În Washington, nu prea ai cu cine să porți o discuție serioasă. Europa și alții trebuie să compenseze golul, până când o trece „febra”. Poate în noiembrie
Poate cel mai șocant aspect al retragerii SUA din Organizația Mondială a Sănătății, luna trecută, a fost absența șocului; de fapt, aproape că a trecut neobservată. Pentru cei care au ratat evenimentul, distrași de crimele comise de agenți federali și de amenințările Casei Albe la adresa Danemarcei, administrația Trump a făcut acest pas pe 22 ianuarie 2026, marcând prima ieșire din rândurile membrilor, în cei 78 de ani de existență ai organizației.
Măsura a concretizat o directivă semnată de Trump pe 20 ianuarie 2025, aparent urgentă pentru el, dat fiind că a semnat-o chiar în ziua în care a preluat mandatul – un act deliberat de sabotaj de către o administrație care consideră expertiza o amenințare. Ordinul deplângea faptul că SUA plătesc prea mult, acuza OMS de gestionarea defectuoasă a COVID și afirma că organizația nu era independentă de politica membrilor săi.
Trump urăște multilateralismul – alături de tarife, a fost de-a lungul deceniilor unul dintre fixurile saler – și iubește suveranitatea națională (nu însă și pe a altor țări din Americi – „Doctrina Donroe”). Dar iată problema: rujeola, poliomielita, variantele de gripă și tuberculoza rezistentă la medicamente nu respectă granițele. Oprirea lor în străinătate este mai ieftină, mai sigură și, politic, mai ușoară decât gestionarea focarelor acasă.
Această decizie face, desigur, parte dintr-o confruntare mai largă cu consensul postbelic în materie de sănătate publică, întrucât Trump și secretarul său pentru Sănătate, Robert F. Kennedy Jr., au redefinit vaccinarea nu ca pe o măsură colectivă de protecție, ci ca pe o chestiune de alegere personală în privința căreia cei doi sunt profund sceptici. Drept urmare, SUA au înregistrat o reapariție a rujeolei, boală declarată în 2000 ca eliminată la nivel național. Oficialii din domeniul sănătății publice avertizează că acesta este doar începutul: există acum persoane, cu mintea afectată de propagandă, care refuză și vaccinul anti-poliomielitic.
Practic, retragerea din OMS și campania împotriva vaccinurilor se întăresc reciproc – absurdități ideologice, devastatoare pentru sănătatea publică, promovate cu o încredere absolută.
Retragerea din OMS este în sine atât de profund stupidă încât nu poate fi exclus ca Trump să o revoce în viitor, atunci când va putea pretinde că a obținut un „acord mai bun”. Dar, în stadiul actual, America respinge coordonarea globală privind supravegherea bolilor, standardele de imunizare și răspunsul la focare – împușcându-se practic în picior. Iată cum și de ce:
- OMS acționează ca sistem global de avertizare timpurie pentru boli. Prin intermediul rețelelor de supraveghere la nivel mondial, OMS detectează focarele — holeră, Ebola, poliomielită, variante de gripă — adesea cu săptămâni înainte ca acestea să ajungă la granițele SUA. Acele informații se integrează direct în pregătirea națională, stabilirea țintelor pentru vaccinuri și planificarea spitalelor.
- În al doilea rând, OMS coordonează standardele. Atunci când sunt dezvoltate vaccinuri, diagnostice sau tratamente, OMS armonizează protocoalele de siguranță, reperele pentru studiile clinice și schimbul de date, astfel încât țările să nu reinventeze roata în crize. Acest lucru accelerează implementarea și reduce haosul birocratic în timpul pandemiilor.
- În al treilea rând, oferă capacitate operațională pe teren. În timpul focarelor din state fragile, OMS furnizează laboratoare, logistică, personal instruit și infrastructură pentru lanțul frigorific. Acea capacitate de îngrădire a maladiei în străinătate nu este caritate — previne răspândirea globală care altfel ar ajunge cu avionul.
- În al patrulea rând, OMS protejează influența SUA. Prin modelarea normelor globale de sănătate, Statele Unite influențează regulile privind transparența datelor, biosecuritatea și raportarea focarelor. Retragerea implică și o cedare a acestei influențe către rivali care ar putea prefera opacitatea. Notă pentru geniul stabil: cazul Chinei.
Sigur, OMS ar putea avea nevoie de reforme. Este o agenție a ONU! Dar lupți pentru ele din interior. Nu îți place cum se distribuie fondurile? Argumentează separat, nu dărâmând lumea.
Datele privind contribuțiile OMS arată că Statele Unite au fost cel mai mare donator al organizației în 2022–2023, contribuind cu 1,284 miliarde de dolari prin fonduri obligatorii și voluntare, reprezentând 15,6% din veniturile totale ale OMS în acea perioadă. Da, este mult. Este, de asemenea, anual, doar puțin peste costul construirii de către Trump a sălii de bal de la Casa Albă, în stil Versailles (finanțată de donatori bogați care, să nu ne păcălim, caută și obțin favoruri guvernamentale costisitoare). Marea Britanie, cu aproximativ 400 de milioane de dolari, a cheltuit cam la fel ca SUA, pe cap de locuitor. Cheltuielile țin de dimensiunea economiei – și o mare parte erau, oricum, voluntare.
Apropo, Germania, cu 856 milioane de dolari, a contribuit nu doar aproape la fel, ci aproape de trei ori mai mult pe cap de locuitor. O sumă similară a venit și de la Fundația Gates. Aceasta poate părea mult până realizezi că reprezintă dobânda anuală a averii unei persoane numite Jeff Bezos, care săptămâna trecută a concediat o treime din jurnaliștii de la Washington Post, spre satisfacția lui Trump.
Prin urmare: decizia Washingtonului este de a-i retrage sprijinul instituției care coordonează supravegherea globală a bolilor, răspunsul la focare și normele tehnice care fac posibilă cooperarea transfrontalieră. Poți să nu guști birocrația OMS, dar totuși să înțelegi realitatea de bază: atunci când izbucnește un focar, lumea are nevoie de un sistem de operare. SUA tocmai au deconectat sistemul pe care îl aveam. În fața acestei nebunii, lumea — și, într-o mare măsură, Europa — se confruntă acum cu o alegere: fie să umple vidul, fie să accepte un sistem global de sănătate mai slab, în care toată lumea se află în pericol.
Iată ce ar trebui să se întâmple.
Până acum, răspunsul Europei a fost îngrijorare lipsită acțiune, ceea ce nu ajută la inanșarea laboratoarelor sau a echipelor de intervenție pregătite de desfășurare. America nu poate fi reparată cât timp Trump se află la putere și republicanii controlează Congresul — așa că această problemă ne va afecta pentru cel puțin un an și probabil trei — constituind un test pentru organisme specifice cu pârghii specifice: Comisia Europeană, ca actor fiscal și diplomatic; ministerele naționale ale sănătății, ca posesori de buget și operatori; și Centrul European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (ECDC), care este centrul tehnic ce trebuie acum să opereze cu mai multă autoritate decât deține în prezent.
Nu este doar o chestiune de bani. Europa nu poate înlocui peste noapte ecosistemul științific american, dar poate preveni un colaps în coordonare, făcând imediat trei lucruri: finanțând supravegherea de bază, extinzând capacitatea transfrontalieră pentru studiile clinice și aliniindu-se cu alte părți ale lumii pentru a depăși criza creată de SUA.
Costurile unui eșec sunt asimetrice: un singur punct slab în supraveghere poate deveni problema tuturor. FMI a descris în mod repetat daunele din era COVID în termeni de trilioane de dolari — estimând că pandemia va costa economia globală 12,5 trilioane de dolari până în 2024. Asta înseamnă de 10.000 de ori mai mult decât contribuția anuală a SUA la OMS.
Rezultatele încep deja să fie vizibile. La Davos, CEO-ul Moderna a declarat că firma sa nu prevede investiții în noi studii clinice avansate pentru vaccinuri pe termen scurt, deoarece „nu poți obține rentabilitate” fără acces la piața americană și fără sprijin politic previzibil — și a legat explicit această schimbare de ostilitatea crescândă a SUA și de incertitudinea privind reglementările. Da: o companie centrală pentru revoluția mRNA afirmă public că mediul politic american devine un obstacol economic pentru dezvoltarea vaccinurilor. Nu trebuie să fii de acord cu toate lockdown-urile pentru a înțelege valoarea vaccinului anti-COVID. Iar o altă pandemie este doar o chestiune de timp, așa că acum nu este momentul pentru discuții frivole.
Ceea ce este uimitor la trumpism este indiferența sa față de karma teribilă și faptul de a părea un idiot colectiv. Decuplarea de OMS este cumva ca și cum ai încerca să închizi „Departamentul de Educație” din SUA (da, există și asta). Sau să reduci fondurile pentru USAID sau pentru Federal Emergency Management Agency (de asemenea, instituții reale). Sigur, poți avea un mesaj cultural anti-woke care poate fi logic pentru unii oameni. Și da, poți avea puncte valide pe ici pe colo. Dar sună atât de rău încât ai vrea să te oprești un minut, să te explici mai bine și să arăți că-ți pasă măcar puțin să nu pari un idiot indiferent la umanitate și decență.
Desigur, nu face asta. Totul e parte din războiul populist împotriva experților, cunoașterii și științei. Aceasta este adevărata tragicomedie.
Toate acestea s-ar putea schimba în 2028 dacă democrații câștigă, dar de ajutor ar fi chiar și numai preluarea Congresului în alegerile parțiale din noiembrie. Congresul are autoritatea formală de a forța SUA să revină în OMS — dar orice acțiune s-ar ciocni cu un veto prezidențial previzibil. Depășirea unui veto necesită majoritate de două treimi în ambele camere, pe care democrații nu o pot atinge singuri în niciun scenariu plauzibil. Așadar, un efort real de a readuce SUA în OMS ar depinde de un bloc semnificativ de republicani care să treacă peste linia de partid și să recunoască faptul că supravegherea globală a bolilor și coordonarea răspunsului la focare nu sunt prostii woke-iste și nici un lux partizan, ci instrumente fundamentale de protecție națională. Deoarece majoritatea sunt, în esență, „lemmingi fricoși”, acest lucru este puțin probabil.
Cum va fi judecată de istoria America epocii Trump, este destul de clar. Va fi aproape incomprehensibilă și va fi privită ca o dereglare colectivă. Întrebarea mea în este dacă istoria va consemna că Europa a intervenit. În această privință, ca și în altele, PIB-ul UE este de aproximativ 23 de trilioane de dolari, iar împreună cu cel al Marii Britanii (care va reveni treptat în bloc), este aproape de mărimea PIB-ului Americii.
Banii există, iar pentru OMS este nevoie de sume infime. Restul e o chestiune de priorități.
