În Rusia, una dintre cele mai răspândite modalități de a exercita presiune asupra activistelor este separarea de copii și internarea acestora în orfelinate. Povestea Nataliei Filonova, în vârstă de 61 de ani, din Buriația, este elocventă, scrie Novaia Gazeta.Europa (în rusă – AICI, în engleză – AICI).
Femeia se află din octombrie într-un centru de detenție. Fiul ei, în vârstă de 16 ani, este invalid din copilărie, dar tot a fost trimis într-un orfelinat. Filonova a ajuns după gratii întrucât încălcase termenii arestului la domiciliu: ieșise din casă pentru a-și ajuta copilul adoptat. Potrivit avocatei Nadejda Nizovkina, clienta sa a fost pusă sub acuzare în toamna trecută, după declararea mobilizării parțiale.
În septembrie, cele două femei au mers în centrul orașului Ulan-Ude, capitala Buriației. Nadejda filma cu telefonul și transmitea în direct pe rețelele ei de socializare cum le punea trecătorilor întrebări pentru a le afla părerile despre mobilizare.
„Nu era un miting sau protestul unei femei. Eram eu cu telefonul meu. Nu erau pancarte sau difuzoare. Oamenii se apropiau de mine pentru a-și spune părerea. Unii nici măcar nu au spus ceva, stăteau lângă”.
„A fost și Natalia acolo. În cele din urmă, eu și încă zece persoane am fost reținuți și plasați în arest temporar pentru 24 de ore. Ei bine, ceilalți au petrecut 24 de ore acolo, dar eu și Natalia am fost ținute 48 de ore în centrul de detenție”, spune Nizovkina.
Femeile au fost reținute la 24 septembrie și duse la judecată pe 26 septembrie.
Nu era prima reținere a Nataliei Filonova. Ea a mai fost amendată cu 250.000 de ruble (3.100 de euro) pentru că protestase în sprijinul lui Navalnîi, în ianuarie 2021, deși are o pensie de numai 11.400 de ruble (142 de euro). Activiștii au reușit ulterior să întoarcă decizia. În mai 2022, Filonova a fost arestată pentru huliganism mărunt. Femeia a văzut un autocolant Z pe un autobuz din oraș și i-a cerut șoferului să-l dea jos. Șoferul, însă, a încercat să o dea jos pe ea. Ea nu a părăsit autobuzul. Șoferul le-a cerut celorlalți pasageri să coboare și a dus-o pe Filonova la o secție de poliție. Natalia a fost reținută timp de cinci zile, în ciuda faptului că are în îngrijire un băiat cu dizabilități.
„Este copilul unei prietene apropiate. Ea a murit, iar Natalia a adoptat copilul. A aflat mai târziu că copilul are o problemă cardiovasculară. Greutatea lui este sub cea normală, are o întârziere în dezvoltare. Natalia l-a dus toată viața la medici și a reușit să aranjeze câteva intervenții chirurgicale pentru băiat. Ea îl ducea la școală și chiar stătea lângă el ca să-l ajute”, explică Nadejda Nizovkina, pentru Novaia.Europa.
Filonova are o diplomă pedagogică, dar a lucrat ca jurnalistă la un ziar local, Zabaikalskie ogni, în districtul Petrovo-Zabaikalski. Atunci când a devenit imposibil să mai relateze onest, și-a dat demisia.
„A părăsit ziarul când cenzura a devenit insuportabilă”, își amintește Nizovkina. „Natalia a început să publice propriul ei ziar, Vsemu naperekor. Scria, tipărea, vindea ziare în trenurile suburbane și le plasa la chioșcuri. Acesta a fost modul ei de a se apropia de oameni: vorbea constant cu ei, încercând să explice ce se întâmplă în țară. Treptat, tipografiile din regiunea în care locuiește au încetat să mai lucreze cu ea. Natalia a fost forțată să meargă într-o altă zonă pentru a-și tipări ziarele. Încet, a trebuit să reducă tirajul. Acum cinci ani, Vsemu naperekor s-a închis.
Filonova s-a mutat la Ulan-Ude și de dragul băiatului care, în capitala regională, avea mai multe șanse să primească asistența medicală necesară.
Copilărie confiscată
Pe 26 septembrie, când Filonova și Nizovkina urmau să fie judecate pentru organizarea unui protest neautorizat, activiștii au început să se adune lângă sediul instanței pentru a le sprijini pe femei. Nadejda Nizovkina consideră că acesta a fost motivul pentru care instanța a fost evacuată brusc și cazul lor a fost audiat în alt loc.
„Pe parcursul zilei, ne-au plimbat de câteva ori”, își amintește un activist. „În tot acel timp, am fost cu Nadejda. Eu fusesem în LIVE; au încercat să-mi ia telefonul. La un moment dat, ne-au urcat în autobuze diferite”.
Fapt remarcabil, femeile au câștigat cazul, iar acuzațiile au fost ridicate.
„Filonova și cu mine nu am mâncat nimic în acele două zile. Am forțat instanța să studieze înregistrarea video pe care o difuzasem, care demonstra că nu existase niciun miting”, spune Nizovkina. „Audierea s-a încheiat în jurul orei 2.00 dimineața. Ceilalți deținuți nu au fost audiați, toți au fost eliberați a doua zi. Când Natalia și cu mine am părăsit clădirea, ofițeri ai Comitetului de Investigație s-au apropiat de noi și ne-au dus la sediul lor. Ni s-a spus apoi că Natalia are dosar penal pentru atacarea unui ofițer de poliție”.
Potrivit acesteia, dosarul a fost deschis după ce fusese depusă o plângere de către un polițist care a escortat-o pe Filonova la mașină, în 26 septembrie, când femeia era singură, fără avocat. Potrivit raportului de caz, Filonova a încercat să-l rănească pe polițist cu vârful ascuțit al unui pix și l-a pălmuit peste față.
„Apoi, am fost interogate de mai multe ori, iar Natalia a fost reținută subit chiar la școala la care își dusese fiul, pe 21 octombrie”, notează avocata. „Natalia a fost plasată în arest la domiciliu. Nu mai putea să se ocupe de nevoile fiului său. Ea l-a trimis pe băiat la soțul ei, în districtul natal, pentru a se asigura că va primi ajutorul de care avea nevoie. În mod tragic, însă, bărbatul a făcut un atac. Soțul a fost dus la spital, în timp ce băiatul de 16 ani, speriat, și cu o întârziere în dezvoltare, a fugit de acasă. Natalia a petrecut câteva zile rugând poliția să o lase să meargă să-l vadă pe băiat și să-l ducă acasă. Dar nu i s-a permis”.
Materialele de la dosar arată faptul că Natalia s-a deplasat apoi în zonă cu un aparat de monitorizare pentru glezne, a găsit copilul, și-a vizitat soțul la spital și s-a întors acasă pe 2 noiembrie. Potrivit avocatei sale, poliția nu a avut nimic de reproșat timp de două săptămâni. Însă pe 17 noiembrie, femeia a fost trimisă la un centru de detenție.
„Rudele Nataliei au încercat să-l ia pe Vladimir la ele, dar serviciile de protecție a copilului l-au plasat mai întâi într-un spital regional și apoi la centrul de detenție pentru minori din Ulan-Ude”.
„La 5 martie, am aflat că Vladimir a fost trimis într-un orfelinat situat la 4 ore cu mașina de Ulan-Ude”, spune Nizovkina.
Avocata subliniază că toate audierile privind prelungirea detenției lui Filonova s-au ținut cu ușile închise. Nizovkina însăși este martoră în acest caz.
„La început, am avut un avocat care ne-a spus când vor avea loc audierile, apoi a fost înlocuit cu altul, nici măcar nu-i știm numele de familie. Nu intra deloc în contact cu nimeni. Știu că dosarul Nataliei a fost trimis pentru investigații suplimentare, ceea ce este un semn bun. Aparent, lucrurile nu merg bine cu dovezile. Pe de altă parte, e tărăgănat procesul”, spune activista pentru drepturile omului.
Detenția lui Filonova a fost prelungită până pe 6 aprilie. În tot acest timp, Vladimir va sta în orfelinat.
„Statul este crud cu copiii”
Anastasia Șevchenko, o activistă din Rostov-pe-Don, spune că folosirea copiilor cu dizabilități pentru a pune presiune asupra femeilor a devenit o marcă înregistrată a autorităților ruse.
„În ziua arestării mele, prima amenințare pe care am auzit-o de la ofițerul de investigații Tolmacev și de la agentul Centrului pentru Combaterea Extremismului, Krasnokuțki, a fost: „Înțelegeți că copiii dumneavoastră vor fi duși într-un orfelinat, nu?” Când fiica mea cea mare a murit singură, nimeni nu s-a gândit la ea, important era să mă preseze, să mă frângă, și nu le-a păsat ce se va întâmpla cu copilul. Copiilor mai mici li s-a refuzat îngrijirea medicală întrucât erau copiii mei, iar eu eram în arest la domiciliu. Deci, nici ei nu au dreptul la vizita la domiciliu a unui medic”, spune Anastasia Șevchenko.
Fiica sa, Alina, în vârstă de 17 ani, a murit la sfârșitul lunii ianuarie 2019. Fata era ținută într-un internat cu secție de neurologie și era adesea bolnavă. Când avea bronșită acută și pneumonie, femeia stătea cu fata în spital: o ajuta să evacueze sputa, îi administra medicamente și o hrănea. Șevchenko a fost arestată la mijlocul lunii ianuarie 2019 sub acuzația de cooperare cu o organizație indezirabilă, iar câteva zile mai târziu Alina s-a îmbolnăvit din nou. Ofițerul de anchetă din Comitetul de Investigație al Rusiei, Alexander Tolmacev, a refuzat cererea mamei de a merge să-și vadă copilul bolnav. Anastasia a primit permisiunea de a părăsi apartamentul abia în seara zilei de 31 ianuarie și a găsit copilul pe moarte.
„În Rusia, viața umană nu este prețuită, nu există respect pentru femei sau pentru maternitate și, cel mai rău, statul este crud cu copiii”.
„Sunt zombificați de la grădiniță, folosiți pentru propagandă în școli, despărțiți de părinți. Nu sunt auziți sau iubiți. Și acum nu mai este vorba doar de copiii ruși, ci și de ucraineni. Câteva sute au fost uciși; câteva mii au fost luați. Și, desigur, copiii au devenit un instrument de șantaj, pentru statul terorist”, spune activista care a primit o pedeapsă cu suspendare. După declanșarea războiului, ea a fugit din Rusia cu cei doi copii ai săi.
