<< Mulți cunosc stânjeneala asociată trimiterii din greșeală a unui mesaj text persoanei nepotrivite. Dar atunci când degetul neatent este al consilierului pentru securitate națională al Americii, Mike Waltz, când mesajul este un plan militar detaliat pentru bombardarea Yemenului, iar destinatarul este un jurnalist proeminent, greșeala nu este doar o sursă de rușine, ci și o potențială breșă gravă în securitatea națională >>, scrie The Economist.
<< Casa Albă a declarat că mesajele trimise accidental lui Jeffrey Goldberg, redactor-șef al revistei The Atlantic, și relatate pe larg de acesta într-un articol publicat pe 24 martie, par a fi autentice. Mulți din Washington s-au arătat consternați de lipsa de securitate operațională a echipei de securitate națională a președintelui Donald Trump, care a făcut schimb de informații clasificate pe Signal, o aplicație de mesagerie criptată disponibilă publicului larg, părând să nu își dea seama că adăugaseră un jurnalist în conversație.
Poate cel mai izbitor aspect al acestor schimburi de mesaje, pline de emoji-uri, este ceea ce dezvăluie cu privire la mentalitatea administrației Trump. Domnul Waltz și alți oficiali de rang înalt și-au exprimat disprețul față de europeni și au insistat că aliații ar trebui să suporte costurile acțiunilor militare ale Americii, subliniind totodată nevoia de a părea mai duri decât administrația lui Joe Biden.
Dialogul seamănă cu o satiră politică — poate extrasă dintr-un episod al serialului de televiziune „Veep”. Chiar și domnul Goldberg s-a întrebat dacă nu cumva este victima unei farse. El a scris următoarele:
- „Lumea a aflat pe 15 martie, cu puțin înainte de ora 14:00, ora coastei de est, că Statele Unite bombardau ținte Houthi în tot Yemenul. Eu, însă, știusem cu două ore înainte de prima explozie că atacul ar putea avea loc. Motivul pentru care am știut acest lucru este acela că secretarul apărării Pete Hegseth, îmi trimisese prin mesaj planul de război la ora 11:44. Planul includea informații precise despre pachetele de armament, ținte și momentul atacului”.
Pe 11 martie, a explicat domnul Goldberg, a primit o cerere de conectare pe Signal de la un utilizator care pretindea că este domnul Waltz. Acest lucru nu părea, în sine, implauzibil. Administrația Trump i fi denunțând ea „fake news”, dar mulți dintre membrii săi au relații apropiate cu jurnaliștii din presa tradițională. Situația a luat o întorsătură bizară două zile mai târziu, când domnul Goldberg a fost adăugat într-un grup de discuții numit „Houthi PC small group”, aparent creat pentru a coordona o acțiune viitoare împotriva miliției Houthi, susținută de Iran, în Yemen. Printre cei 18 membri păreau să se numere J.D. Vance, vicepreședintele; Marco Rubio, secretarul de stat; Tulsi Gabbard, directorul serviciilor de informații naționale; John Ratcliffe, directorul CIA; domnul Hegseth și alții.
Pe 14 martie, administrația Trump a intensificat planurile de a bombarda miliția Houthi, care declarase că va relua atacurile asupra navelor ce tranzitează Bab al-Mandab, o cale navigabilă vitală care duce spre Canalul Suez. Houthi au susținut că acționează ca răspuns la blocarea de către Israel a livrărilor de ajutor umanitar către Gaza. În lunile anterioare, atacurile lor forțaseră multe nave să ocolească Africa pe o rută mai lungă.
În grupul de pe Signal, domnul Vance și-a exprimat rezervele cu privire la operațiunea iminentă, remarcând că europenii depind mult mai mult decât America de comerțul prin Canalul Suez. Recunoscând o rară divergență de opinie față de domnul Trump, el a adăugat: „Nu sunt sigur că președintele este conștient cât de incoerent este acest lucru față de mesajul său actual despre Europa.” Deși domnul Trump aparent aprobase loviturile, el a susținut amânarea acestora.
Domnul Hegseth părea să fie empatic, subliniind necesitatea de a rămâne concentrați pe: „1) Biden a eșuat și 2) Iranul a finanțat”, în cazul în care avea loc o acțiune militară. El a adăugat că amânarea presupunea două riscuri: „1) asta se află și părem nehotărâți; 2) Israelul acționează primul — sau încetarea focului în Gaza se destramă — și nu mai începem noi atacul în termenii noștri.”
Domnul Waltz a răspuns menționând limitările marinei europene și sugerând că aliații vor fi obligați să suporte costurile.
Domnul Vance a spus: „Urăsc să salvez din nou Europa”, la care secretarul apărării a răspuns: „VP: Împărtășesc pe deplin dezgustul tău față de faptul că Europa trăiește pe spinarea noastră. Este PATETIC. Dar Mike are dreptate, suntem singurii de pe planetă (din tabăra noastră) care putem face asta. Nimeni altcineva nici măcar nu se apropie. Întrebarea este legată de moment. Simt că acum este un moment la fel de bun ca oricare altul, având în vedere directiva POTUS de a redeschide rutele de transport maritim. Cred că ar trebui să acționăm, dar POTUS mai are încă 24 de ore pentru a lua o decizie”.
Apoi, „S M” — probabil Stephen Miller, adjunctul șefului de cabinet al lui Trump — a încheiat discuția spunând că Trump a dat undă verde. Dar, a adăugat S M, trebuia clarificat pentru Egipt și Europa ce aștepta administrația să primească în schimbul acestei acțiuni. „Dacă SUA restabilește cu succes libertatea de navigație cu costuri mari, trebuie obținut și un câștig economic suplimentar în schimb”.
În dimineața următoare, domnul Hegseth a detaliat loviturile aeriene care erau programate peste două ore. La scurt timp după ce au căzut primele bombe asupra orașului Sana’a, capitala Yemenului, canalul de pe Signal a revenit la viață. Domnul Waltz a lăudat operațiunea drept o „treabă extraordinară” și a postat trei emoji-uri: un pumn, un steag american și foc. Steve Witkoff, emisarul lui Trump pentru Orientul Mijlociu și Rusia, a mers și mai departe, postând cinci emoji-uri: două mâini în rugăciune, un biceps flexat și două steaguri americane.
Un purtător de cuvânt al Consiliului Național de Securitate a declarat că este în desfășurare o revizuire pentru a afla cum „a fost adăugat un număr din greșeală în grup”, dar a insistat că discuția „demonstrează coordonarea profundă și bine gândită a politicilor între oficialii de rang înalt”. Domnul Waltz, un republican tradiționalist și susținător al unei politici externe agresive, care nu a părut niciodată pe deplin confortabil în anturajul lui Trump, se confruntă acum cu o situație stânjenitoare, dar speră să nu existe consecințe mai grave. Domnul Vance, asociat îndeaproape cu mișcarea „Make America Great Again”, se evidențiază drept o voce moderată și, din nou, un critic al aliaților europeni. Domnul Hegseth, un susținător al restabilirii „eticului războinic” la Pentagon, se situează undeva la mijloc, dar înclină spre necesitatea de a „restabili descurajarea” printr-o demonstrație de forță.
Nu există niciun indiciu în aceste discuții despre vreo dezbatere dacă mai multe bombardamente în Yemen, o țară devastată de ani de zile, ar aduce vreun beneficiu semnificativ; nici despre posibilitatea escaladării conflictului cu Iranul sau despre rolul Israelului, în condițiile în care încetarea focului cu Hamas părea pe punctul de a se prăbuși.
Schimbul de mesaje subliniază, de asemenea, importanța domnului Witkoff, care a fost tratat ca un „factor decizional” deși nu deține o funcție în cabinet. Înainte ca Trump să preia mandatul, el a ajutat la negocierea primei faze a încetării focului în Gaza, care s-a destrămat. De asemenea, i s-a încredințat negocierea cu Rusia. Pe 21 martie, a oferit un interviu revelator în emisiunea „Tucker Carlson Show”. Părea fascinat de Vladimir Putin, povestind cum președintele rus a comandat un portret al lui Trump drept cadou și a mers la biserică pentru a se ruga pentru Trump atunci când a auzit că acesta a fost împușcat în ureche la un miting de campanie în iulie anul trecut.
Domnul Witkoff a spus că obiectivul său nu era doar să pună capăt războiului din Ucraina, ci să forjeze un nou parteneriat între America și Rusia. Cele două țări ar putea colabora în domenii precum producția de petrol și gaze în Arctica, transporturile de gaz natural lichefiat și inteligența artificială. El a respins îngrijorările europenilor, care se tem că o victorie în Ucraina ar încuraja Rusia să atace alte țări din Europa. I-a criticat pe europeni pentru gândirea lor de tipul „toți trebuie să fim ca Winston Churchill, rușii vor mărșălui prin Europa”. A adăugat: „Cred că este absurd”.
Astfel de comentarii vor întări temerile europenilor că America ar putea trece rapid de la a fi protectorul Europei la a deveni mai degrabă un prădător. Departe de a fi comice în acest sens, scurgerile de informații de pe Signal nu vor face decât să sporească îngrijorarea. >>
