Imaginile procesiunii de camioane militare care transportau sicrie în afara orașului Bergamo au făcut înconjurul lumii pe 18 martie 2020. Un an mai târziu, acest oraș martirizat de coronavirus continuă să-și vindece rănile, relatează AFP.
La apogeul pandemiei, părintele Marco Bergamelli a binecuvântat sicrie la fiecare zece minute. „A fost plin de sicrie aici, erau până la 132 aliniate până la piciorul altarului”, își amintește el, deschizând larg ușile bisericii Cimitirului Monumental.
„La început camioanele veneau noaptea, nimeni nu trebuia să știe că sicriele mergeau în altă parte”. Acoperite cu prelate de camuflaj, erau scoase din biserică până la 70 de sicrie pe zi, rechiziționate deoarece camerele funerare erau pline.
Iar crematoriul cimitirului nu mai putea face față, în fața hecatombei cauzată de virus. Sicriele au fost transportate la Bologna, Modena sau Ferrara pentru a fi incinerate acolo.
Venit la Bergamo pentru a aduce un omagiu celor 103.000 de victime ale pandemiei din Italia, premierul Mario Draghi a depus joi o coroană de flori la intrarea bisericii cimitirului, înainte de a păstra un minut de reculegere.
„Acest loc este simbolul durerii unei națiuni întregi”, a spus Draghi.
Aproape toată lumea din Bergamo a pierdut un membru al familiei, un prieten, un coleg sau un vecin.
În cimitir, somptuoaselor mausolee de marmură li se alătură mici morminte săpate în grabă, majoritatea fără o piatră funerară, care poartă semne cu numele și fotografiile decedatului: acesta este „Campo Covid” B1, rezervat victimelor pandemiei.
Numai în martie, 670 de persoane au murit în Bergamo, un oraș cu 120.000 de locuitori, și aproape 6.000 au decedat în provincia cu același nume, cunoscută sub numele de „Wuhan al Italiei”, de 5 până la 6 ori mai mult decât în mod normal, potrivit Institutului Național de Statistică.
„Oamenii au văzut-o pe persoana iubită plecând într-o ambulanță cu febră și apoi l-au găsit redus la cenușă într-o urnă, fără să fi putut să-și ia rămas bun”, deplânge, mișcat, părintele Bergamelli, în vârstă de 66 de ani.
– „Ca în timpul războiului” –
„A fost ca în vremuri de război”, spune acest frate capucin cu chipul slăbit care a trecut prin multe înmormântări, dar nu se consideră un erou. Pentru el, „eroii sunt medicii și asistentele medicale”.
La spitalul Seriate, lângă Bergamo, unitatea de terapie intensivă este din nou plină: cele opt paturi ale sale sunt ocupate de pacienți cu Covid-19, chiar dacă afluxul nu este comparabil cu vârful pandemiei de acum un an.
Sunetele continue de la monitoarele de inimă și zgomotul ventilatoarelor artificiale răsună prin cameră.
„Covidul este mai agresiv acum, cu multe cazuri din varianta engleză. Pacienții sunt mai tineri decât înainte”, își face griji Roberto Keim, 59 de ani, director al unității.
Mulți denunță lentoarea autorităților în recunoașterea gravității crizei și în luarea de măsuri restrictive, precum interzicerea adunărilor.
„La începutul lunii martie, am văzut oameni participând la înmormântările victimelor Covid și murind câteva săptămâni mai târziu la rândul lor”, a declarat Roberto Keim.
