De ce joacă frumos China și Australia și a ajuns să se mulțumească cu ceea ce poate obține

Politica pragmatică a învins animozitatea, notează Geopolitical Futures.

<< În weekend, premierul chinez Li Qiang efectuează o vizită foarte mediatizată și mult așteptată în Australia. Va fi primul oficial de acest nivel care face acest lucru, din 2017, când tensiunile au atins punctul culminant între China și aliații SUA din cauza pretențiilor teritoriale ale Beijingului în Marea Chinei de Sud, a influenței sale în creștere în Indo-Pacific și a activității sale de război cibernetic. Ca urmare, relațiile bilaterale dintre China și Australia au atins cote istorice minime în ultimii ani, culminând cu un război comercial în care Beijingul a impus bariere rigide și extrem de costisitoare asupra bunurilor australiene. Vizita lui Li este așteptată să se încheie cu eliminarea finală a acestor bariere și astfel să restabilească relația.

Chiar și așa, cei doi vor trebui să abordeze o serie de probleme legate de securitate, inclusiv rolul din ce în ce mai activ al Australiei în alianța AUKUS și provocările recente ale Chinei în Marea Chinei de Sud și cea Galbenă. Desigur, nu vor putea rezolva toate problemele, dar faptul că Beijingul este dispus să repună relația economică pe drumul cel bun este un semn de viitoare maleabilitate și, potențial, de beneficii reciproce.

Este dificil de exagerat intensitatea recentei disputei diplomatice dintre ei. Totul a debutat când China a început să-și intensifice activitățile militare în apropierea granițelor sale, iar Australia s-a alăturat Quadrilateral Security Dialogue, o inițiativă condusă de SUA, creată special pentru a contracara influența chineză. Aceasta a dus la politici dure anti-China din partea fostului prim-ministru australian Scott Morrison, sub a cărui conducere Canberra a interzis companiilor chineze să participe la construcția rețelei 5G din Australia din motive de securitate națională și, ulterior, s-a alăturat alianței AUKUS. Drept răspuns, Beijingul a interzis comunicările la nivel ministerial cu Australia și a impus bariere comerciale asupra unor produse precum carnea de vită, orzul, cărbunele, lemnul și vinul, costând Australia aproximativ 13 miliarde de dolari pe an. În 2022, Statele Unite – cel mai apropiat aliat al Australiei – au redeschis canalele de comunicare cu China, derulând discuții la nivel înalt menite să reducă tensiunile și să îmbunătățească relațiile bilaterale. De asemenea, au fost reluate întâlnirile dintre oficialii chinezi și cei australieni. Și, deși legăturile s-au îmbunătățit, acestea nu au produs succese economice tangibile.

Între timp, schimburile intense de replici care au caracterizat relațiile sino-australiene sub conducerea lui Morrison au continuat și sub actualul prim-ministru, Anthony Albanese. Pe măsură ce activitățile militare chineze s-au intensificat în Indo-Pacific, alte puteri regionale, precum Japonia și India, au început să își intensifice eforturile pentru a controla Beijingul, astfel că și Canberra a urmat exemplul devenind un membru mai activ în alianța de securitate condusă de SUA. În martie, șeful serviciilor de spionaj australian, Mike Burgess, a șocat națiunea cu o declarație despre o rețea de spionaj chineză care opera în țară și vindea secrete de stat, declanșând o investigație intensă și continuă asupra spionajului chinez în Australia și făcând societatea și mai suspicioasă la amenințarea pe care o reprezintă China pentru securitatea națională. Apoi, în luna mai, avioane de luptă chineze și australiene s-au împuns deasupra Mării Galbene, ducând la un schimb de acuzații de comportament aerian periculos. În urmă cu doar două săptămâni, la Dialogul Shangri-La din Singapore, viceprim-ministrul australian Richard Marles și-a exprimat îngrijorarea cu privire la agresiunea Beijingului față de Filipine și provocările sale legate de Taiwan. Personalul chinez prezent acolo a criticat comportamentul de securitate al Australiei în regiune, în special activitățile sale intensificate în cadrul alianței AUKUS.

China are toate motivele să monitorizeze activitatea Australiei în cadrul AUKUS. Deși guvernul federal încă dezbate utilitatea submarinelor de clasă nucleară pe care AUKUS le furnizează, guvernul din Australia de Sud a semnat recent un acord cu constructorul de nave american Huntington Ingalls Industries, care va permite companiilor de acolo să intre în lanțurile de aprovizionare pentru navele americane cu propulsie nucleară. Acordul marchează un nou nivel de implicare în securitate cu Statele Unite – ceva care ar fi fost de neconceput pentru China chiar și cu câțiva ani în urmă.

Lăsând la o parte AUKUS, actuala strategie națională de apărare a Australiei pune un accent puternic pe capacitățile navale. În februarie, guvernul a dezvăluit planuri pentru cea mai mare extindere navală de la al Doilea Război Mondial, alocând peste 35 de miliarde de dolari pentru proiectul respectiv în următorii 10 ani. Planul prevede opt submarine de atac cu propulsie nucleară, aproape două duzini de fregate și distrugătoare, șase nave mari de suprafață echipate cu rachete și care pot fi operate cu echipaj opțional, șase nave de patrulare offshore și opt bărci de patrulare. Acest tip de proiect este clar menit să contracareze puterea maritimă chineză și, într-adevăr, nu cu mult timp în urmă s-ar fi cu un soi de represalii. În schimb, Beijingul face gesturi de bunăvoință, așa cum se vede din viitoarea călătorie a lui Li, pentru a detensiona situația.

Nu este o coincidență faptul că Li conduce o delegație de afaceri masivă sau că destinația aleasă este statul Australia de Vest. Exporturile totale ale Australiei de Vest către China au atins 96 miliarde de dolari, în anul fiscal 2022-2023. Aproximativ 85% din minereul de fier al statului a mers către China, precum și aproape tot litiul său. Pentru China, este extrem de important să încheie mai multe acorduri de afaceri în timpul vizitei lui Li. În ciuda tensiunilor politice din ultimii ani, investițiile totale ale Australiei în China au fost evaluate la 49,7 miliarde de dolari în prima jumătate a anului 2024. De fapt, Australia este încă una dintre puținele națiuni majore care are un număr mare de companii care doresc să-și extindă prezența în China. (Sectorul bancar și managementul averilor sunt principalele sectoare de investiții directe australiene în străinătate). Australia este principalul furnizor de fier al Chinei și, pe viitor, Beijingul va dori cu ardoare să cumpere elemente de pământuri rare și alte resurse importante necesare tranziției către energia verde, chiar dacă se confruntă cu o concurență acerbă din partea Occidentului.

Dacă economia Chinei ar fi mai stabilă, aproape sigur că nu ar încerca să-și netezească relațiile cu Australia. Dar, având în vedere încetinirea sa economică, este forțată să se angajeze pe cât mai multe piețe, în special cele mari, precum cea a Australiei. Mai important, are nevoie de comerțul cu Australia pentru a-și putea dezvolta sectorul vehiculelor electrice, care este destinat să fie un pilon al redresării sale economice. China și Australia se completează reciproc din punct de vedere economic, iar faptul că se redeschid una către cealaltă arată că ambele înțeleg acest lucru. Desigur, Australia va trebui să ia în considerare și alți factori, înainte de a încheia acorduri cu China; companiile sud-coreene și japoneze caută și ele litiu, iar Australia nu își poate permite să alieneze aceste piețe mari.

Însă vizita lui Li demonstrează o abordare pragmatică din partea ambelor țări. Nu vor rezolva toate problemele de securitate în weekend și vor găsi în continuare modalități de a intra în conflicte verbale pe viitor. Dar lumea de astăzi este diferită de cea de la mijlocul anilor 2010, iar China pare să se mulțumescă cu ceea ce poate obține. >>

China începe să vadă Rusia ca pe-un pariu prost. Putin a devenit un aliat nevolnic

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here