PARADIGMA POST-ADEVĂRULUI. Uciderea de către ICE a lui Renee Good și Alex Pretti arată cât de puține rețineri mai are administrația Trump în a minți, iar presa de dreapta pur și simplu nu spune lucrurilor pe nume
Unul dintre cele mai izbitoare aspecte ale evenimentelor îngrozitoare din Minnesota — dincolo de cele două crime comise de ICE — este cât de lejer și dezinvolt mint președintele Statelor Unite și cei mai importanți oficiali ai săi cu privire la lucruri pe care miliarde de oameni le pot vedea singuri. Nu este vorba de învârtit lucrurile după cum îți convine sau de o prezentare selectivă a faptelor, ci de o insistență directă că realitatea este negociabilă și că americanii ar trebui să nu-și creadă propriii ochi. Iar presa de dreapta merge pe aceeași linie.
Oficialii federali au reacționat la împușcarea lui Alex Pretti nu doar pretinzând în mod fals că agenții acționaseră în legitimă apărare, ci declarând că victima ar fi intenționat să „masacreze” agenți federali. Cuvântul „masacru” implică premeditare, intenția de a ucide multe persoane și monstruozitate — toate acestea, înainte ca măcar să fi fost demarată o anchetă.
Între timp, mai multe înregistrări video arată cu totul altceva. Asistentul medical de terapie intensivă este văzut ținând un telefon în mână, retrăgându-se din fața agenților pe măsură ce aceștia se apropie, apoi încercând să ajute o femeie care era brutalizată de ICE, înainte de a fi stropit cu spray iritant, imobilizat stângaci la pământ și împușcat de mai multe ori. Un agent pare să descopere și să ridice o armă pentru care Pretti avea permis și pe care nu o fluturase în niciun fel; și îi luase deja arma înainte de fi fost tras primul foc. Iată înregistrările video:
Desigur, este nevoie de mai multe investigații — însă, pe baza a ceea ce a putut vedea oricine, toate înregistrările video prezintă indivizi brutali, în uniforme și cu fețele acoperite, făcând exact opusul dezescaladării și fiind pe deplin responsabili pentru episodul mortal. I-a deranjat fluieratul? Probabil. Dar asta — la fel ca purtarea unei arme de foc deținute legal — nu reprezintă un motiv justificat pentru a trage. Pe baza probelor disponibile până în acest moment, autorul împușcăturii ar trebui trimis în judecată.
Cu doar două săptămâni înainte, vorbind cu reporterii despre uciderea lui Renee Good de către un alt agent ICE în Minnesota, Trump spusese: „S-a purtat oribil. Și apoi l-a călcat cu mașina. Nu a încercat să-l calce. L-a călcat”. Apoi i-a cerut unui consilier să difuzeze unul dintre videoclipuri. În imagini, Good zâmbea, i-a spus unui agent ICE „nu sunt supărată pe tine” și era clar că se îndepărta cu mașina de agenți, nu că se îndrepta spre ei, în momentul în care a fost împușcată în față de către Jonathan Ross. Ulterior, un agent a numit-o „o nenorocită”, iar potrivit martorilor, agenții au întârziat acordarea îngrijirilor medicale.
The New York Times a făcut tot posibilul să explice:
Cu privire la acest lucru, vicepreședintele J.D. Vance a declarat următoarele: „Ceea ce a făcut presa, mințind despre acest ofițer de aplicare a legii nevinovat, este dezgustător. Ar trebui să vă fie rușine”. Administrația Trump a continuat să apere împușcarea femeii, susținând că Good și-ar fi „folosit ca armă” vehiculul. Departamentul pentru Securitate Internă a afirmat că agentul a tras „focuri defensive” asupra autorului unui act de „terorism intern”. Remarcabil, având în vedere că ceea ce am putut vedea cu toții era o femeie care încerca să plece și care a fost ucisă pentru acest lucru.
Iată analiza CNN:
N-or fi au văzut înregistrările video? Or fi presupus că noi nu le-am văzut? Sau că suntem idioți?
Împreună, uciderile lui Good și Pretti dezvăluie ceva mai profund decât lipsa de onestitate. Ele arată un reflex de guvernare de a minți pur și simplu. Dovezile care contrazic minciuna sunt discreditate sau ignorate, iar martorii sunt numiți „agitatori”. Ca jurnalist străin, este ceva ce am văzut peste tot în lumea autocratică și, de fapt, am mai văzut asta și la Trump.
Cu ani în urmă, faptuș de a minți tot timpul implica n cost. Dar asta era pe vremea când exista o presă responsabilă, pe care te puteai baza să spună lucrurilor pe nume. De fapt, în mare parte din secolul trecut – perioadă în care mass-media s-a dezvoltat mai întâi prin ziare și apoi prin radio și televiziune – presa serioasă era poate imperfectă, dar în esență era suficient de credibilă.
Din anii 1950 încoace, ABC, NBC și CBS nu au fost actori pur partizani, nici centre rivale de putere, ci un bun public. Chiar dacă, da, erau și afaceri. Ziarele, posturile de televiziune și jurnaliștii individuali puteau avea înclinații politice, dar împărtășeau o obligație profesională care depășea ideologia: atunci când guvernul făcea o afirmație factuală, aceasta trebuia verificată în raport cu dovezile. Dacă era falsă, trebuia spus clar că este falsă. Aceasta era funcția de bază a jurnalismului.
Presa exista pentru a impune granița dintre autoritate și realitate. Asta este ceea ce Carl Bernstein numea căutarea „celei mai bune versiuni a adevărului dintre cele ce pot fi obținute”.
Exista presupunerea că există o piață pentru acest lucru, deoarece publicul nu dorea să fie mințit de nicio tabără, iar echitatea era integrată în valoarea de brand a presei. Putem dezbate dacă s-a schimbat publicul sau presa – dar acest lucru s-a destrămat.
Majoritatea politicienilor mint, din când în când. Probabil că majoritatea oamenilor mint, din când în când. Dar puțini mint precum Trump și administrația sa. Iar ceea ce s-a schimbat este că presa de dreapta face parte din acest joc; cea mai binevoitoare interpretare este că rareori îl confruntă sau clarifică publicului că o narațiune este falsă. Întrebarea a încetat să mai fie: „Este adevărat?”; devenit, în schimb: „Pe cine ajută?”
Astfel, când Trump a insistat că mulțimea de la învestirea sa a fost cea mai mare din istorie, presa de dreapta nu a spus ceea ce fotografiile aeriene făceau evident, ci a reîncadrat problema drept o obsesie meschină a presei. Consiliera lui Trump, Kellyanne Conway, a primit o platformă prietenoasă pentru a introduce expresia „fapte alternative”, iar prezentatorii Fox nu au tratat-o ca pe o recunoaștere a minciunii, ci ca pe o replică ingenioasă la adresa aroganței presei. Întrebarea nu a fost formulată în termeni de adevăr.
Acest tipar a devenit mortal în timpul pandemiei COVID. Presa de dreapta a preluat insistența lui Trump că virusul era „ca o gripă”, că îngrijorarea era „isterie” și că pericolul era exagerat din motive politice, chiar în timp ce spitalele se umpleau și bilanțul morților creștea.
Alegerile din 2020 au consolidat această practică. Presa de dreapta a promovat acuzații de voturi furate, mașini de vot trucate și fraudă masivă mult timp după ce instanțele, oficialii electorali și propriul Departament al Justiției al lui Trump le respinseseră. Procesul Dominion a arătat că directorii și prezentatorii Fox știau că aceste afirmații sunt false, dar au continuat să le difuzeze. Dovezi video, hotărâri judecătorești și mărturii sub jurământ existau – dar publicul captiv MAGA fusese instruit să nu aibă încredere în ele.
Aceeași dinamică guvernează totul, de la 6 ianuarie până la tarife. În ciuda miilor de ore de imagini care arată susținători ai lui Trump luând cu asalt Capitoliul, Fox a promovat povești despre Antifa și înscenări ale FBI-ului. În ciuda economiei elementare, presa de dreapta nu contestă vizibil afirmațiile că tarifele sunt „plătite de China”, când, de fapt, tarifele sunt taxe plătite de importatorii americani și transferate consumatorilor americani. E vorba de ABC economic, chiar dacă Trump insistă că „facem o avere”, descriind o lume imaginară în care guvernele străine trimit cecuri Trezoreriei SUA, din supunere.
În orele scurse după uciderea lui Pretti, presa de dreapta a intensificat folosirea termenului „agitatori” pentru a-i descrie pe protestatarii anti-ICE. În timp ce CNN se mira de faptul că oficialii lui Trump ignorau și contraziceau înregistrările video de la fața locului, nu am găsit nimic echivalent în presa de dreapta.
În schimb, aberațiile ridicole ale secretarei pentru Securitate Internă, Kristi Noem, livrate cu caracteristica ei încredere de sine auto-dreptățită, susțineau că victima ar fi comis acte de „terorism intern”.
Linia pe care a mers Fox la câteva ore după incident a preluat fără spirit critic versiunea lui Trump: „Trump invocă un suspect înarmat și lipsa sprijinului poliției după focul de armă mortal al Patrulei de Frontieră din Minneapolis; președintele afirmă că agenții federali «au fost nevoiți să se protejeze» fără sprijinul poliției locale, în timpul împușcăturii fatale din Minneapolis”.
Un alt titlu a reluat versiunea procurorului general Pam Bondi: „Bondi dă vina pe liderii din Minneapolis după ce un suspect despre care oficialii DHS spun că era înarmat a fost ucis de CBP, declanșând tulburări; AG afirmă că suspectul «a opus rezistență violentă» și descrie demonstrațiile drept «extrem de organizate»”. Nimic din toate aceste articole nu recunoștea absurditatea acestor afirmații.
Între timp, la CNN și în alte instituții media care nu sunt de dreapta, reporterii și analiștii și-au exprimat clar scepticismul. Urmăriți-l pe comandantul ICE, Gregory Bovino, cum se foiește, în timp ce sunt puse sub lupă eschivele și distorsionările sale, menite să mușamalizeze o crimă.
Desigur, pentru oamenii prinși în paradigma post-adevărului, nimic nu mai contează, iar toți sunt văzuți doar ca luând partea cuiva.
O societate nu poate funcționa în acest fel. Nu poți conduce o economie modernă, nu poți gestiona alianțe complexe și nu poți face dreptate dacă însăși realitatea este tratată ca fiind partizană. Într-o societate sănătoasă, dovezile nu pot fi opționale. Singura întrebare este dacă destui americani — și destui jurnaliști — sunt dispuși să spună ceea ce imaginile arată limpede.
Trebuie, într-un fel, să facem apel la patriotismul presei de dreapta. Cunosc reporteri care lucrează acolo și care au lucrat acolo, iar niciunul dintre ei nu este un om rău. Având în vedere cât de gravă a devenit situația, ei trebuie convinși să se gândească la ceea ce i se face acum societății. Pentru că, odată ce o societate acceptă să nu mai creadă în adevăr, renunță la ceva esențial din umanitate.
Schimbarea Americii. Cum poate fi creat un al treilea partid funcțional
