Ministrul Apărării Vasile Dîncu transmite duminică, de Ziua Drapelului Naţional, gânduri bune, de recunoştinţă şi apreciere tuturor celor care îşi servesc ţara sub drapel, în astfel de momente, în care securitatea ţării, a regiunii, a continentului şi a lumii întregi este ameninţată de provocări fără precedent. El îi îndeamnă pe cei care simt şi trăiesc româneşte, oriunde s-ar afla, să arboreze cu mândrie tricolorul românesc, relatează News.ro.
Mesajul integral al ministrului Apărării:
”Se împlinesc, astăzi, 174 de ani de când Guvernul provizoriu al Ţării Româneşti stabilea, prin Decretul nr. 1 din 14/26 iunie 1848, drept drapel flamura în culori – albastru, galben, roşu, pe care era înscrisă deviza revoluţionară “Libertate, Dreptate, Frăţie”.
Alegerea drapelului în aceste culori ca simbol naţional nu fusese întâmplătoare. Cele trei culori au fost folosite de români, pe flamurile de luptă, ori în alte ocazii, cu mult înaintea veacului revoluţionar. Tocmai de aceea, pandurii lui Tudor l-au folosit la 1821, iar la 1848, în vâltoarea revoluţiei care a cuprins aproape întreaga Europă, paşoptiştii români aflaţi la Paris se identificau vizual prin drapelul albastru, galben şi roşu. Deşi guvernul revoluţionar provizoriu de la Bucureşti nu avea să supravieţuiască pentru multă vreme, drapelul tricolor adoptat de acesta prin chiar primul său decret avea să se impună pentru totdeauna drept simbol al tuturor românilor, uniţi în jurul său cu dragoste de ţară, mândrie, dorinţă de unitate şi independenţă.
În anii care au urmat, tricolorul românesc a fost purtat spre redutele Plevnei, Griviţei şi Smârdanului de bravii luptători de la 1877-1878 de unde, încărcaţi de glorie, au vestit lumii că Ţara Românilor este liberă şi independentă.
„Steagul e tot de-odată, trecutul, prezentul şi viitorul Ţării; întreaga istorie a României! Într-un cuvânt, steagul reprezintă toate datoriile şi toate virtuţile militare care se cuprind în acele două cuvinte săpate pe vulturii români: Onoare şi Patrie!”, spunea domnitorul Alexandru Ioan Cuza, în 1863, la înmânarea primelor drapele de luptă unităţilor militare ale Principatelor Unite.
Cuvinte profetice pentru că, de atunci, drapelul de luptă tricolor a însoţit şi însufleţit ostaşii în marile momente din istoria militară a poporului nostru – Războaiele Balcanice, Războiul de Reîntregire, care a făcut posibilă înfăptuirea Marii Uniri, la 1918, campaniile celui de Al Doilea Război Mondial, Revoluţia din Decembrie 1989, precum şi în misiunile din teatrele de operaţii, unde armata noastră a acţionat în ultimele decenii.
Militarii români au purtat întodeauna cu mândrie însemnele Drapelului naţional, văzând în acesta, aşa cum spunea tot Alexandru Ioan Cuza, întreaga naţiune, Patria pentru care nu au ezitat să se sacrifice. Tuturor eroilor căzuţi sub faldurile drapelului tricolor, ştiuţi ori neştiuţi, care îşi dorm somnul de veci în pământ românesc sau în alte colţuri ale lumii unde s-au purtat bătălii, le datorăm respect şi veşnică amintire.
Armata noastră, care îşi croieşte, cu impetuozitate, drum către modernitate, reprezintă pavăza naţiunii noastre. Încrederea românilor în puterea de sacrificiu a militarilor noştri a fost şi va rămâne întotdeauna un imbold pentru fiecare ostaş de a-şi oţeli braţul şi a-şi desăvârşi priceperea, astfel încât chemarea Ţării sub Drapel să îl găsească întotdeuna pregătit să îşi facă datoria, chiar cu preţul vieţii.
În astfel de momente, în care securitatea ţării, a regiunii, a continentului şi a lumii întregi este ameninţată de provocări fără precedent, transmit tuturor celor care îşi servesc Ţara sub Drapel, în special militarilor aflaţi, astăzi, în misiuni, în ţară, ori peste hotare, precum şi celor care se află în rezervă ori retragere, dar gata oricând să-şi facă datoria, gânduri bune, de recunoştinţă şi apreciere.
De Ziua Drapelului Naţional, care este o sărbătoare a noastră, a tuturor, îi îndemn pe toţi compatrioţii noştri care simt şi trăiesc româneşte, oriunde s-ar afla, să arboreze cu mândrie tricolorul românesc!
Trăiască România! La mulţi ani!”
