<< Chiar dacă se află de cealaltă parte a lumii, puține popoare urmăresc războiul din Ucraina cu mai multă atenție decât o fac taiwanezii. Bătălia pentru supraviețuirea unei tinere democrații împotriva unui vecin autocrat și agresor care disprețuiește dreptul la autodeterminare ar putea fi într-o zi destinul Taiwanului. Când Xi Jinping și Vladimir Putin, președinții despotici ai Chinei și respectiv ai Rusiei, spun că prietenia lor „nu are limite”, Taiwanul se înfioară >>, notează The Economist.
<< Două obstacole împiedică continentul din a forța „reunificarea” cu Taiwanul, pe care îl consideră parte a teritoriului chinez, chiar dacă insula are un guvern separat din 1949. Primul este reprezentat de strâmtoarea Taiwan, cu o lățime de 180 kilometri. Celălalt este puterea militară a Americii. Dar China își construiește rapid mijloacele pentru a le depăși pe ambele. Unii comandanți americani sunt de părere că China ar putea ataca înainte de sfârșitul deceniului.
O invadare a Taiwanului ar fi un dezastru din mai multe puncte de vedere. Ar putea stinge una dintre cele mai admirabile democrații din Asia. Deoarece Taiwan produce cele mai avansate cipuri de computer din lume, ar face ravagii în economia globală. Încălcarea „primului lanț de insule” care înconjoară continentul din Japonia până în Malaezia ar oferi, de asemenea, forțelor armate ale Chinei acces neîngrădit la oceanul deschis. Acest lucru ar pune în pericol Japonia și ar răsturna ordinea făcută de americani în Indo-Pacific.
Pentru a preveni o astfel de calamitate, Taiwan, America și aliații săi trebuie să acționeze pe baza lecțiilor (aflate încă în evoluție) ale invaziei Rusiei. Cea mai importantă lecție este că amenințarea este reală și este mai bine să te pregătești acum decât să improvizezi în plină luptă. Ucraina a arătat cum un spirit de luptă puternic, o conducere curajoasă, o populație rezistentă – dimpreună cu arme occidentale – pot ține la distanță un inamic mai puternic. Cu cât Taiwanul se pregătește mai bine, cu atât este mai puțin probabil ca China să își asume riscul unei invazii.
Așadar, Taiwan ar trebui să se gândească mai mult la apărare. Decizia sa de a se baza mai puțin pe recruți și de a construi o forță mai profesională este una bună. Dar ar trebui să continue să ofere pregătire militară tuturor bărbaților (și de ce nu și femeilor?) și să creeze o forță de apărare teritorială. De asemenea, ar trebui să-și mărească bugetul militar, care se ridică la aproximativ 2% din PIB – mic pentru o țară aflată în astfel de pericol (Israelul cheltuiește 5,6%). Așa cum a făcut-o recent Germania, ar trebui să dea un mare imbold cheltuielilor, ca semnal de intenție. Nu poate spera să depășească China, al cărei buget de apărare este de 20 de ori mai mare, sau să trimită mai mulți soldați. În schimb, va trebui să se concentreze pe a deveni un stat indigerabil.
Din fericire, Taiwanul are deja o doctrină militară solidă pe care să se bazeze, „Conceptul general de apărare”, emis în 2017, dar care nu a fost pe deplin îmbrățișat de conducere. Este o strategie „arici”, bazată pe arme defensive ubicue mobile și ascunse, în special rachete pentru utilizare împotriva navelor și avioanelor. Acest lucru ar însemna renunțarea la cel puțin la unele dintre avioanele, navele și submarinele scumpe pe care Taiwan le caută în prezent, dar oricum multe dintre acestea vor fi aruncate în aer atunci când încep împușcăturile.
O astfel de schimbare ar însemna un pariu imens. În conflictul din „zona gri” de astăzi, Taiwanul se confruntă cu hărțuiri constante, cum ar fi incursiuni în apropierea spațiului său aerian, care trebuie să fie întâmpinate de o forță aeriană întinsă. Deși Taiwan, ca insulă, este mai greu de invadat decât Ucraina, este și mai greu de reaprovizionat. Poate fi nevoit să lupte singur timp de săptămâni sau luni. Și nu poate fi sigur dacă și cât de curând va veni America în ajutor. Prioritară trebuie să fie rezistența. Priviți la Ucraina: cu cât a luptat mai mult, cu atât a primit mai mult ajutor.
America poate ușura tranziția. În schimbul reformei militare, ar trebui să ofere mai mult sprijin. Aceasta ar trebui să includă îmbunătățirea contactelor politice și militare, vânzarea sau oferirea de mai multe arme, furnizarea de antrenament deschis și găzduirea de exerciții comune. Taiwanul are jalnic de puțină experiență în operarea cu forțe simpatizante. America ar trebui să elaboreze și să repete planuri detaliate – nu în ultimul rând cu Japonia și alți aliați – pentru a răspunde la o serie de crize, de la o blocada navală a Taiwanului până la o invazie.
Toate acestea vor înfuria China. De aceea, președintele Joe Biden ar trebui să aibă grijă să mențină „ambiguitatea strategică”, prin care America ajută Taiwan să se apere, dar nu afirmă clar că ar intra în război cu China dacă aceasta ar invada. În cazul Ucrainei, în schimb, el a spus în mod explicit că America nu se va alătura luptei de teamă să nu declanșeze „al Treilea Război Mondial”.
Promisiunea de a lupta pentru Taiwan, așa cum susțin unii, nu ar face nimic pentru a descuraja China, care presupune deja că America va face acest lucru. Și o astfel de promisiune ar provoca, cel puțin, o criză diplomatică. Mai bine, prin urmare, să ne concentrăm pe pașii practici pentru a ascuți spinii Taiwanului. În urmă cu un an, The Economist a numit Taiwanul „cel mai periculos loc de pe Pământ”. America și Taiwan trebuie să încurajeze și China să vadă acest lucru. >>
