Digitalizarea nu se rezumă, niciunde în lume, la capacitatea statului de a legifera, a fi deschis la parteneriatele necesare cu mediul privat și la a clădi o infrastructură adecvată și capabilă de o continuă adaptare. Resursa umană este crucială, iar din acest punct de vedere, Bucureștiul înregistrează, în raport cu media europeană, decalaje greu de justificat și deloc simplu de recuperat. Aceste decalaje se impun a fi recuperate dacă România își dorește o ieșire rapidă din criza economică generată de pandemia de COVID 19.
„Pentru funcționarii publici, având în vedere că avem o bază umană sănătoasă – sunt oameni cu studii superioare în marea lor majoritate – toleranța la lipsa competențelor digitale trebuie să fie zero. Oricine poate să le aibă. Nu poate să existe o scuză în acest sens,” afirma, recent, Sabin Sărmaș, președintele Autorității pentru Digitalizarea României (ADR), cu ocazia unei conferințe dedicate comerțului electronic.
Însă, de la ceea ce trebuie la ceea ce avem distanța rămâne în continuare lungă.
Capitalul uman
Precaritatea digitalizării, în România de azi, își trage „seva” și din nivelul atins de capitalul uman. În spatele unui tablou care înfățișează o societate ”asediată” de abundența telefoanelor mobile, ori a conturilor de Facebook, Instagram și Tik Tok stă o imagine mult mai nuanțată. Printre altele, ea relevă o prezență scheletică, mult subdimensionată, după standardele UE, a utilizatorului relevant.
Indicele economiei și societății digitale (DESI) 2020, realizat de Comisia Europeană, constată decalaje majore între România și statele membre UE. Estomparea lor nu se rezumă la o chestiune de pansare a imaginii șifonate, ci ar contribui la accelerarea unor procese de care depinde inclusiv ritmul de creștere economică.
Față de media UE, suntem aproape de jumătate la competențele digitale elementare (31% față de 58%), la doar o treime când vin în discuție competențele peste nivelul elementar (10% vs. 33%) și tot aproape de jumătate când ne raportăm la competențele digitale cel puțin elementare în materie de software (35% la noi, 61% în UE).
Alte aspecte negative reliefate de documentul amintit:
- România se situează pe locul 27 din cele 28 de țări ale UE în ceea ce privește capitalul uman, stagnând în această privință comparativ cu anul precedent.
- Nivelurile competențelor digitale cel puțin elementare și al competențelor cel puțin elementare în materie de software situează România pe locul 27 în rândul statelor membre ale UE.
- Mai puțin de o treime dintre persoanele cu vârsta cuprinsă între 16 și 74 de ani au competențe digitale cel puțin elementare (58% la nivelul UE în ansamblu), în timp ce 35% au competențe cel puțin elementare în materie de software (față de o medie a UE de 61%).
Utilizarea serviciilor de internet şi implicaţiile asupra competenţelor digitale
România profundă arată cu atât mai delicat cu cât cercetarea explorează tărâmul utilizării serviciilor de internet. Un palier care vorbește de la sine despre imposibilitatea remedierii peste noapte a situației, după cum reiese din concluziile de mai jos ale documentului menționat:
- România înregistrează în continuare cel mai scăzut nivel de utilizare a serviciilor de internet dintre statele membre ale UE, ceea ce corespunde cu cel mai scăzut nivel de competențe digitale elementare în toată țara (a se vedea capitolul precedent).
- 18% dintre persoanele cu vârsta cuprinsă între 16 și 74 de ani nu au utilizat niciodată internetul (media UE: 9%). Cu toate acestea, există două activități online în cazul cărora țara se situează pe locul 6 în UE. Este vorba despre utilizarea rețelelor sociale (82%, față de o medie a UE de 65%) și apelurile video (67%; media UE: 60%).
- În schimb, utilizarea serviciilor bancare online (11%), cumpărăturile (29%), citirea știrilor (55%), precum și consumul de muzică, materiale video și jocuri online (63%) sunt cele mai scăzute din rândul statelor membre ale UE, în special din cauza unei lipse de încredere în tehnologia digitală.
- Nivelul scăzut al utilizării serviciilor bancare online se datorează și faptului că mai mult de doi din cinci adulți români (42%) (16) nu dețin un cont bancar. Doar 3% dintre utilizatorii de internet români vând produse online și doar 4% urmează cursuri online.
- Lipsa de interoperabilitate a sistemelor IT din administrația publică reprezintă o problemă veche, pe care niciun guvern nu a reușit încă să o rezolve.
Semnal
În vară, Asociația Oamenilor de Afaceri din România trăgea un semnal de alarmă care traduce efectele sociale, nu doar cele economice care decurg din scara la care a ajuns fenomenul „incompetenței” digitale în țara noastră: o parte semnificativă a populaţiei riscă să fie exclusă din interacţiunile cu statul şi administraţia. „Fără competenţe digitale dobândite pe scară largă şi certificate corespunzător, procesul digitalizarii rămâne unul formal şi riscă să contribuie la creşterea/adâncirea inegalităţilor din societate şi la excluderea unei bune părţi a populaţiei din interacţiunile cu statul şi administraţia. Şcoala şi serviciile publice trebuie să servească toţi cetăţenii, asigurându-le acces în mod egal şi uniform. În lipsa competenţelor adecvate riscăm să avem platforme digitale pe care angajaţii sectorului public nu le pot face operaţionale şi care sunt destinate a oferi servicii unor cetăţeni care nu le pot accesa”, se arăta într-un comunicat din luna august al asociației.
Fenomenul, dincolo de România
Tehnologia schimbă rapid și fundamental modul în care majoritatea oamenilor își fac treaba, perturbând natura muncii și crescând cererea pentru noi tipuri de competențe digitale, nota, la începutul pandemiei de Covid-19, o analiză făcută de Evening Standard.
Experții au înțeles deja foarte bine că impactul poate fi resimțit în tot felul de slujbe. A trecut vremea redactorilor care pur și simplu scriau, de exemplu. Acum trebuie, de asemenea, să fie familiarizați cu motoarele de căutare și social media pentru a ști ce va face munca lor mai vizibilă online. Arhitecții trebuie să poată crea concepte digitale, deoarece clienții lor se așteaptă acum să vadă mai mult decât un desen 2D. Contabilii trebuie să țină pasul cu progresele digitale rapide care perturbă industria lor, cum ar fi creșterea înregistrării online.
Byron Nicolaides, CEO al PeopleCert, o companie de evaluare și certificare a competențelor profesionale, declara, pentru publicația britanică: „Decalajul de competențe digitale reflectă efectul care a rezultat din tranziția spre digitalizare, odată cu apariția de noi profesii, alături de deplasarea altor roluri care necesită acum continuarea instruire digitală”.
Potrivit Evening Standard, cererea de angajați cu abilități digitale la nivel înalt este mai mare decât oferta de angajați calificați corespunzător, iar decalajul este în creștere. Forumul Economic Mondial estimează că, până în 2022, tehnologiile emergente vor genera 133 de milioane de noi locuri de muncă în locul celor 75 de milioane care vor fi strămutate.
„Dacă cererea de expertiză digitală nu poate fi satisfăcută de ofertă, deficitul rezultat al unei forțe de muncă calificate nu va afecta doar capacitatea întreprinderilor de a-și modela propriul viitor, ci va împiedica creșterea economică și va genera o nouă realitate a analfabetismul [digital] ”, mai susține Nicolaides.
De asemenea, potrivit unei analize PwC România, peste 275 000 de angajați români ar trebui să învețe abilități digitale noi ori superioare (upskilling) în următorii 5 ani, pentru a-și păstra locul de muncă actual, sau pentru a-și găsi un loc de muncă.
Un exemplu: situația din Marea Britanie
Potrivit publicației citate, Marea Britanie este a cincea națiune cu cel mai mare avans digital din Europa (Finlanda este pe primul loc), potrivit datelor Uniunii Europene. Aceasta găzduiește deja un număr ridicat de companii mari de tehnologie, iar Marea Britanie are mai mulți „unicorni” tehnologici (întreprinderi de start evaluate la peste 1 miliard de dolari) decât orice altă țară europeană.
Potrivit Tech Nation, în 2018, Marea Britanie a continuat să atragă specialiști în domeniul tehnologiei, angajând 5% din toți lucrătorii din domeniul tehnologiei cu creștere ridicată, la nivel global. În Europa, acest lucru plasează Marea Britanie în urma Germaniei, dar înaintea Suediei, Franței, Danemarcei și Olandei.
În ciuda acestor vești încurajatoare, arată Evening Standard, Marea Britanie se confruntă încă cu o lipsă semnificativă de competențe digitale. Un raport din 2019 al Open Unversity evidențiază amploarea problemei și impactul acesteia asupra companiilor din Marea Britanie, în condițiile în care 9 din 10 organizații admit că au un deficit de competențe digitale.
Potrivit raportului, Bridging the Digital Divide, 37% din locurile de muncă vor suferi modificări substanțiale în următorii cinci ani – ceea ce ar putea afecta 12 milioane de angajați din Marea Britanie.
Ce pot face autoritățile române?
Îl citam la începutul acestei analize pe omul responsabil cu digitalizarea administrației publice românești, Sabin Sărmaș, potrivit căruia toleranța lipsei competențelor digitale în rândul funcționarilor publici ar trebui să fie zero. Și totuși, administrația publică este locul în care lipsa acestor competențe se simte cel mai acut.
Asta în timp ce statul plătește an de an milioane de euro pe cursuri de formare profesională dedicate funcționarilor publici și care, așa cum au demonstrat mai multe anchete de presă, nu sunt nimic altceva decât niște concedii mascate. De altfel, funcționarii publici sunt obligați de lege să își îmbunătățească an de an competențele profesionale.
În acest context, autoritățile ar putea începe de aici, prin încetarea risipei și folosirii acestor bani cu adevărat pentru dezvoltarea competențelor profesionale ale funcționarilor publici, în special a celor digitale. Iar asta se poate face foarte simplu, prin decizia fiecărui șef de instituție.
