În urmă cu două decenii, Alexander Auzan, directorul Facultății de Economie din cadrul Universității de Stat din Moscova, a descris contractul social al Rusiei ca fiind unul în care statul permitea cetățenilor săi să se îmbogățească atât timp cât aceștia acceptau să nu aibă niciun rol în luarea deciziilor politice.
Acest acord, care, într-o perioadă de sărăcie post-sovietică disperată, a avut o largă atracție populară, a costat deja scump Rusia – sub forma statutului de paria globală al țării, a emigrării forțate în masă a atât de mulți dintre locuitorii săi și a zecilor de mii de soldați ruși uciși în războiul din Ucraina, scrie Kirill Martînov într-un editorial din Novaia Gazeta Europa.
<< Desigur, oricine acceptă în prezent contractul social al Kremlinului trebuie să accepte în plus anumite echivalențe false îngrijorătoare, și anume că ucigașii sunt eroi, în timp ce pacificatorii sunt dușmani care se pot aștepta să fie torturați și uciși în închisoare.
Anul trecut, marile lanțuri de magazine rusești au deschis noi puncte de vânzare în orașe rusești aflate la mare depărtare, care au devenit mult mai bogate în ultimii trei ani datorită faptului că sunt centre de producție militară. Deși acești noi semnatari ai contractului social rusesc și-au pierdut drepturile politice, ei se pot consola cel puțin cu televizoarele chinezești de înaltă calitate la care le oferă acces slujbele lor bine plătite în complexul militar-industrial.
Pe măsură ce anul se apropia de sfârșit, Andrei Kotov, un bărbat care organiza pachete turistice pentru membrii comunității LGBT, a fost ucis în detenție preventivă, o demonstrație clară a modului în care funcționează acum statul rus, declarând în mod arbitrar că un anumit grup de oameni este ostil guvernului și considerând însăși existența lor o crimă. Într-o câteva zile, Kotov a trecut de la statutul de antreprenor plătitor de taxe la cel de suspect, aruncat într-o celulă.
Pentru un homosexual declarat, petrecerea oricărui interval de timp într-o închisoare rusească, unde codurile penale care reglementează viața din interior au devenit o extensie a politicii de stat, reprezintă o amenințare existențială. Kotov a fost ucis pentru că viața umană nu valorează nimic în acest sistem; un dușman al poporului a fost pur și simplu distrus de către temnicerii și colegii săi deținuți pentru că „toate persoanele LGBT sunt extremiste”.
Prin urmare, pe măsură ce ne apropiem tot mai mult de cea de-a treia aniversare a războiului, un nou contract social s-a impus în Rusia, unul în care cetățenii individuali au dreptul la o viață privată numai dacă sunt dispuși să se supună conducerii arbitrare a statului. În practică, acest lucru înseamnă că-ți poți păstra proprietatea dacă nu spui nimic despre ceea ce se întâmplă cu vecinul tău și, în egală măsură, poți avea o carieră bună dacă ești pregătit să închizi ochii când colegii tăi sunt concediați după ce au fost considerați „agenți străini”.
Contractul social rusesc din 2025 cere supunere totală, ceea ce implică renunțarea la dreptul de a nu fi de acord cu orice măsură luată de stat, renunțarea la dreptul la viață privată în speranța deșartă că nu vei fi următorul Kotov și renunțarea chiar și la empatie. Și asta înainte de-a începe acțiunea colectivă sau solidaritatea.
Teoreticienii contractului social, precum Thomas Hobbes, au susținut că, prin cedarea unor puteri personale către stat, cetățenii sperau să-și asigure propria securitate și dreptul la viață privată. Susținător consecvent al unei autorități centrale puternice, Hobbes a susținut totuși că o ingerință prea semnificativă a statului în viața supușilor săi ar duce la ruperea contractului social.
O societate ruptă acceptă deja toate nebuniile administrate de autorități în încercarea de-a se agăța de ceea ce a mai rămas din viața sa familiară și confortabilă din trecut.
Dar dictaturile moderne au învățat să ocolească aceste restricții neplăcute, permițându-le să se bucure de o putere nelimitată. Într-adevăr, dacă vecinii tăi dispar brusc într-o noapte, tu ești cel norocos – ești încă aici și ai putea chiar să te bucuri de unele oportunități suplimentare în absența lor.
Potrivit economistului rus Vladislav Inozemțev, factorii economici vor forța în cele din urmă majoritatea emigranților ruși recenți să se întoarcă acasă. În analiza sa, cel mai mic indiciu de normalitate – sfârșitul fazei active a războiului, încetarea mobilizării – ar putea determina majoritatea exilaților să accepte regulile de joc elaborate începând cu 2022. La urma urmei, într-o societate care a renunțat deja la drepturile sale politice, acceptarea de a ignora, de asemenea, orice scrupule morale persistente ar părea un preț mic de plătit pentru o viață confortabilă înapoi în Rusia.
O societate distrusă acceptă deja toate nebuniile administrate de autorități în încercarea de-a se agăța de ceea ce a mai rămas din viața familiară și confortabilă din trecut. Nu este de mirare, așadar, că ultima rundă de teroare declanșată de guvernul rus se concentrează pe confiscarea redevențelor datorate agenților străini, precum și a oricăror venituri generate de proprietățile pe care aceștia le dețin în Rusia. Acest lucru este menit să transmită un mesaj clar tuturor celor care mai au îndoieli: fie acceptați nebunia statului ca fiind „noua normalitate”, fie vă vedeți familia ruinată.
Rușii care trăiesc în străinătate, dincolo de raza de acțiune a cenzurii, s-au împărțit, în linii mari, în două facțiuni – una care favorizează înțelegerea și iertarea „băieților noștri”, revendicarea drapelului rusesc și luarea de partea „oamenilor obișnuiți care trăiesc o perioadă atât de dificilă”. A doua presupune că supraviețuirea societății ruse depinde de capacitatea Ucrainei de-a se apăra de agresiunea rusă și, prin urmare, atât argumentele morale, cât și cele pragmatice ar trebui să ne convingă să ajutăm Ucraina în mod prioritar.
Deși pot părea la polul opus, aceste două poziții nu se exclud reciproc, deoarece există încă o cale de ieșire din catastrofa actuală care avantajează atât Kievul, cât și Moscova: retragerea trupelor ruse de pe întregul teritoriu ucrainean, democratizarea Rusiei, garanții de securitate pentru Ucraina și reconstrucția regiunilor distruse de război.
Problema este că, cu fiecare zi de existență a noului contract social, aceste scenarii par tot mai îndepărtate și mai nerealiste. În timp ce opoziția rusă din exil continuă să facă apel la cetățenii ruși prin intermediul unor sloganuri absolut rezonabile, acestea par în mod inevitabil din ce în ce mai radicale pentru cei care rămân în țară și sunt hrăniți cu o dietă nesfârșită de propagandă de stat.
Concluzia cinică pe care trebuie să o tragem din etapa de acceptare este, prin urmare, că cea mai avantajoasă strategie, atât în Rusia, cât și în afara ei, este să stai liniștit și să speri că tu și familia ta nu veți fi următorul Kotov. Dar avem noi o rezervă suficient de mare de cinism pentru a îmbrățișa o astfel de viață? >>
