<< Când, în iunie, Shanghaiul și-a ridicat măsurile de izolare, după două luni, spera să vadă cetățeni care se întorc în magazine, liniștiți. În schimb, a fost martorul unor oameni care fugeau alarmați dintr-un magazin. Pe 13 august, autoritățile sanitare au descoperit că un contact apropiat al unui copil infectat cu Covid-19 a vizitat un magazin Ikea din oraș. Conform reglementărilor stricte de control al virusurilor, din Shanghai, magazinul a trebuit să fie imediat închis, astfel încât toți cei din interior să poată fi plasați în carantină. Dar, panicați, cumpărătorii s-au grăbit spre ieșiri, împingându-i pe paznici >>, notează The Economist.
<< Cu pericole similare se confruntă oricine este suficient de îndrăzneț pentru a-și lua o vacanță în China. Aproximativ 150.000 de turiști au rămas blocați pe insula Hainan, unde un focar de Covid a infectat peste 13.000 de persoane, luna aceasta. Cei care speră să plece s-au confruntat cu cerințe aspre de testare și cu anulări de zboruri la scară largă. Videoclipurile care circulă în mediul online arată familii dormind pe podeaua unui aeroport.
Politica Zero-Covid a Chinei i-a lăsat economia la fel de blocată. Impactul este atât direct, cât și indirect, împiedicând atât oferta, cât și impulsul.
Cele mai profunde efecte nu sunt întotdeauna și cele mai evidente. Hainan, de exemplu, reprezintă doar 5% din veniturile din turism ale Chinei, potrivit Tao Chuan și Shao Xiang, de la Soochow Securities. Turismul în ansamblu reprezintă doar 4% din PIB-ul Chinei. În alte părți ale țării, blocările au fost relativ scurte, în ultimele săptămâni. În ciuda alarmei puternice legate de lanțurile globale de aprovizionare întrerupte, exporturile Chinei au continuat să crească puternic. În timpul vizitei într-un port din hub-ul pentru exporturi din Shenzhen, premierul Li Keqiang a comparat reformele țării și realizările portului cu un râu ireversibil.
Având în vedere seceta care afectează acum șase provincii ale Chinei, poate că a fost o metaforă nefericită. Dar discursul de încurajare al lui Li a fost cel puțin o recunoaștere tacită a prejudiciului pe care măsurile Chinei de înlăturare a Covid-ului l-au adus moralului. Pentru fiecare cumpărător sau turist prins că e infectat, există mii de alții care nu vor face cumpărături, nu vor călători sau nu vor petrece, pentru a evita o soartă similară. În al doilea trimestru, încrederea consumatorilor a fost cea mai scăzută. În consecință, în China consumul a rămas în urma industriei și a exporturilor. În iulie, vânzările în retail au fost cu doar 2,7% mai mari decât în urmă cu un an. Când au fost ajustate pentru inflație, s-au micșorat.
Vânzările de mobilier au fost extrem de slabe – și nu doar pentru că oamenii nu îndrăznesc să intre în Ikea. Cumpărarea de mobilier este strâns legată de achizițiile de locuințe, care au scăzut. Vânzările de proprietăți rezidențiale au scăzut cu peste 28% în iulie, comparativ cu un an anterior. Mai departe, vânzările slabe au pus, la rândul lor, presiune asupra prețurilor.
Și pentru a-i pune capac, oamenii care cumpără un apartament în avans nu mai pot fi siguri că va fi construit efectiv. Mulți dezvoltatori aflați în dificultate nu au banii necesari pentru finalizarea construcției și nu mai găsesc pe nimeni care să le împrumute. Acest lucru a contribuit la întârzieri mari în finalizarea construcției proprietăților pre-vândute, determinând un număr tot mai mare de cumpărători să amenințe că nu își mai rambursează creditele ipotecare.
Acumularea de date economice proaste a determinat în cele din urmă banca centrală să acționeze. A redus două rate ale dobânzilor cu 0,1 puncte procentuale, pe 15 august, contracarând tendința globală de înăsprire a politicii monetare. Dar aceste reduceri pot să nu fie eficiente, întrucât cererea de împrumuturi este atât de slabă. Din aprilie, masa monetară a Chinei (în sens larg) a crescut mai rapid decât stocul de credit în sens larg. Acest lucru nu s-a mai întâmplat din 2015, potrivit lui Jiang Peishan și Sun Liping de la Haitong Securities. Acesta sugerează dorința de a strânge bani, nu de a-i împrumuta. „Fondurile trândăvesc”, argumentează ei. Acest lucru ridică temeri legate de o capcană a lichidității, prin care politica monetară devine ineficientă în relansarea creșterii.
Dacă politica monetară pierde din punct de vedere economic, povara de a salva economia cade mai ferm pe politica fiscală Chinei. Investițiile în infrastructură sunt deja în creștere rapidă. Dar guvernul central nu a intervenit încă în mod decisiv pentru a revigora piața imobiliară. A transmis însă China Bond Issuance, un asigurător de credit deținut de stat, să subscrie vânzări de obligațiuni de către câțiva dezvoltatori imobiliari privați, inclusiv o unitate a Longfor Group. Se vorbește și despre un fond de salvare de 300 de miliarde de yuani (44 de miliarde de dolari). Dar până acum, guvernul central s-a mulțumit în mare măsură să lase strâmtoratele guverne locale să pună la punct planuri de salvare pe cont propriu.
Ce explică timiditatea aceasta? Costul de finalizare a proiectelor blocate este mare, dar calculabil. Andrew Batson, de la Gavekal Dragonomics, a plasat suma în intervalul 2 – 4,8 trilioane de yuani, sau 1,8-4,2% din PIB-ul de anul trecut. O restabilire completă a încrederii ar putea necesita, totuși, ceva mai aproape de o „garanție generală”, că toate proprietățile pre-vândute vor fi construite, spune Houze Song, de la Macropolo. Acesta ar fi un „angajament pe termen deschis”, care ar putea avea un „cost exorbitant”.
O astfel de garanție ar putea denatura și stimulentele. Song o compară cu asigurarea depozitelor. O diferență este că asigurarea depozitelor descurajează „bank runs”, reducând astfel riscul pe care îl asigură. Un dispozitiv de protecție pentru pre-vânzare, în schimb, ar putea avea efectul invers. Ar putea face mai probabil ca dezvoltatorii imobiliari să întâmpine probleme, mai ales dacă le-ar permite operatorilor nechibzuiți să pre-vândă apartamente mai ușor.
Angajamentul față de Zero-Covid și de a pune capăt exceselor imobiliare ale Chinei vine de „sus”. Ambele obiective au fost subliniate în mod repetat de către liderul Chinei, Xi Jinping, a cărui filosofie personală, Gândirea lui Xi Jinping, planează asupra tuturor. Dar în timp ce se pregătește să-și asigure un al treilea mandat, la un congres al Partidului Comunist, la sfârșitul acestui an, acele angajamente de „fier” au lăsat economia într-un blocaj. Cadrul economic al congresului nu este ceea ce Xi Jinping crezuse că va fi. Nici nu este ceva ce Gândirea lui Xi Jinping pare capabilă să rezolve. >>
