Anul în care tocmai am intrat va fi extrem de intens și de interesant de urmărit, iar asta pe extrem de multe paliere cu impact global:
- Evoluția războiului din Ucraina.
- Oprirea tranzitului gazului rusesc prin Ucraina.
- Evoluțiile politico-militare din Orientul Mijlociu.
- Situația tot mai fragilă a regimului din Iran.
- Evoluția inteligenței artificiale.
- Disputa UE-China, în special legat de industria automobilelor electrice.
- Instalarea tandemului Trump-Musk la Casa Albă, cu aspectele subsumate: disputa Trump-UE și Trump-China, din perspectiva anunțatului război al tarifelor pe exporturile către SUA; respectiv disputa Trump-NATO, din perspectiva cheltuielilor europenilor cu apărarea, pe care Trump a dat deja semnale că are de gând să le forțeze în sus până la limita insuportabilului politic și economic pentru europeni.
- Intrarea în forță a lui Elon Musk pe piața politică a Europei. Mega și MAGA miliardarul a demarat deja de anul trecut o Mega și MAGA campanie de sprijin pentru ascensiunea extremei drepte (vizibil până acum, în Marea Britanie și Germania, dar vor urma probabil și alte cazuri).
Nu am pretenția să fiu și nici că sunt exhaustiv, prin urmare mă voi rezuma la liniile directoare enunțate mai sus, cu riscul de a fi ratat alte câteva.
Cu mențiunea, totuși, că mai există și o a noua dimensiune intensă și interesant de urmărit în 2025, o dimensiune care atrage atenția doar o dată la unul-două secole sau câțiva zeci de ani, iar 2025 are premise consistente de a fi unul dintre acei exclusiviști ani în care “cometa” care poate da totul peste cap dă iarăși târcoale: Evoluția economiei Rusiei.
În general, e lucru larg împărtășit că economia Rusiei are caracteristici atipice, raportat la ceea ce se întâmplă în țările cu economie de piață și stat de drept.
Desigur, Putin a conferit pe an ce a trecut o tot mai pronunțată fațadă Potemkin ideii de stat de drept în Rusia, ajungând azi în punctul în care statul a rămas în picioare (încă), dar dreptul a fost îngropat definitiv.
La fel de adevărat este și faptul că după declanșarea invaziei din Ucraina și pe măsură ce pachtele de sancțiuni occidentale au căpătat consistență, dinamica a fost similară și în ceea ce privește economia de piață rusă: tinde să piardă toate elementele care odinioară o puteau, fie și cu largi aproximări, defini ca atare.
Cei trei ani plini de război cu Ucraina au creat însă condițiile meteo optime pentru o furtună perfectă. Iar intrarea în cel de-al patrulea an – deci absența măcar a unor perspective de posibilă calmare a acumulărilor potrivnice – nu face decât să potențeze situația nefastă a Rusiei de azi.
De ce?
Întrucât, pentru Moscova, cei trei ani plini de război de până acum s-au tradus în esență prin:
- Creșterea exorbitantă a cheltuielilor de război, creșterea masivă a cheltuielilor cu aparatul represiv, tăierea în carne vie a cheltuielilor pentru dezvoltare și pentru domeniile sociale care nu au legătură directă cu războiul
- Teritorii ale Rusiei pierdute de sub controlul Rusiei prin ocupație militară străină
- Tentativă de lovitură de stat – marșul spre Moscova al mercenarilor conduși de răposatul Prigojin
- Inflație puternică și în curs de adâncire
- Penurie nesustenabilă de forță de muncă în toate sectoarele de activitate
- Declin demografic în plină accentuare, deși era deja unul malign
- Deteriorarea structurală a mediului de afaceri
- Pierderea piețelor esențiale, în general
- Pierderea exporturilor de hidrocarburi pe piețele esențiale, în particular, cu mențiunea că la acest capitol pierderile sunt în mare măsură ireversibile și vor avea efecte nebănuite pe termen lung, mult dincolo de termenul de valabilitate al regimului Putin
- Prăbușirea istorică a Gazprom
- Un sector bancar fără precedent decuplat de restul lumii
- Dispariția unui număr impresionant de produse calitativ superioare de larg consum, pe piața internă, urmare exodului de companii străine, urmare blocării a numeroase exporturi către Rusia
- Prăbușirea investițiilor străine
- Dependență structurală de China, dependență militară și rușinoasă de Coreea de Nord și de Iran
- Pierderea Siriei și a platformei de proiectare a puterii ruse în spațiile adiacente acestei țări
- Imagine de paria în Europa, America și parte din Asia
- Active din afara țării, înghețate, iar mai nou utilizate de Occident pentru a finanța efortul de război al Ucrainei
- Subțierea fără precedent a depozitelor istorice de armament greu. La acest capitol, dacă războiul ar mai dura alți trei ani la intensitatea din primii trei, Rusia ar trebui să apeleze la importuri imposibil de susținut financiar și imposibil de realizat material, pentru a completa stocurile volatilizate
- O Bancă Centrală care, de câteva luni, dă din ce în ce mai vizibil senzația că rămâne fără pârghii raționale de intervenție pentru a compensa politicile iraționale ale unui stat condus de un nebun
Rușii de rând sunt vestiți în lumea largă și dintotdeauna pentru capacitatea lor aproape supraomenească de a îndura privațiuni economice pe termen lung, de a se încolona vreme îndelungată celor mai sălbatice aventuri externe decise de dictatori, de a le tolera cârmacilor sângeroși politici represive dintre cele mai sălbatice (tot pe termen lung).
Dar tot rușii de rând sunt vestiți în lumea largă pentru modul în care se comportă atunci când până și în cazul lor cuțitul ajunge la os și tot sapă în el:
- Două secole de Imperiu rus au fost șterse violent după ce, într-un final, rusul de rând a simțit că nu mai poate și nu se mai poate.
- Șapte decenii de imperiu sovietic s-au prăbușit fulgerător atunci când rusul de rând a mai ajuns o dată la capătul puterilor sale aproape supraomenești de îndurare a mizeriei totale și totalitare.
- De două decenii și jumătate, rusul de rând îndură o nouă epocă de tăbăcire a pielii proprii, sub imperiul putinist în plină devenire. De notat însă că la vârsta asta – 25 de ani – imperiul precedent, cel sovietic, era în plin avânt căci îi era prielnic la maximum contextul internațional de atunci, cu toată violența lui binecunoscută, de fapt tocmai grație acelui tip de violență (finalul celui de-Al Doilea Război Mondial). La 25 de ani, imperiul sovietic avea în față oportunități de creștere căci se număra printre câștigătorii unui război mondial, pe când la 25 de ani imperiul putinist a eșuat în mod evident în a câștiga un război regional. Iar spre deosebire de Stalin, care a beneficiat de o dulce lipsă de opoziție serioasă din partea Occidentului la planurile sale de extindere în regiune, Putin se confruntă cu o opoziție atroce.
O economie în sapă de lemn plus unul sau mai multe războaie istovitoare și pierdute – asta a fost invariabil rețeta prăbușirii celor două sisteme autocratice din Rusia care l-au precedat pe cel din zilele noastre:
- Colaps economic și războiul ruso-japonez plus Primul Război Mondial – cazul imperiului țarist.
- Colaps economic plus războiul din Afganistan – cazul imperiului sovietic.
Ce vedem azi?
Colapsul economic bate la ușă, iar războiul istovitor și în esență pierdut, cel din Ucraina – iată realitatea incontestabilă în care evoluează al treilea imperiu, cel putinist.
Perioada 2022-2024 a fost intensă și interesant de urmărit prin prisma incapacității Rusiei de a câștiga bătălia militară.
Anul 2025 se anunță intens și interesant de urmărit prin prisma permiselor tot mai vizibile că e de așteptat manifestarea și la suprafață a incapacității regimului de la Moscova de a câștiga bătălia economică.
Dacă Putin pierde lupta cu economia, iar semne vizibile în acest sens abundă în ultima vreme de la lună la lună, finalul e aproape.
Pare neverosimil, probabil. Dar neverosimil a părut și în precedentele două ocazii – acum o sută și un pic de ani, acum treizeci și ceva de ani.
În plus, nu este exclus nici ca deasupra Rusiei să își întindă aripile o lebădă neagră. Dar la cum se degradează economia rusă în măruntaiele ei, nenorocire se poate abate asupra dictatorului de la Kremlinul și fără aportul întunecatei păsări.
Dacă până la urmă 2025 va aduce sau nu concluzia, vom vedea. Însă 2025 pare de pe acum să aibă tot ceea ce îi trebuie pentru a așterne cel puțin premisele. Destabilizarea Rusiei și eventuala prăbușire a lui Putin nu mai pot fi azi tratate din mers ca simplu rod al imaginației, ca semn al pierderii minților, ca optimism infantil nutrit de optimiști părăsiți de simțul rațiunii.
Mărturia istoriei și simptomele prezentului oferă suficiente temeiuri pentru a elabora o astfel de perspectivă, pentru a ne pregăti serios pentru a nu fi luați pe nepregătite de împlinirea ei.
În orice caz, 2025 e primul an de la declanșarea războiului din Ucraina în care starea economiei ruse contează cu adevărat în calculele așteptărilor. Să nu fim orbi la simptomele momentului și nici uituci când vine vorba de istorie.
