Atunci când ministrul rus al Energiei și soția sa au vizitat luna aceasta un centru de pregătire militară din Cecenia, oficialii ceceni i-au acordat mai multă atenție Annei Țivileva, unul dintre cei zece adjuncți ai apărării din Rusia, deși aceasta este mult mai mică în grad decât soțul său. Femeia de vârstă mijlocie, îmbrăcată într-o rochie kaki până la genunchi și cu pantofi galbeni, stătea și privea comandourile de bărboși care își demonstrau abilitățile de tragere, scrie The Times.
Promovarea la sfârșitul săptămânii trecute a verișoarei vitrege a dictatorului Vladimir Putin în funcția de secretar de stat pentru armată a dat naștere la speculații, conform cărora liderul rus și-ar putea pregăti familia pentru funcții guvernamentale de vârf, în timp ce unii dintre aliații săi de-o viață, precum colegul său din KGB Nikolai Patrușev, sunt marginalizați.
Țivileva nu este „singurul exemplu de rude ale unor oficiali de top numite în funcții guvernamentale de rang înalt, ci unul dintre cele mai proeminente”, a declarat Ekaterina Schulmann, cercetător la Centrul Carnegie Rusia-Eurasia din Berlin.
Un val de numiri nepotiste pe coridoarele puterii ruse a început în urmă cu doar câțiva ani, când fiii aliaților de-o viață ai lui Putin au fost promovați în funcții de conducere, ocupând posturi precum cele de vicepremier și de șef al principalului organism de audit al Rusiei.
Între timp, garda mai în vârstă a fost retrogradată silențios, inclusiv Patrușev, de 73 de ani, fost șef al FSB și președinte al Consiliului de Securitate, care a fost înlăturat în mai pentru a deveni consilier prezidențial pe probleme de construcții navale, post considerat în general ca o pensionare onorifică.
La fel ca Putin, alți înalți oficiali ruși sunt reticenți în a-și face publice legăturile cu noii numiți, ceea ce pare să fie înrădăcinat în mentalitatea establishmentului sovietic.
„În sistemul sovietic, dacă erai șef, nu-ți puteai face fiul șef cât timp trăiai, cu atât mai puțin într-o poziție apropiată sau mai înaltă decât a ta. Era un faux pas”, a declarat Schulmann.
„Desigur, nomenclatura s-a reprodus singură, dar o anumită modestie bolșevică trebuia respectată în public. Ceea ce vedem acum este destul de nerușinat prin comparație cu felul în care se făceau treburile înainte.”
Plasarea fiilor și fiicelor oficialilor de top în poziții guvernamentale cheie ar putea semnala o viitoare tranziție generațională. Aceasta ar putea fi, de asemenea, o consecință a riscurilor percepute ale comerțului în Rusia, deoarece proprietarii de afaceri sunt supuși unei presiuni tot mai mari din partea procurorilor și a instanțelor, ceea ce înseamnă că „o funcție publică ar putea fi considerată singurul refugiu pentru copii”, potrivit lui Schulmann.
Putin este cunoscut pentru faptul că prețuiește intimitatea familiei sale, el refuzând să confirme identitatea celor două fiice adulte ale sale atunci când a fost presat de un reporter în 2019.
Numirea rudelor în poziții de putere în timp ce refuză să recunoască public legăturile lor ar putea fi o tactică deliberată de a evita punctele vulnerabile.
„Aceasta îi oferă lui Putin distanțare. Lui Putin nu-i place să fie într-o poziție în care nu are de ales”, a declarat Sam Greene, profesor de politică rusă la King’s College din Londra.
„Când vine vorba de oameni care ar putea avea pretenții la loialitatea sa… Cred că nu vrea să recunoască asta, pentru că ar putea deveni o pârghie pe care cineva ar putea-o folosi împotriva lui”.
Acest lucru nu le-a împiedicat pe cele două fiice ale lui Putin să obțină o platformă proeminentă la Forumul Economic de la Sankt Petersburg din acest an, când Maria Voronțova și Katerina Tihonova, într-o apariție rară, au vorbit despre probleme tehnologice.
Alte remanieri recente la vârf au indicat dependența din ce în ce mai mare a lui Putin de persoane care fie îi sunt rude apropiate, fie aliați de top.
Luna aceasta, fosta gardă de corp a lui Putin, Alexei Dîiumin, a fost ales să conducă operațiunea de alungare a forțelor ucrainene din regiunea rusă Kursk.
Dîiumin, care l-ar fi salvat cândva pe Putin de atacul unui urs în fața unei cabane de munte, a participat la o reuniune din această lună în care s-a discutat despre criza din Kursk.
Deși nu a fost confirmat oficial, noul său rol a fost relatat pe scară largă de canalele Telegram pro-Kremlin și de un deputat din Tula, regiunea în care Dîiumin a fost guvernator timp de opt ani până când Putin l-a chemat înapoi la Moscova în mai.
Mișcările lui Putin din ultimii ani de a rescrie constituția rusă pentru a aboli limitarea mandatelor au diminuat așteptările privind un succesor. Iar promovarea celor care îi datorează întreaga carieră arată că acesta nu face decât să-și consolideze apărarea, potrivit lui Mihail Zîgar, un jurnalist rus stabilit la Berlin, cu o vastă rețea de contacte la Kremlin.
„Putin nu intenționează să se retragă sau să-și caute un succesor în mod prematur, tocmai de aceea și-a readus la datorie garda de corp loială”, a scris el pe blogul său săptămâna aceasta.
„Rolul lui Dîiumin este să îl protejeze de orice scenarii care implică o tranziție de putere, așa cum l-a protejat cândva de urs”.
Identitatea lui Țivileva, în vârstă de 52 de ani, a fost analizată pentru prima dată atunci când soțul ei, Sergei Țivilev, a fost numit guvernator al regiunii Kemerovo, bogată în cărbune, în 2018. Mass-media locală a relatat pe larg că soția sa, care nu avea nicio funcție oficială, dădea adesea sfaturi la ședințele guvernamentale.
A fost nevoie de câțiva ani până când publicația de investigații Proekt a dezvăluit că Țivileva era fiica vărului decedat al lui Putin. O adolescentă care seamănă foarte mult cu Țivileva a fost văzută într-o fotografie de familie alb-negru, în care apar Putin, soția sa de atunci și părinții săi la țară, la sfârșitul anilor 1980.
Când a fost întrebată de un reporter ce legătură are cu Putin, Țivileva a spus pur și simplu că Putin este „președintele nostru”.
Nici ea, nici liderul rus nu au comentat legăturile lor de familie.
Ascensiunea Țivilevei din obscuritate, ca psihiatru într-un spital de provincie în anii 1990, a fost mai pronunțată în ultimul deceniu, când a ajuns să dețină o participație majoritară într-o afacere profitabilă cu cărbune în valoare de sute de milioane de dolari.
Anul trecut, un decret prezidențial a pus-o în fruntea unui nou fond de stat pentru a ajuta soldații ruși care luptă în Ucraina, ceea ce i-a oferit o poziție pe care a folosit-o pentru a lansa o campanie publicitară, prezentându-și activitatea pentru fundația „Apărătorii Patriei”.
În iunie, Țivileva s-a alăturat echipei lui Andrei Belousov, un tehnocrat relativ necunoscut de la Kremlin, care a venit să-l înlocuiască în funcția de ministru al apărării pe Serghei Șoigu, unul dintre cei mai vechi aliați ai lui Putin.
Belousov, un outsider pentru armată, se confruntă cu o sarcină dificilă de „control politic asupra acesteia și de-a nu lăsa șefii militari să-i dea târcoale”, a declarat Greene.
„El are nevoie de subordonați care să îi fie loiali din punct de vedere politic. Numirea Annei Țiveleva ar putea implica unele dintre aceste calcule”.
Semn că Țivileva nu este un birocrat obișnuit, boții Kremlinului au inundat secțiunile de comentarii ale presei ruse, inclusiv emisiunea săptămânală de pe YouTube a lui Schulmann în care se discuta despre promovare.
Boții par să fi avut două puncte de discuție: Țivileva era o rudă atât de îndepărtată, încât era ridicol să se creadă că legăturile de familie au avut vreun rol în ascensiunea ei. Și, în al doilea rând, ea a făcut o treabă atât de bună cu fundația sa „Apărătorii Patriei”, încât a fost promovată ca urmare a acestui fapt.
„Comentariile boților au fost clar orchestrate, ceea ce înseamnă că [autoritățile] au considerat necesar să explice ceea ce pare a fi numirea unei femei oarecare care se întâmplă să fie și [verișoara] lui Putin”, a declarat Schulmann.
Bloomberg a citat mai mulți oficiali ruși anonimi săptămâna aceasta, afirmând că Țivileva s-a bucurat de un acces mai bun și mai direct la președinte decât mulți dintre superiorii săi.
Țivileva va supraveghea afacerile sociale ale personalului militar, inclusiv sutele de mii de trupe care se vor întoarce din Ucraina, chestiune care probabil va deveni o problemă reală într-o Rusie postbelică.
„Aceasta va fi o întreprindere majoră atunci când războiul se va termina”, a declarat Schulmann.
„Poate că ideea este că Țivileva nu va fura la fel de mult ca alții, iar ministerul nu se va împotmoli în corupție galopantă, așa cum a fost sub Șoigu, ceea ce este destul de naiv. Dimpotrivă, ea va fi sigură de imunitatea sa, orice ar face.”
