S-ar putea să nu fi auzit de Andy Baker. Dar el este un intelectual de frunte al Consiliului Național de Securitate, ale cărui mișcări ar putea dicta viitorul politicii externe a Partidului Republican, dezvăluie Politico.
Singurul moment în care Andy Baker a ajuns în centrul atenției a venit din întâmplare — când, în martie, vicepreședintele JD Vance l-a făcut omul său de legătură în faimosul chat de grup scurs în presă al administrației, privind loviturile împotriva houthiților din Yemen. Însă profilul său public discret ascunde o influență în creștere.
În culise, adjunctul consilierului pentru securitate națională — rar fotografiat și extrem de discret — a devenit o figură-cheie în cercul lui Vance, influențând atât modul în care vicepreședintele gândește politica externă, cât și unele dintre cele mai importante decizii de securitate națională ale Casei Albe — în special poziția tot mai confruntațională față de aliații Americii din Europa.
Iar deși puțini sunt cei din afara Washingtonului și a capitalelor europene familiarizați cu Baker, el este esențial pentru a înțelege anumite aspecte ale politicii externe a președintelui Donald Trump, care au derutat Europa — de la München până în Donbas.
Pe măsură ce Vance se conturează ca un candidat de prim rang pentru a obține nominalizarea republicană în 2028, este de așteptat ca Baker — care se autodefinește drept un „realist”, sceptic față de alianțele tradiționale ale Americii și față de intervențiile militare ale SUA în străinătate — să joace un rol și mai important în modelarea viitorului politicii externe a Partidului Republican.
De fapt, unii cred că Baker va fi o figură-cheie indiferent cine va deveni portdrapelul republican.
„Andy va juca un rol în orice administrație viitoare”, a declarat Alex Wong, adjunctul consilierului pentru securitate națională al lui Trump până în luna mai, când Baker i-a preluat funcția.
Acest articol se bazează pe interviuri cu aproape o duzină de persoane, inclusiv membri din interiorul administrației, înalți oficiali europeni și cercetători de la think tank-uri de politică externă. Multora li s-a acordat anonimatul pentru a putea discuta despre Baker și influența sa.
Amprenta lui Baker este vizibilă în unele dintre pozițiile administrației Trump, care au sfidat cel mai mult normele. El a contribuit la redactarea discursului incendiar pe care Vance l-a susținut la Conferința de Securitate de la München în februarie 2025, potrivit a două persoane familiarizate cu rolul lui Baker și unui membru al personalului european la curent cu contribuția sa.
Declarațiile lui Vance, care continuă să tulbure cercurile diplomatice europene la aproape un an distanță, i-au criticat aspru pe liderii continentului pentru eșecul de a proteja libertatea de exprimare și i-au îndemnat să ia măsuri dure împotriva imigrației ilegale, susținând că „retragerea Europei… de la unele dintre valorile sale fundamentale” reprezintă principala amenințare la adresa alianței transatlantice.
Baker, care a refuzat să comenteze, a jucat de asemenea un rol major în elaborarea noii Strategii de Securitate Națională a administrației, potrivit uneia dintre cele două persoane familiarizate cu implicarea sa. Strategia a reluat afirmația lui Vance de la München, potrivit căreia retragerea Europei din „încrederea sa civilizațională în sine și din identitatea occidentală” reprezintă o amenințare principală la adresa securității transatlantice, și a salutat influența tot mai mare a partidelor naționaliste „patriotice” din Europa. Documentul a criticat, de asemenea, extinderea NATO și a cerut încetarea „NATO ca alianță în perpetuă expansiune”.
Nu existaseră până acum relatări cu privire la rolul lui Baker în elaborarea discursului de la München și a documentului strategic.
Coroborat cu noua poziție diplomatică agresivă a administrației, accentul pus de Baker și Vance pe remodelarea alianțelor din Europa și scepticismul lor deschis față de NATO reprezintă „o provocare pentru întregul establishment”, a susținut Mark Episkopos, cercetător în domeniul Eurasiei la Quincy Institute for Responsible Statecraft.
„Aceasta este o provocare mult mai directă din cauza modului în care este formulată”, a spus Episkopos despre abordarea lui Baker. „Este formulată într-un mod care respinge, sau cel puțin pune serios sub semnul întrebării, presupunerile de bază despre ceea ce ar trebui, de fapt, să facem aici. Care sunt aceste valori pe care ar trebui să le apărăm? De ce arată NATO așa cum arată?”
Din punct de vedere ideologic, Baker se aliniază în mare măsură aripii „restrainer” din Partidul Republican, care privește cu scepticism implicările militare externe și pledează pentru un rol limitat al Statelor Unite pe scena globală. Administrația numește această abordare una „realistă” sau, așa cum este formulată în Strategia de Securitate Națională, un „realism flexibil”. Printre principiile sale de bază se numără ideea că politica externă a Americii și structura alianțelor sale ar trebui să se bazeze pe un calcul lucid al intereselor SUA, mai degrabă decât pe o viziune idealistă a națiunilor care se unesc pentru a promova un comportament virtuos în străinătate.
Ascensiunea lui Baker și a „realismului flexibil” îi obligă pe mulți diplomați și oficiali europeni să accepte ideea că varianta de politică externă „America First” a lui Trump, care sfidează normele consacrate, va supraviețui probabil mandatului președintelui.
Un oficial al guvernului britanic l-a descris pe Baker drept foarte implicat în relațiile cu omologii săi internaționali. Acesta a spus că, „desigur”, guvernele europene văd această schimbare ca fiind una de durată.
„Chiar l-a speriat”
Baker a ajuns pe un traseu sinuos în culisele puterii MAGA. A crescut într-o familie din clasa muncitoare din zona North Bay a orașului San Francisco, o regiune tradițional muncitorească, cu legături puternice cu mișcarea sindicală și Partidul Democrat. După ce a obținut o licență în istorie la Universitatea din California, Berkeley, Baker a urmat studii postuniversitare în relații internaționale la Oxford, unde a obținut echivalentul unui masterat și al unui doctorat în 2007 și a petrecut cinci ani ca lector universitar.
Teza sa de doctorat de la Oxford — care a devenit ulterior o carte — s-a concentrat asupra formării ordinii internaționale de după Al Doilea Război Mondial și a susținut că stabilitatea acestei ordini postbelice s-a bazat pe „anumite angajamente sociale comune” privind suveranitatea națională și utilizarea forței.
Ecouri ale acestei idei au constituit nucleul ideologic al discursului lui Vance de la München, care a susținut că principala amenințare la adresa alianței de securitate transatlantice provine din situația politică internă a Europei — mai exact, în viziunea lui Vance, din presupusele încercări ale liderilor europeni de a cenzura opozanții conservatori ai avortului și ai migrației în masă.
În 2010, Baker s-a alăturat Departamentului de Stat ca ofițer al serviciului diplomatic, funcție pe care a ocupat-o timp de 13 ani. Mandatul său — care a inclus misiuni în Afganistan și la sediul NATO din Bruxelles — i-a consolidat viziunea sceptică asupra rolului Americii în lume.
„Se pare că chiar l-a speriat”, a spus a doua persoană familiarizată cu rolul lui Baker. „A ajuns să creadă cu adevărat că politica externă a SUA era un fel de jucărie a elitelor, care nu era folosită în beneficiul poporului american — în special al acelui tip de oameni din care provenea el”, din zonele muncitorești ale Californiei de Nord. În cele din urmă, Baker a ajuns la concluzia că aceste categorii din clasa muncitoare „nu erau ajutate de democrații care promovau aceste războaie ce provocau multe distrugeri în țări îndepărtate, dar nu ajutau cu adevărat pe nimeni în Statele Unite”, a mai spus sursa.
Baker a părăsit Departamentul de Stat în 2023, hotărât să găsească pe cineva care împărtășea viziunea sa „că puterea americană era irosită în străinătate și că nu era folosită în beneficiul poporului american”, a spus aceeași persoană. „Așa că l-a căutat pe Vance.”
A fost o asociere firească: asemenea lui Baker, Vance era un conservator studios, cu rădăcini în clasa muncitoare, care a adoptat o poziție mai reținută în politica externă după ce a văzut direct moștenirea războiului Americii împotriva terorismului — în cazul lui Vance, printr-o misiune în Irak în 2005, în timp ce servea în Corpul Pușcașilor Marini.
Senatorul de Ohio, aflat la primul mandat, l-a adus pe Baker îb calitate de consilier pentru securitate națională. În perioada petrecută în Senat, Baker a avut un rol esențial în conturarea opoziției lui Vance față de ajutorul militar al SUA pentru Ucraina.
„Un consilier-cheie”
Victoria lui Trump în 2024 le-a oferit lui Vance și Baker ocazia de a-și aplica viziunea pe scena globală — iar acest lucru nu a fost mai evident nicăieri decât în abordarea administrației față de războiul din Ucraina. Obiectivul lor de lungă durată de a obține o încheiere negociată a războiului s-a aliniat cu cel al lui Trump, care a precizat clar că urmărea o rezolvare rapidă a unui conflict pe care îl considera o risipă de resurse americane.
Baker, care vorbește fluent rusa (precum și bulgara, și persana), a jucat un rol major în eforturile de a intermedia un acord de pace.
„Andy a fost un consilier-cheie și un executant important în conturarea și stabilirea primelor coordonate ale negocierilor privind Ucraina, inclusiv în chestiuni precum acordul privind mineralele”, care a fost semnat în octombrie, a declarat Wong.
Pe parcursul negocierilor, Baker a oferit „idei practice” și „creative” pentru a pune capăt războiului, a declarat prima persoană familiarizată cu rolul său, susținând că perspectiva lui nu este anti-ucraineană — așa cum afirmă unii dintre criticii săi.
Baker și Vance „își doresc cu adevărat, în primul rând, ca SUA să se țină departe de anumite angajamente globale pe care nu le consideră importante pentru Statele Unite. Iar, în al doilea rând, își doresc cu adevărat să ajute la încheierea acestui război”, a adăugat sursa.
Totuși, abordarea lui Baker privind încheierea războiului i-a iritat pe unii aliați ai SUA.
Un oficial european l-a descris pe Baker drept „foarte inteligent”, dar a ajuns să accepte că „interpretarea lui asupra Rusiei este destul de diferită de a noastră”.
Baker a preluat funcția de consilier adjunct pentru securitate națională în primăvară, în contextul restructurării mai ample a Consiliului Național de Securitate de către Trump. În acest rol, el lucrează îndeaproape cu secretarul de stat și consilierul pentru securitate națională Marco Rubio, precum și cu celălalt consilier adjunct, Robert Gabriel Jr., care este văzut în interiorul Casei Albe drept directorul operațional (COO) al NSC, potrivit lui Alexander Gray, șeful de cabinet al Consiliului Național de Securitate în timpul primului mandat al lui Trump.
„Andy este cu siguranță mai degrabă un intelectual în materie de politică externă, iar Robert este mai mult un operator practic”, a spus Gray.
NSC nu a răspuns unei solicitări de comentarii.
Baker s-a aflat, de asemenea, în Situation Room în luna iunie, când Trump a urmărit avioanele de război americane bombardând instalații nucleare iraniene, și a fost implicat în planificarea campaniei împotriva houthiților și a răspunsului SUA la tensiunile tot mai mari dintre India și Pakistan în această primăvară, a declarat o a treia persoană familiarizată cu rolul lui Baker.
„Andy Baker este un membru valoros al echipei de securitate națională a președintelui, a cărui conducere și judecată joacă un rol-cheie în promovarea agendei America First a președintelui și au contribuit semnificativ la anul istoric de succese în politica externă al administrației Trump”, a declarat Rubio într-un comunicat pentru POLITICO.
„Idei care rezonează”
În ciuda influenței sale în creștere, persoanele familiarizate cu Baker spun că acesta se prezintă mai degrabă ca un universitar decât ca un operator.
„Nu este un animal politic. Este foarte atent, este un strateg”, a spus prima persoană familiarizată cu rolul lui Baker.
Dispoziția sa intelectuală i-a adus aliați în întregul West Wing, iar el a devenit „foarte apropiat” de șefa de cabinet Susie Wiles, a spus o persoană apropiată administrației.
„Andy Baker este o parte crucială a echipei de securitate națională a președintelui Trump și este pe deplin dedicat unei politici externe realiste care pune America pe primul loc”, a declarat un oficial de la Casa Albă într-un comunicat.
Fluența sa în ideile de politică externă ale mișcării MAGA l-a transformat într-un contact foarte căutat pentru oficiali străini și diplomați europeni care încearcă cu neliniște să înțeleagă politica externă schimbătoare a lui Trump — și poziția sa antagonică față de Europa.
„Guvernele străine sunt toate foarte conștiente de el. Vor să se întâlnească cu el mai mult decât cu oricine altcineva atunci când vin în oraș… pentru că este foarte ușor de abordat și, chiar dacă este un ideolog destul de ferm, este un bun interlocutor”, a spus a doua persoană familiarizată cu rolul lui Baker. „Poți avea o conversație rezonabilă cu el”.
Totuși, vocile mai orientate spre reținere din interiorul Casei Albe nu par să aibă monopol asupra modului de gândire al lui Trump. Uneori, președintele a urmat linia unor membri mai belicoși ai cercului său apropiat — de pildă, în decizia de a bombarda Iranul, în iunie, sau în operațiunea de capturare a fostului președinte venezuelean Nicolás Maduro, în ianuarie.
Gray, fostul șef de cabinet al Consiliului Național de Securitate, a sugerat că Baker și alți realiști din cadrul CNS își subordonează unele dintre opiniile personale pentru a duce la îndeplinire prioritățile președintelui.
Chiar și așa, Baker reprezintă o facțiune tot mai influentă de gânditori conservatori în materie de politică externă, care se luptă pentru influență în interiorul administrației.
Printre aliații-cheie ai lui Baker se numără Elbridge Colby (foto), subsecretar al apărării pentru politici, în cadrul Pentagonului. Uneori descris drept un „prioritizer”, Colby este un susținător de prim rang al ideii că SUA ar trebui să-și reorienteze postura militară către contracararea Chinei — chiar dacă acest lucru ar însemna reducerea prezenței în regiuni precum Europa de Vest, unde menținuse în mod tradițional o amprentă semnificativă. În ciuda unor diferențe subtile de perspectivă, aliații îi grupează adesea pe Baker, Vance și Colby atât ca aliați ideologici, cât și ca spirite înrudite: toți trei sunt implicați în cercurile intelectuale MAGA și au credențiale academice de la instituții prestigioase — Baker de la Oxford, Colby de la Harvard, iar Vance de la Yale.
„Sunt mulți oameni precum Bridge [și] Andy care au idei ce rezonează în mod special cu vicepreședintele”, a spus Gray. „Cred că [Baker] a fost foarte interesat de [prioritizarea] resurselor SUA în moduri care oferă cel mai mare randament pentru fiecare dolar cheltuit”.
„Chiar și această competiție de idei este în sine destul de semnificativă”, a spus Episkopos, referindu-se la competiția dintre „realștii” sau „restrainerii” conservatori și șoimii tradiționali ai Partidului Republican. „[Aceasta este] potențial sugestivă pentru direcția în care se îndreaptă discursul național”.
Observatorii externi care încearcă să înțeleagă cum ar putea arăta o politică externă de tip Vance după 2028 ar face bine să le acorde o atenție deosebită lui Baker și celor asemenea lui, afirmă Gray. „Cred că el este parte integrantă din viitorul vicepreședintelui. Cred că oameni precum Bridge, Colby și alții reflectă o parte cu adevărat importantă a gândirii politicii externe republicane”.
