<< Majoritatea lucrurilor devin banale după aproape un deceniu de dominație culturală. Dar nu și Donald Trump. Alegătorii republicani încă sunt fascinați de el, neclintiți de tulburările și scandalurile din timpul mandatului său la Casa Albă și din viața sa post-prezidențială. Mitingurile sale păstrează sentimentul unei renașteri religioase laice. Prin comparație, contracandidații săi tineri par lipsiți de originalitate și inspirație. Până când republicanii au votat într-un singur stat, Iowa, rămăsese doar un singur adversar serios. Toți ceilalți s-au retras; majoritatea l-au susținut ca viitor nominalizat. Ultima femeie aflată în cursă, Nikki Haley, fost guvernator al Carolinei de Sud și ambasador al SUA la Organizația Națiunilor Unite în timpul mandatului Trump, și-a manifestat rezistența în New Hampshire, al doilea stat care a votat. Ca toți ceilalți, a fost depășită >>, notează The Economist.
<< Associated Press a declarat victoria lui Trump la doar două minute după închiderea ultimelor urne din stat. În momentul publicării acestui articol, voturile erau încă în curs de numărare, dar părea că Trump obținuse o victorie decisivă. O Nikki Haley neclintită a jurat să continue lupta. „Cu toții ați auzit trăncăneala din rândul clasei politice, se grăbesc să spună că această cursă s-a încheiat”, a afirmat ea într-un discurs ținut în Concord, New Hampshire, recunoscând victoria lui Trump. „Această cursă este departe de a fi încheiată. Mai sunt zeci de state de parcurs. Iar următorul este frumosul meu stat, Carolina de Sud”. Trump nu a fost prea încântat. „Cine naiba a fost impostorul care a urcat pe scenă înaintea mea și, cumva, a pretins o victorie?”, a izbucnit el în propriu discursul de victorie.
Problema pentru Haley este că, dacă nu poate câștiga în New Hampshire, nu poate spera să câștige în altă parte. Sondajele la intrare efectuate în timpul alegerilor primare din Iowa, desfășurate pe 15 ianuarie, arată că Haley a avut o performanță peste medie în rândul republicanilor cu diplomă universitară, care s-au autodeclarat moderați politic, care nu s-au identificat drept creștini evanghelici și în special în rândul celor care cred că președintele Joe Biden a câștigat în mod legitim alegerile din 2020. Aceste tipuri de votanți sunt puternic supra-reprezentați în New Hampshire.
Și nu a fost doar un dividend demografic pe care spera Haley să-l încaseze. A obținut sprijinul mult dorit al lui Chris Sununu, popularul guvernator republican al New Hampshire, care a mers din localitate în localitate, de-a lungul statului, alături de ea. Ea și aliații săi au cheltuit masiv, depășind cu mult suma cheltuită de Trump, respectiv 31 de milioane de dolari, în comparație cu cei 15,7 milioane de dolari ai acestuia din urmă. A petrecut luni de zile colindând berăriile, cafenelele și restaurantele din stat, în timp ce Trump s-a ferit de astfel de eforturi. Republicanii anti-Trump avertizaseră că singurul mod de a-l învinge pe fostul președinte este de a curăța terenul și a consolida sprijinul ca singur candidat de opoziție – ceea ce s-a întâmplat acum. Dar chiar și după toate acestea, rezultatul proiectat este o pierdere de 11 puncte.
Statele ulterioare din calendarul primarelor sunt toate terenuri mult mai ostile pentru Haley. Republicanii din statul ei natal, Carolina de Sud, care își desfășoară competiția primară pe 24 februarie, seamănă mult mai mult cu cei din Iowa – unde Haley a ocupat locul al treilea, la 32 de puncte în spatele lui Trump – decât cu cei din New Hampshire. O medie a sondajelor recente realizate acolo arată că Haley este în urmă cu un deficit covârșitor de 37 de puncte. Trump a obținut sprijinul celor mai importanți republicani din Carolina de Sud, cu care Haley a lucrat odată în calitate de guvernator.
Încercând să explice această realitate incomodă, într-un discurs de dinaintea alegerilor în Salem, New Hampshire, Haley s-a prezentat într-un fel ca fiind mai mult decât Trump o insurgentă populistă. Un candidat „are întreaga elită politică în jurul lui. Este tot Congresul. Sunt toți acești legislatori. Are media în jurul lui. Dar știți ce? Eu nu i-am dorit niciodată”. Doar cei mai creduli susținători din mulțime ar crede afirmația lui Haley că foștii ei colegi o părăsiseră pentru că fusese atât de zeloasă în promovarea reformelor etice în timpul mandatului de guvernator. Pe la jumătatea discursului, un reporter extrem de plictisit (nu subsemnatul) a început să-și cronometreze abilitățile de rezolvare a cubului Rubik.
Într-un memorandum publicat în ziua alegerilor din New Hampshire, echipa de campanie a lui Haley a susținut că ea are o cale viabilă către nominalizare, îndemnând la „o respirație adâncă” până la „Super Tuesday”, pe 5 martie, când alegerile primare vor avea loc în multe state. Argumentul echipei sale este că în multe dintre statele care vor vota în următoarele șase săptămâni au loc „primare deschise”, în care pot participa și alegătorii independenți, care nu sunt înregistrați ca republicani. Acest factor, într-adevăr, o va ajuta pe Haley. Dar din păcate, pentru a fi nominalizată candidat prezidențial al Partidului Republican, trebuie să poți obține majoritatea partidului.
Cedarea lui Haley ar fi ultima suflare a blândei și împotmolitei rezistențe anti-Trump. Abia târziu în campanie, Haley a început să-l atace pe Trump cu nume și prenume. Criticile sale la adresa lui sunt de obicei meticulos elaborate pentru a evita judecățile morale. „Corect sau nu, după el vine haosul”, este un refren preferat în discursul său, ca și cum haosul ar fi fost blestemul vreunui zeu răzbunător, în loc de a fi ceva intrinsec omului însuși.
Aparent inevitabilul colaps al lui Haley ar angaja Partidul Republican în trumpism, cu amestecul său specific de izolaționism, iliberalism și protecționism, și departe de internaționalismul pe care, uneori, Haley pare să-l reprezinte ca singurul ambasador influent din rândurile republicane. În America, alegătorii obțin ceea ce vor. Și pare că nimic – nici măcar un număr de candidați republicani serioși și învinși, nici femeia rămasă în cursă, nici cele 91 de acuzații penale cu care se confruntă fostul președinte – nu le poate sta în cale. >>
Atacuri de cord, AVC-uri, demență. Ce ne sugerează știința îmbătrânirii despre Biden și Trump
