Niciuna nu garantează încheierea războiului sau atenuarea crizei economice pe care a provocat-o, notează The Economist.
<< Strategia lui Donald Trump în Iran este ca vremea din statul său natal, Florida: dacă nu îți place, așteaptă cinci minute. Vineri, președintele a spus că războiul Americii ar putea fi în curând „în curs de încheiere”. Obiectivele sale militare fuseseră în mare parte atinse, a spus el, și nu a părut îngrijorat de închiderea continuă de către Iran a Strâmtorii Ormuz, deoarece America nu „folosește” această rută maritimă.
Tonul său conciliant a durat doar până sâmbătă, când i-a dat Iranului un termen de 48 de ore pentru a redeschide strâmtoarea: dacă nu se conformează, a avertizat că „America va lovi și va distruge complet diversele lor centrale electrice, începând cu cea mai mare” (luni, însă, a prelungit termenul – n.tr.). Așadar, atât despre „în curs de încheiere”.
Apărătorii lui Donald Trump susțin că aceste acrobații retorice fac parte din plan: președintele își păstrează opțiunile deschise și ține Iranul în alertă. Pentru aproape toți ceilalți este clar că America a intrat în acest război cu o strategie defectuoasă, începând cu faptul că nu anticipase că Iranul va închide strâmtoarea. Odată cu intrarea conflictului în cea de-a patra săptămână, Donald Trump are patru opțiuni privind modul de a continua: poate negocia, se poate retrage, poate continua sau poate escalada. Dacă nu a ales încă una, este pentru că niciuna nu este bună.
Un număr tot mai mic de diplomați mai cred că America și Iranul ar putea negocia un armistițiu. Totuși, aceasta pare cea mai puțin probabilă opțiune, având în vedere obstacolele existente chiar și pentru a aduce părțile la masa discuțiilor. După ce a fost atacat de două ori în timpul negocierilor cu America, Iranul este, în mod firesc, reticent față de o nouă rundă. Conducerea sa este în dezordine; noul lider suprem, Mojtaba Khamenei, nu a mai fost văzut de când a preluat funcția, pe 9 martie. America s-ar putea întreba dacă vreun interlocutor iranian vorbește cu adevărat în numele regimului.
Chiar și alegerea unui mediator poate fi complicată. Omanul a intermediat cele două runde anterioare, dar și-a supărat vecinii din Golf prin poziția sa favorabilă Iranului pe parcursul războiului. Aceștia ar insista asupra unui mediator alternativ (Qatarul pare cel mai probabil candidat).
Un acord limitat, care să ofere relaxarea sancțiunilor în schimbul unor restricții asupra programului nuclear al Iranului, nu ar fi suficient. America ar intra în orice negocieri cu cerințe maximaliste: dorește, de asemenea, ca Iranul să accepte limite stricte asupra programului său de rachete și să înceteze sprijinul pentru milițiile arabe. Iranul are propria listă de dorințe, care include despăgubiri pentru război și închiderea bazelor militare americane din regiune. Niciuna dintre părți nu este dispusă să facă concesii.
Dacă nu poate pune capăt războiului printr-un acord, Donald Trump ar putea încerca pur și simplu să-l încheie. Unii dintre consilierii săi îl îndeamnă pe președinte să declare victoria. Ar putea anunța, fără îndoială cu unele exagerări, că au fost distruse capacitățile militare ale Iranului: marina – scufundată: fabricile de rachete – reduse la ruine.
Aceasta ar fi opțiunea cea mai „trumpiană”, prezentând o campanie neconcludentă drept o victorie decisivă. A făcut acest lucru în iunie, când a susținut că programul nuclear al Iranului fusese „anihilat” de loviturile americane – chiar dacă, opt luni mai târziu, descria același program nuclear drept o amenințare. S-ar putea teme că alegătorii vor fi mai greu de convins de această dată. În America, prețurile la benzină sunt deja cu 34% mai mari decât acum o lună. Dar majoritatea bazei sale republicane susține încă războiul, iar încheierea lui acum ar permite ca șocul prețului petrolului să se atenueze în cele șapte luni rămase până la alegerile de la jumătatea mandatului din noiembrie.
Alte probleme sunt însă mai greu de rezolvat. Iranul ar avea în continuare aproximativ 400 kg de uraniu îmbogățit la o puritate de 60% – și o determinare nouă de a-l transforma într-o bombă nucleară. De asemenea, ar încheia războiul cu un control sufocant asupra Strâmtorii Ormuz. Timp de aproape o jumătate de secol, asigurarea fluxului de petrol din Golful Persic a fost piesa centrală a politicii americane în Orientul Mijlociu. A încheia războiul acum ar însemna abandonarea acestui principiu. Statele din Golf ar fi furioase și temătoare de extorcări fără sfârșit. Câțiva oficiali iranieni au sugerat deja perceperea unor taxe pentru navele care tranzitează strâmtoarea. Israelul ar fi, de asemenea, nemulțumit.
O a treia opțiune, așadar, este continuarea cursului actual. America și Israelul ar putea merge mai departe cu alte câteva săptămâni de lovituri aeriene. Mulți oficiali israelieni ar prefera această opțiune. Șeful armatei spune că va continua campania pe toată durata sărbătorii Pesah, care se încheie pe 9 aprilie.
Numărul atacurilor iraniene cu rachete și drone asupra Israelului și statelor din Golf a scăzut de la aproape 1.000 în prima zi a războiului la o medie de mai puțin de 100 pe zi în prezent. Unii „șoimi” de la Washington susțin că alte câteva săptămâni de atacuri asupra forțelor armate iraniene ar reduce și mai mult acest număr sau poate chiar ar provoca prăbușirea regimului. Între timp, America ar avea timp să trimită mai multe nave de război în regiune și să lucreze la formarea unei coaliții care să ofere escortă prin strâmtoare.
Totuși, nu există nicio garanție că toate acestea vor funcționa. Regimul ar putea atinge un punct critic sau nu – este o ipoteză imposibil de verificat. Atât timp cât Iranul poate menține atacuri sporadice asupra transportului maritim, probabil poate ține strâmtoarea închisă și îi poate refuza lui Donald Trump o victorie. De asemenea, poate provoca pagube în alte locuri: peste 160 de persoane au fost rănite pe 21 martie de două rachete balistice care au lovit sudul Israelului (încercările de interceptare au eșuat). Și s-ar putea să nu se oprească aici. Confruntat cu perspectiva unui război de durată, ar putea escalada atacurile asupra infrastructurii critice din Golf. În orice caz, costurile economice ar crește, iar atacurile iraniene continue ar epuiza stocurile de interceptoare pentru apărarea antiaeriană din Israel și statele din Golf.
Acest lucru indică ultima opțiune: „escaladare pentru dezescaladare”, așa cum a descris-o secretarul Trezoreriei, Scott Bessent, pe 22 martie. Donald Trump ar putea duce la îndeplinire amenințarea de a lovi centralele electrice ale Iranului. Ar putea ordona infanteriei marine să efectueze debarcări amfibii pentru a ocupa insula Kharg, unde se află principalul terminal de export de petrol al Iranului, sau trei insule disputate între Iran și Emiratele Arabe Unite, care ocupă o poziție strategică în apropierea strâmtorii. De asemenea, ar putea trimite forțe speciale pentru a încerca să securizeze uraniul îmbogățit al Iranului.
Escaladarea ar fi plină de riscuri. Infanteriștii marini care ar ocupa insule iraniene ar trebui apoi să le mențină, fără îndoială sub atacuri regulate cu drone. Un raid asupra instalațiilor nucleare ale Iranului ar putea necesita ca forțele speciale să securizeze teritoriu ostil timp de zile întregi.
Statele din Golf s-ar confrunta cu un pericol și mai mare. Iranul a amenințat deja că va lovi centralele electrice și uzinele de desalinizare a apei dacă America îi atacă rețeaua electrică. Un raid asupra insulei Kharg ar putea duce la lovituri mai ample asupra instalațiilor de petrol și gaze din Golf. Atacul iranian cu rachete balistice asupra uzinei de gaz natural lichefiat (GNL) din Qatar, din 18 martie, a provocat pagube extinse, suficiente încât 3% din aprovizionarea mondială cu GNL ar putea fi indisponibilă timp de până la cinci ani, potrivit oficialilor qatarezi.
Mai mult, niciuna dintre aceste opțiuni s-ar putea să nu pună capăt războiului. Președintele ar putea declara victoria, doar pentru ca Iranul să mențină strâmtoarea închisă: ar putea paria pe faptul că, făcând acest conflict și mai costisitor, va descuraja unul în viitor. Donald Trump ar mai putea continua câteva săptămâni doar pentru a sfârși prin a se confrunta cu același impas. Escaladarea nu este un scop în sine. Ce va face America cu insula Kharg dacă Iranul refuză să negocieze un acord pentru aceasta? După ce a început acest război, Donald Trump nu are o cale ușoară de a-l încheia. >>
