Doar armele nu vor rezolva conflictul din Ucraina

<<Mai devreme sau mai târziu, Occidentul va trebui să negocieze cu președintele rus, Vladimir Putin. Deși o încetare a focului în Ucraina nu va putea rezolva nemulțumirile naționale de ambele părți, aceasta este singura modalitate realistă de a atenua suferința celor mai afectați de război>>, scrie Javier Solana, pentru Project Sydincate.

<< Președintele rus Vladimir Putin vrea să schimbe cursul istoriei. Însă planul său – un război împotriva Ucrainei menit să repare parțial dizolvarea Uniunii Sovietice, pe care el a numit-o „cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului al XX-lea” – este sortit eșecului. Chiar dacă Rusia reușește să-și reînvie campania militară eșuată, orice câștig pe care îl obține va echivala cu o victorie à la Pyrrhus, care nu va ajuta prea mult pentru a susține pretențiile lui Putin cu privire la măreția Rusiei.

Trupele rusești domină la Mariupol, dar a câștiga o bătălie nu înseamnă a câștiga războiul. Putin, dat fiind interesul său pentru istoria Rusiei, ar trebui să știe că victoriile militare nu duc întotdeauna la triumfuri geopolitice. Invaziile Uniunii Sovietice în Ungaria în 1956 și Cehoslovacia în 1968 și impunerea legii marțiale în Polonia în 1981, au fost bătălii relativ mici câștigate de o putere care pierdea Războiul Rece împotriva modelului social și economic mult mai rezistent al Occidentului.

Putin nu câștigă bătăliile pe care se aștepta să le câștige în Ucraina și este departe de a putea duce războiul de ocupație care ar fi necesar pentru a nega Ucrainei existența sa ca stat independent. Scufundarea recentă a navei de război rusești Moskva este cea mai vizibilă și umilitoare dovadă a acestui lucru până în prezent.

De când Putin și-a lansat invazia pe 24 februarie, zece generali ruși au murit în luptă. În timp ce cifrele exacte ale victimelor sunt contestate și neclare, această rată de distrugere nu a mai fost văzută de la al Doilea Război Mondial. Visul lui Putin de a declara încă o Zi a Victoriei pe 9 mai, aniversarea înfrângerii Germaniei naziste de către Uniunea Sovietică în 1945, pare puțin probabil să se împlinească.

Conflictul din Ucraina este un produs al minții lui Putin, dar este o problemă care privește întreaga comunitate internațională. H.R. McMaster, care a fost consilier pentru securitate națională al președintelui american Donald Trump, a spus pe bună dreptate că Occidentul trebuie să-l convingă pe Putin că nu își poate îndeplini obiectivele prin forță. Întrebarea, la care nu am un răspuns simplu, este cum să o facă.

Mentalitatea lui Putin reflectă concepția puterii excesive, teritorială și militară, de care se agață elitele din politica externă rusă și o mare parte din publicul rus. Dar, în secolul XXI, statutul geopolitic al unei țări nu depinde de întinderea teritoriului sau a sferei de influență al acestuia, ci de economia, capacitățile tehnologice și capitalul uman. China înțelege acest lucru mult mai bine decât Rusia.

În ciuda modului său de gândire, Putin a fost în mod clar surprins de puterea și unitatea răspunsului transatlantic la invazia Rusiei. Condamnarea occidentală a fost practic unanimă, iar Uniunea Europeană a implementat sancțiuni fără precedent. Scopul politic este de a-l forța pe Putin să intre la masa negocierilor. La urma urmei, o soluție negociată este singurul fel care va fi acceptat la nivel internațional. În acest sens, merită amintit că țările care s-au abținut de la votul rezoluției Adunării Generale a ONU, ce condamnă invadarea Ucrainei, reprezintă mai mult de jumătate din populația lumii.

Rareori, în istoria modernă, conflictele politice au fost rezolvate numai prin mijloace militare. S-ar putea aminti victoria asupra nazismului. Dar după al Doilea Război Mondial, construirea păcii pe un continent european epuizat de război a necesitat acceptarea unei idei radicale: cooperarea internațională și integrarea politică și economică.

Nici schimbarea de regim în Rusia nu este o opțiune viabilă pentru a rezolva conflictul din Ucraina. Declarația recentă a președintelui american Joe Biden, că „acest om [Putin] nu poate rămâne la putere”, a fost cu siguranță un derapaj semantic, totuși, pentru Putin, care a reafirmat ideea lui paranoică că „Occidentul” încearcă să-l îndepărteze de la Kremlin. Condamnarea morală a acțiunilor rusești în Ucraina este desigur necesară, dar nimeni nu ar trebui să se aștepte la căderea lui Putin.

Mai devreme sau mai târziu, Occidentul va trebui să negocieze cu Putin. Deși o încetare a focului nu va putea rezolva nemulțumirile naționale de ambele părți, aceasta este singura modalitate realistă de a atenua suferința celor mai afectați de război și de a permite părților să descopere ce opțiuni sunt disponibile pentru o soluție negociată a conflictului.

În urmă cu câteva săptămâni, discuțiile de încetare a focului dintre Rusia și Ucraina de la Istanbul păreau să înregistreze progrese, dar diplomația este prin natura sa paradoxală – uneori crudă. Cu cât aflăm mai multe despre cursul negocierilor, cu atât progresul lor tinde să fie mai lent. În timpul unui război de brutalitate aparent fără limite, ignoranța cu privire la posibilele progrese la masa negocierilor este un preț care merită plătit.

Pentru a fi clar, negocierile nu vor rezolva un conflict secular, secole de suspiciune reciprocă între Rusia și țările care constituie astăzi Occidentul, ori întorsătura irațională pe care a luat-o politica externă a lui Putin. Dar sunt singura opțiune pentru a evita un conflict între puterile nucleare. Comparând cu posibilitatea repetării „marii catastrofe seminale” a secolului al XX-lea, așa cum a descris diplomatul american George F. Kennan Primul Război Mondial, noi europenii trebuie să fim atenți la dificultatea de a gestiona, ca să nu mai vorbim de a rezolva, un conflict cu atâta profunzime istorică.

Dar această conștientizare nu ar trebui să ne facă să renunțăm la ideea de a urma singura cale care, oricât de sinuoasă și complicată, poate diminua suferința celor care plătesc prețul pentru amăgirile lui Putin. Ucrainenii au nevoie de o încetare a ostilităților. Pentru a face față adevăratelor amenințări din prezent, la fel cum facem și noi ceilalți. >>

Andrei Soldatov și Irina Borogan: Este prima dată când silovikii pun distanță între ei și președinte/ Armata vrea mai mult război

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here