Fost ambasador: Niciodată ritmul defrișărilor ilegale nu a fost mai intens, mai sălbatic ca în aceste zile

Mars de protest organizat de Greenpeace Romania, Agent Green si Declic fata de lipsa implementarii masurilor de stopare a defrisarilor, in Bucuresti, duminica, 03 noiembrie 2019. Inquam Photos / Liviu Florin Albei

Se știa deja prea bine că situația pădurilor României este deosebit de gravă, dar în ultima perioadă, pe fondul pandemiei de coronavirus, lucrurile au luat-o încă și mai mult razna, scrie, pe pagina sa de Facebook, Ciprian Mihali, fost ambasador al României în Senegal.

Postarea integrală a lui Ciprian Mihali:

    null
  • Un bun prieten dintr-un județ împădurit al României îmi spune că niciodată ritmul defrișărilor ilegale nu a fost mai intens, mai sălbatic ca în aceste zile. Ca și cum salvarea țării ar depinde de frenezia cu care se taie pădurile, de zecile de camioane cu bușteni care nu se mai opresc, sub ochii celor mai corupte autorități locale care pot să existe.
  • În România, zonele de non-drept sunt tot mai întinse, iar asta e foarte foarte grav. Zone în care, dacă protestezi, ai soarta pădurarului din Maramureș, ucis fără scrupule de mafia locală.
  • Oamenii se tem pentru viața lor, pentru că li se aprinde mașina sau casa din greșeală, pentru că se pot întâmpla oricând accidente. Oamenii din orice instituție, din spitale, din licee, din universități, din administrații locale, din agenții de tot felul din sate sau comune, se tem. Se tem pentru posturile lor și pentru viața lor.
  • Și au dreptate să se teamă. De aceea aș fi foarte precaut când îi judecăm pe oameni că nu reacționează, că nu denunță abuzuri, că nu ies în față. Dacă o fac, curajul lor ține cât o repriză de spectacol la televizor sau pe facebook, după care se întorc în spațiul lor dominat de mafioți, de șefi pentru care toți angajații sunt un nimic, de primari și președinți de consilii județene care se comportă ca niște stăpâni de iobagi cu oamenii simpli.
  • Frica nu e întreținută artificial, ci e sădită și cultivată prin mijloace coercitive foarte diverse. Și ajunge la proporții insuportabile pentru că oamenii nu se simt protejați de nimeni. Polițistul local e pe o mână cu traficanții, primarul are și el partea lui de comision, managerul este cel care controlează fărădelegile.
  • Unde vreți să își spună oamenii frica într-un stat de non-drept? Unde să își caute dreptatea? Care dintre autorități îl mai protejează azi pe cetățeanul simplu în fata abuzului?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here