Cum combat jurnaliştii „offshore” imperiul minciunilor lui Putin

Sursa: Pixabay

<< Kremlinul i-a interzis, i-a etichetat „agenți străini”, i-a pus sub acuzare și i-a alungat din țară. Le-a tăiat finanțele și a încercat să-i izoleze de publicul lor. Dar s-au regrupat, s-au reinventat și s-au întors mai puternici. Niciodată, în ultimii 30 de ani, jurnaliştii ruşi nu au fost supuşi unui asemenea asalt şi niciodată nu au ripostat cu atâta putere, prezentând minciunile Kremlinului, expunând corupţia acestuia şi descoperind dovezi ale crimelor sale de război >>, notează The Economist

<< Dictatura lui Vladimir Putin nu lasă prea mult spațiu pentru protestele de stradă, dar reporterii independenți au format o mișcare de rezistență virtuală, trăgând cu articole explozive în mașinăria lui de război și furnizându-le știri și opinii celor care le caută. Majoritatea fac acest lucru din afara Rusiei, ceea ce ei numesc „jurnalism offshore”. Cel puţin 500 de jurnalişti au părăsit Rusia, de la invazie, potrivit Proekt Media, o publicație de investigaţie.

Răspândiți în toată Europa, în orașe precum Riga, Tbilisi, Vilnius, Berlin și Amsterdam, astfel de jurnaliști ajung la un public numeros, majoritatea oameni sub 40 de ani. „Astăzi, datoria noastră este să supraviețuim și să nu-i lăsăm pe cititori să se sufoce”, spune Ivan Kolpakov, redactorul-șef al Meduza.

Meduza a relatat despre masacrul civililor ucraineni din Bucea și despre numărul mare de deținuți care sunt presați să se alăture Wagner, un grup de mercenari condus de un prieten al lui Putin. Mediazona, o publicație online fondată de doi membri ai Pussy Riot, o trupă punk, încearcă să afle numărul real al victimelor rusești. De asemenea, a găsit o modalitate ingenioasă de a afla câți ruși au fost recrutați, analizând datele open-source privind numărul neobișnuit de mare de căsătorii de la începutul mobilizării. (Recruților li se permite să-și înregistreze căsătoria în aceeași zi în care sunt înrolați, și adesea o fac, deoarece nu știu când își vor revedea partenerele). Mediazona estimează că o jumătate de milion de oameni au fost deja recrutați — mult mai mulți decât cei 300.000 despre care vorbește Kremlinul.

Pentru Kremlin, suprimarea știrilor reale este o parte importantă a efortului de război. În Rusia rămân unele puncte de vânzare care nu sunt organe de propagandă, cum ar fi Kommersant, un ziar privat. Dar sunt foarte constrânși – nu pot numi războiul „război”, de exemplu. De când Putin a invadat Ucraina, el a pus botniță majorității vocilor independente, ca nu cumva să creeze îndoieli în rândul cetățenilor sau să provoace o scindare în cadrul elitei.

TV Dojd, cel mai cunoscut canal independent de televiziune al Rusiei, s-a închis la opt zile de la începutul războiului. Eho Moscvî, un post de radio cu 5 milioane de ascultători, a „tăcut” în aceeași zi. La scurt timp după aceea, Novaia Gazeta, ziarul cel mai direct în exprimare, s-a oprit din tipărire. Alexei Venediktov, editorul revistei Eho, și Dmitri Muratov, editorul laureat al premiului Nobel al revistei Novaia Gazeta, au rămas în Rusia, în timp ce unii dintre foștii lor colegi au pus bazele operațiunilor offshore. TV Dojd emite din nou, acum din Letonia, și transmite prin intermediul YouTube către 20 de milioane de telespectatori pe lună, majoritatea din Rusia. Eho este la Berlin, transmite știri și talk-show-uri în direct printr-o nouă aplicație pentru smartphone, pe care Kremlinul a încercat, dar nu a reușit, să o blocheze.

O duzină de noi publicații digitale, cele mai multe dintre ele înființate de când Putin a început pentru prima dată să ocupe teritorii din Ucraina, în 2014, publică jurnalism de investigație. O anchetă recentă efectuată de The Insider, care lucrează cu Bellingcat, un grup de informații open-source, a demascat zeci de ingineri și programatori care au condus atacurile rusești cu rachete asupra orașelor ucrainene. „Jurnalismul de investigație, care este în scădere în multe țări, înflorește în Rusia”, spune Roman Dobrohotov, care conduce The Insider. „Cerere există din plin, sunt oameni care știu să o facă și nu lipsesc subiectele de investigat”.

Rușii găsesc știri reale prin aplicații și servicii de rețea privată virtuală (VPN), care îi pot ajuta să ocolească cenzura. Înainte de război, Rusia era al 40-lea cel mai mare utilizator de VPN; acum este cel mai mare din lume. Aproape jumătate dintre tinerii ruși folosesc unul, potrivit GWI, o firmă de cercetare de piață. Majoritatea sunt din zona urbană, bine educați. Dar chiar și în zonele rurale, o cincime dintre oameni folosesc VPN-uri.

Munca de la distanță în timpul pandemiei a reprezentat o bună pregătire pentru jurnalismul offshore. „Fizic, sunt în Berlin, dar activez în domeniul informațional rusesc”, spune Maxim Kurnikov, editorul revistei Eho. Mulți dintre invitații săi la talk-show și chiar unele dintre co-gazdele sale sunt încă în Rusia. Găsirea tonului potrivit pentru a nu înstrăina ascultătorii este dificilă, spune Tihon Dziadko, redactorul șef al Dojd TV. „Trebuie să dăm voce oamenilor care nu pot vorbi liber în Rusia – să nu-i învinovățim sau să-i învinuim”.

Banii sunt o problemă pentru publicațiile offshore. Nicio firmă din Rusia nu ar îndrăzni să-și facă reclamă în ele. Și precaut la sancțiuni și opinia publică, YouTube interzice monetizarea conținutului în Rusia. Chiar și strângerea de numerar prin crowdfunding și abonamente este dificilă, deoarece Visa și MasterCard blochează tranzacțiile rusești în afara Rusiei. Deci, mass-media ruse offshore caută granturi de la organizații caritabile străine.

Primirea de știri din interiorul Rusiei este adesea riscant. Sursele sunt îngrozite. „Trebuie să fii extrem de inventiv și apt pentru a supraviețui…Ori mori, ori devii mai puternic”, spune Dobrohotov, de la The Insider, care are multe surse anonime în Rusia.

Jurnaliştii, inclusiv cei offshore, au privit întotdeauna cu atenție asupra viitorului politic al Rusiei. Rusia are o tradiție lungă de exilați influenți: Vladimir Lenin editase odată o foaie numită Iskra (Scânteia) din Londra. La sfârșitul anilor 1980, jurnaliștii l-au ajutat pe Mihail Gorbaciov să vină cu ideile sale pentru perestroika (reformă). Dacă și când Putin se va clătina, autorii exilați vor avea idei despre cum ar putea Rusia să-și revină din haos.

Mulți dintre acești jurnaliști, precum Dobrohotov, au fost anterior și activiști politici. Unii îi ajută acum pe oamenii despre care scriu. Ilia Krasilșcik, de exemplu, un fost editor al revistei Meduza, a lansat Helpdesk Media, un cross-over între o linie de asistență pentru persoanele afectate de război, fie în Ucraina, în Rusia sau în exil, și o modalitate de a le înregistra poveștile. Are personal format atât din ruși, cât și din ucraineni. >>

Un iad al psihiatriei punitive. Mărturiile groaznice ale unor deținuți care au trecut printr-un spital-penitenciar din Krasnoiarsk. „Dacă nu te supuneai, te violau”

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here