ar produce după 18 mai, din scrupule strict legate de menajarea aparentelor).
Numai în pielea lui Gigel Georgel să nu fii zilele astea!
