Alexei Molceanov a servit ca președinte al unei comisii electorale de sector din St. Petersburg, între anii 2013 și 2022. Din experiență personală, el știe că, în afara umplerea urnelor cu buletine de vot, există o gamă vastă de mecanisme de fraudare care permit Comisiilor Electorale Teritoriale să îi constrângă pe președinții de comisii electorale de sector să obțină rezultatul dorit de Kremlin. Acestea includ plicuri cu bani, ștergerea alegătorilor de pe listele de înregistrare, furtul urnelor de vot, modificarea numărului final de voturi și multe altele, notează The Insider.
<< Ca șef al comisiei electorale, am fost responsabil de organizarea și desfășurarea alegerilor la această secție de votare, precum și de transmiterea rezultatelor către comisia superioară. Comisia mea a fost formată în 2013, și am participat la alegeri începând cu anul 2014, inclusiv la alegerile din 2016 pentru Duma de Stat și corpul legislativ regional, alegerile prezidențiale din 2018, alegerile din 2019 pentru liderul regional și alegerile municipale, referendumul din 2020 pentru modificarea Constituției, alegerile din 2021 pentru Duma de Stat și adunarea legislativă regională. Mandatul meu a expirat în 2023, și nu am avut planuri de a participa la următoarele alegeri, mai ales după ce am părăsit Rusia, la 21 septembrie 2022, din cauza binecunoscutului decret prezidențial.
„Am fost imediat informat că trebuie să obținem anumite rezultate ale alegerilor”
Am fost recomandat pentru comisia electorală de sector de către un prieten care, la fel ca și mine, lucra în sectorul public și prezida o comisie electorală de sector. În general, singura modalitate de a intra în acest sistem era fie prin recomandare, fie prin numire din partea președintelui Comisiei Electorale Teritoriale.
La prima întâlnire cu președintele Comisiei Electorale Teritoriale, am fost imediat informat că trebuie să obținem anumite rezultate ale alegerilor. Un prieten de-ai mei a numit asta procedura-standard prin care treceau toți președinții de comisii electorale de sector. Acesta a fost primul lucru care m-a surprins.
A doua surpriză a fost însuși principiul de formare a comisiilor electorale de sector. Din punct de vedere legal, în comisiile electorale de sector și comisiile superioare pot să activeze fie reprezentanți ai partidelor, fie reprezentanți independenți aleși de colectivele de lucru. Dar în realitate, eu, la fel ca alți președinți, am fost instruit să-mi formez comisia invitând prieteni și cunoștințe.
Comisia mea era alcătuită din colegii mei. Inițial, mi-am abordat prietenii, dar toți au refuzat. Alte comisii erau compuse în întregime din rude ale președinților, cu aceleași nume de familie. Asta însemna că acești oameni, ale căror nume le-am înaintat Comisiei Electorale Teritoriale ca membri ai comisiilor electorale de sector, au fost repartizați unor partide de care nici măcar nu auzisem, cum ar fi partidul „Pentru Drepturile Femeilor” sau „Partidul Democrat”.
Unele partide, cum ar fi Yabloko și O Rusie Justă, și-au trimis reprezentanții independenți. Altele – Partidul Liberal-Democrat și Comuniștii – aveau întotdeauna propriul membru al comisiei electorale de sector. De exemplu, un coleg a fost desemnat secretar din partea Partidului Liberal-Democrat, deși nu avea nicio legătură cu acest partid, în niciun fel. Au existat instrucțiuni de la președintele Comisiei Electorale Teritoriale și în ceea ce îi privește pe membrii independenți. Dacă nu dădeau dovadă de inițiativă, ni s-a spus să nu-i informăm deloc despre întâlniri sau să le spunem următoarele: „Dacă sunteți prea ocupați, aveți dreptul să nu participați”. Mulți dintre ei au fost mulțumiți de acest lucru.
Cei perseverenți – cei care doreau să participe la activitățile comisiei electorale – era recomandat să primească sarcinile cele mai laborioase: punerea de afișe la intrări, distribuirea de invitații pentru tineri, și așa mai departe. Astfel, acești indivizi erau ținuți ocupați în ziua alegerilor propriu-zise – de exemplu, înregistrând toți alegătorii în vârstă.
Însuși procesul de lucru al comisiei este organizat în așa fel încât să faciliteze promovarea acelor partide și deputați care sunt benefici clasei conducătoare. Apoi, birocratizarea este doar o altă metodă de a împiedica supravegherea de către membrii comisiei și de către observatori.
Bani în plic de la „sponsori recunoscători”
Bugetele comisiilor erau aprobate de către președintele Comisiei Electorale Teritoriale, pentru fiecare scrutin. Între 2013 și 2018, în plus față de plata pentru orele lucrate de membrii comisiilor electorale de sector, au existat și contracte pentru șofat, afișat pliante, curățenie, și așa mai departe.
Începând din 2018, plățile au fost reduse considerabil, fiind plătit doar programul (oficial) de lucru. Desigur, acest lucru a subminat grav motivația, iar apoi a fost inventat așa-numitul „sprijin” pentru comisiile electorale. Cu o săptămână înainte de alegeri, plicuri cu bani erau distribuite chiar în sediul Comisiei Electorale Teritoriale – undeva în jur de 50.000 până la 60.000 de ruble. Acest lucru era făcut de către persoane de la nivelu municipalității. Era foarte bine justificat: „Lucrăm pentru binele patriei, al partidului, și asta este o stimulare pentru obținerea unor rezultate favorabile ale alegerilor”. Eu însumi, în calitate de președinte, trebuia să distribui banii între membrii comisiei.
După alegeri, se oerea al doilea plic. Ni s-a spus că acesta era de la donatori și sponsori care erau recunoscători comisiei pentru munca depusă. Suma diferă foarte mult de la o comisie la alta. Eu am primit 20.000 de ruble, în timp ce altul a primit 100.000. Am fost invitat să mă mut la o altă comisie electorală de sector, cu promisiunea clară că sumele din plicuri vor fi diferite.
Ca încurajare suplimentară, pentru a se obține rezultatul dorit, primeam constant apeluri telefonice pe parcursul zilei alegerilor. Președintele Comisiei Electorale Teritoriale sau membrii comisiei te contactau cu rugămintea de a crește anumiți indicatori: „Avem probleme. Ajută-ne, vei fi un erou. Te vom răsplăti”.
„Dacă aș fi plecat, mi-ar fi luat locul vreun falsificator brutal, care urma pur și simplu ordinele primite”
Principalul obiectiv al comisiilor electorale era de a obține rezultate medii în întreg orașul. Aveam o președintă a Comisiei Electorale Teritoriale extrem de inteligentă și șireată, și cred că datorită ei am rezistat atât de mult în funcție. Ea viza întotdeauna locul trei sau patru de la coadă.
Adică, toată lumea înțelegea că trebuie demonstrat un anumit rezultat, și cel mai probabil, dacă acesta nu era atins, ar fi trebuit să fie luate măsuri – posibil măsuri extinse. La unele secții de votare, media interacționa efectiv cu populația sau exista un sprijin semnificativ pentru candidat. La altele, nu atât de mult. Un președinte isteț lăsa această sarcină cuiva care avea nevoie de bani sau cuiva pe care nimic nu l-ar fi oprit. Existau președinți care se grăbeau ei înșiși să arate rezultate supraevaluate. Dar astfel de indivizi, de regulă, nu rezistau mult. Ei nu se confruntau cu acuzații penale, dar erau îndepărtați din comisii. Sistemului nu-i place deloc și se teme de scandaluri.
De aceea, trebuiau să existe comisii electorale de sector „model”, precum a noastră, care își desfășurau activitatea în mod corespunzător și aparent nu încălcau legile electorale, astfel încât totul să pară corect.
Mulți prieteni m-au condamnat imediat pentru faptul că am devenit președinte de comisie. Sora mea era observator independent din partea partidului Iabloko. Ea susținea că eu falsificam constant rezultatele. Și, în general, avea dreptate! În ziua alegerilor, președintele trebuie să fie pregătit și să nu fie chinuit de îndoieli cu privire la faptul că ar fi un falsificator, sau că i s-ar putea aduce o acuzație penală și așa mai departe.
Da, a trebuit să fac mici compromisuri, dar am considerat întotdeauna că, dacă aș fi plecat, mi-ar fi luat locul vreun falsificator brutal, care urma pur și simplu ordinele primite.
Singura dată când președintele Comisiei Electorale Teritoriale a sugerat direct să introducem buletine în urne a fost în 2020. I-am spus fără menajamente că nu voi face asta. Se pare că era sub o presiune imensă de sus. Mi-a oferit șansa să plec chiar în mijlocul alegerilor. I-am spus: „Bine, voi pleca, dar cine va face treaba?”. După aceea, mi-am dat seama că mă vor înlocui.
Și într-adevăr, în 2021, au refuzat să accepte protocolul <documentul oficial al rezultatelor alegerilor – The Insider> de la comisia mea. A venit un apel telefonic și mi s-a spus: „Protocolul trebuie controlat, nu ar trebui să-l trimiteți”, în timp ce eu stăteam la ușă, gata să plec.
Știusem dinainte că îmi vor da acest telefon absurd și că nu vor accepta protocolul. Ar fi trebuit să am de-a face cu persoane extrem de neplăcute, dar am reușit să trimit un membru al comisiei mele la Comisia Electorală Teritorială și totuși am reușit să depunem protocolul.
Vicleșugurile CET (Comisia Electorală Teritorială)
Prima sarcină mereu prezentă la toate alegerile este de a crește participarea la vot. De obicei, nu se prezintă prea mulți oameni, iar candidatul pro-guvernamental câștigă. Problema este că trebuie stimulată prezența la vot.
Cea mai simplă modalitate este ca aceste Comisii Electorale Teritoriale să ne trimită liste cu alegătorii care ar fi obținut certificate de votare prin corespondență pentru a vota în altă parte. Înainte de începerea activității comisiei electorale, ni s-au trimis liste cu alegători, în care 10% din aceștia fuseseră deja eliminați de la nivelul Comisiei Electorale Teritoriale. Asta este o modalitate de a crește prezența la vot. Cică toți acești oameni merseseră la Comisia Electorală Teritorială și au obținut certificate de votare prin corespondență.
Dar am observat o diferență considerabilă între numărul celor eliminați și cei care au venit apoi cu certificate de votare prin corespondență, la secția noastră de votare. Acestea erau persoane care au ales să nu mai fie înregistrate în altă parte. Dacă o persoană „pre-eliminată” apărea întâmplător, trebuia să sunăm la Comisia Electorală Teritorială, să gestionăm fiecare caz în mod individual și să plasăm astfel de persoane pe o listă suplimentară. S-a întâmplat destul de des ca persoanele „eliminate” să vină să voteze.
Aveam o președintă extrem de inteligentă și șireată a Comisiei Electorale Teritoriale. Ea cu adevărat nu dorea să folosească astfel de metode și calcula totul singură. Dacă cineva venea cu un nume de familie eliminat, verifica dacă era vorba de o schemă de vot „carusel”, dacă acea persoană votase în altă parte, iar dacă nu, atunci și numai atunci persoana era înregistrată în evidențe.
Votarea în circumscripțiile electorale cu mai multe mandate este și ea o strategie de a ajuta președinții comisiilor electorale de sector să obțină anumite rezultate. Spre deosebire de procesul principal de votare, unde toți cei implicați în numărătoarea voturilor le separă în grămezi distincte – asta pentru Rusia Unită, cealaltă pentru Partidul Liberal-Democrat – permițând observatorilor să le numere ușor manual, în cazul circumscripțiile electorale cu mai multe mandate, alegătorultrebuie să pună cinci bife pe un singur buletin de vot. Președintele comisiei electorale de sector anunță apoi toate acestea, după care le pune într-o singură grămadă. Este imposibil să se verifice din nou mai târziu acest lucru. Chiar dacă președintele stă în fața unei camere, poate anunța orice nume; nimeni nu va putea distinge acele bife, pe înregistrările camerei. Cu o astfel de votare, candidații pro-guvernamentali de obicei prevalează.
Vot anticipat
De fiecare dată <înainte de alegeri – The Insider>, au fost trimise liste tuturor comisiilor electorale de sector. După cum înțeleg, acestea erau liste cu cetățeni în vârstă sau cetățeni cu dizabilități. Aceasta era o categorie de oameni care nu erau predispuși să protesteze, ci mai degrabă adăugau un anumit sprijin pentru acei candidați care erau binecunoscuți și apăreau frecvent la televizor.
Procesul de votare decurgea astfel: li se dădea un buletin de vot, votau, apoi buletinul era împăturit în așa fel încât rezultatele să nu fie vizibile. Un membru al comisiei electorale de sector îl plasa într-un plic, iar apoi aceste plicuri erau puse într-un seif. Și înainte de începerea procedurii de votare, aceste buletine erau introduse într-o urnă de vot obișnuită. Dintr-un motiv oarecare, Comisia Electorală Teritorială ne-a cerut să aducem aceste plicuri în ultima zi de votare. Ulterior, le-am primit înapoi și practic nu erau diferite în niciun fel. Din conversațiile cu alți președinți, am aflat ulterior că nimeni altcineva nu a fost obligat să ducă plicurile la Comisia Electorală Teritorială.
Votarea întinsă pe trei zile și poliția
La alegerile din 2021, s-a introdus votul pe o perioadă de trei zile pentru ca toată lumea să poată participa. Ni s-a spus: „După prima și a doua zi, închideți secția de votare și rămâneți acolo, și vor veni să vă spună ce să faceți”.
L-am sunat pe președintele meu și i-am spus: „Am terminat. Putem pleca?” – „Da”. Dar pe grupul de chat <unde erau prezenți președintele Comisiei Electorale Teritoriale și toți președinții comisiilor electorale de sector de sub el – The Insider>, el a postat: „Rămâneți”. I-am spus colegului meu: „Hai să plecăm de aici!”. Cei care au rămas au avut vizitatori care au venit și au schimbat acele plicuri sigilate cu buletinele de vot. Poliția a fost prezentă în acest timp.
Ei <poliția – The Insider> ar trebui să supravegheze procesul, dar nu o fac deloc. Poți intra, deschizi ușa cu o cheie și faci ce vrei. Nicio securitate, deloc. Poliția îi lăsa să intre pe toți angajații responsabili cu alegerile. Arătai cartea de identitate și nici măcar nu te întrebau de ce ai venit.
Supraveghere video
Supravegherea video este o chestiune uimitoare. A fost introdusă din motive populiste, după 2012, când au avut loc proteste din cauza falsificărilor. La început, a funcționat mai mult sau mai puțin, deși am primit instrucțiuni de la Comisia Electorală Teritorială: „Camera ar trebui să acopere urna de vot și buletinele. În afara acestui lucru, faceți ce vreți pentru a o face să fie oarbă”.
Camerele au funcționat într-o anumită măsură în perioada 2014-2016, dar au fost complet oprite în 2020. Nu știu de ce, dar ni s-a spus să nu ne facem griji în legătură cu acest lucru.
Au fost din nou camere în 2021, dar erau plasate în mod ciudat și nu acopereau întreaga secție de votare. Ni s-a spus să nu ne apropiem deloc de ele și că alți oameni lucrau la ele și vor rezolva toate problemele legate de acestea. Am urmărit camerele mele și ale altor comisii – erau poziționate într-un anumit mod, astfel încât puteai vedea doar urna principală de vot, dar nu puteai vedea ce făcea comisia.
Numărarea voturilor
De regulă, observatorii independenți și membrii comisiei controlau numărarea buletinelor în cazul în care marcajul era pentru un candidat sau partid de opoziție, lăsându-și atenția să rătăcească de la monitorizarea restului procedurii de numărare a voturilor.
Cel mai mare teanc era cel al partidului aflat la putere și al reprezentanților săi. Se recomanda să se numere acest teanc în diferite moduri. Era dificil să se numere cu exactitate și ar fi putut apărea mai multe erori. Mi se pare că comisia electorală teritorială nu a primit suficiente explicații pentru faptul că, din cauza grosimii teancului, buletinele pe care le conținea ar putea fi numărate greșit. Ni s-a mai spus că dacă există greșeli – și întotdeauna pot apărea câteva – ar trebui doar să spunem că un membru al comisiei ar fi putut greși atunci când număra un teanc gros.
Există candidați care nu sunt de interes pentru nimeni, și nimeni nu acordă atenție voturilor lor totale. Focusul principal este pe candidatul din opoziție și pe candidatul de la partidul aflat la putere. Numărarea restului buletinelor nu prezintă un interes prea mare pentru nimeni.
Există și buletine de vot neutilizate. Numărul lor este calculat imediat matematic din listele de votanți. Cel puțin în comisia mea, am încercat să numărăm totul cu precizie pentru că știam că altfel, ceva s-ar putea să nu se adune corect. Secretarul meu trebuia să știe numărul de votanți de pe liste, iar la ora 7, trebuia să știe câți oameni au votat, câți au votat acasă, câte buletine ar trebui să fie și în care urne. Numerele tuturor buletinelor emise și utilizate erau deja cunoscute.
Aceasta nu mai este o problemă de falsificare, ci este o problemă simplă de asigurare a faptului că totalurile se adună corect. Nu știu cum au făcut cei care încercau să falsifice sau să manipuleze ceva. Vecinul meu <președintele comisiei electorale din secția vecină – The Insider> a avut ceva care nu s-a adunat corect, și a trebuit să rămână până la 5 dimineața. În cele din urmă, toți s-au săturat de asta, și el doar a băgat toate buletinele la întâmplare. Toată lumea pur și simplu a încetat să mai dea importanță lucrurilor care nu se adunau.
„Oamenii care lucrează acolo sunt pregătiți să livreze rezultatul necesar clasei conducătoare”
Sistemul este foarte șiret și este construit pentru a obține un anumit rezultat fără consecințe extreme. Într-un fel, reușește să se asigure că totul este în regulă fără a trece de linii roșii. A funcționat și va continua să funcționeze perfect și fără alternative. Nici măcar nu este nevoie să se recurgă la umplerea urnelor. Membrii comisiei electorale sunt aleși în așa fel încât să le fie redusă capacitatea de a controla procesul cât mai mult posibil. Chiar și în Sankt Petersburg, sistemul este implementat într-un mod feudal, fără a mai menționa alte regiuni.
Prin urmare, nu este vorba despre încălcări izolate care ar putea invalida alegerile. Întregul sistem electoral este construit în așa fel încât să nu poată fi independent și să-și îndeplinească funcția democratică de a alege candidații care sunt incluși pe buletinele de vot, cărora li se permite să participe. Sistemul de organizare a comisiilor este de natură să asigure victoriile acelor candidați care reprezintă partidele aflate la putere.
Sistemul electoral trebuie să fie eliberat de controlul statului. Atât timp cât acest lucru nu se întâmplă, nu are rost să vorbim despre o alegere independentă a rușilor. Nici măcar nu vorbesc despre cultura politică scăzută a populației. Este adevărat, dar totuși ar trebui să aibă dreptul să pună o bifă pe buletinul de vot pentru ca votul lor să meargă la candidatul pe care l-au ales.
În Rusia, cultura politică nu s-a conturat niciodată cu adevărat, dar ideea este că în anii ’90, a existat pluralism, și, prin urmare, alegeri corecte au putut fi organizate. Era posibil atunci, dar acum nu mai există o astfel de oportunitate. Toți candidații normali au fost înlăturați.
Chiar dacă mai mult de 5% votează pentru Davankov, totuși nu i se va permite să se laude cu victoria. Rezultatul dorit va fi obținut oricum. Văd asta din propria experiență. Oamenii care au rămas acolo și lucrează acolo – sunt pregătiți să livreze rezultatul necesar clasei conducătoare. Totul a fost făcut pentru a asigura conformarea lor și au fost oferite toate stimulentele necesare, iar șefii îi vor felicita. Vei avea o viață liniștită și fără represiuni doar faci ce ți se spune să faci și vi primi recompensa.
Nu am iluzii despre Rusia. Așa cum a spus Ecaterina Șulman, la Berlin, pe 1 februarie: „Trebuie să te întorci în Rusia după ce moare Putin, vom construi un viitor luminos acolo”. Am lucrat în sistemul guvernamental cu toți acești oameni – și nu mai am nicio speranță. Va lua 100-150 de ani pentru a se produce unele schimbări pozitive. >>
