Ambasadorul Marii Britanii în România, Giles Portman, le-a adus românilor iubitori de tenis turneul de la Wimbledon, luni seară, în timp ce vremea de la București a oferit o lovitură de maestru – o furtună.
„Dacă plouă, trebuie să fie Wimbledon. Odată, ploaia mi-a oprit meciul de la Wimbledon de zece ori”, a glumit legenda tenisului Ilie Năstase, înainte ca invitații să se repeadă temporar la adăpost.
Seara, una dintre cele mai fierbinți ale anului, a adunat aproximativ 140 de invitați îmbrăcați în tradiționalele costume albe ale turneului SW19 și socializând pe gazonul îngrijit, care includea un teren de tenis în miniatură. Nimeni nu a scos vreo rachetă în acel moment, dar, combinat cu luminile verzi și mov de la Wimbledon din grădină, acest lucru a contribuit la atmosferă.
Chelnerii au servit Pimm’s și căpșuni cu frișcă în stilul Wimbledon, în timp ce invitații au urmărit un meci în direct – la peste 3.000 de kilometri distanță – pe un ecran gigantic.
După ce ploaia s-a oprit, Năstase, poreclit „Nasty” în perioada sa de glorie, s-a întreținut cu o mulțime de vedete sportive românești retrase din activitate, diplomați, viceprim-ministrul Cătălin Predoiu și membri ai comunității de afaceri britanice și românești.
Reamintindu-și finala extenuantă din 1972 împotriva jucătorului american Stan Smith, Năstase a spus că, în ciuda înfrângerii cu 4–6, 6–3, 6-3, 4–6, 7–5, rămâne în continuare meciul său preferat de la Wimbledon. „Am jucat cinci ore și nici măcar nu aveam scaune. Au pus scaunele (jucătorilor) abia în ’73”, a spus el, îmbrăcat într-un cosrum de trening din Anglia în care arăta foarte bine.
Năstase, acum în vârstă de 78 de ani, poate că și-a pus racheta în cui, dar memoria lui este ascuțită, umorul său la fel de scandalos și acid ca atunci când zguduia lumea serioasă a tenisului cu pozne, glume și aruncări magnifice în anii ’70.
Pe atunci, „băiatul rău” din blocul estic a fost botezat „Nasty” de către mass-media din cauza comportamentului său pe teren, care includea crize de furie și altercații cu oficialii, combinate cu o abilitate naturală strălucitoare și capacitatea de a distra. A ocupat locul 1 mondial la simplu între 23 august 1973 și 2 iunie 1974.
Anul trecut, un documentar despre impactul pe care l-a avut asupra tenisului a fost inclus în selecția Festivalului Internațional de Film de la Cannes.
Deși este unul dintre numele de top incontestabile ale României dincolo de tenis, la recepție au fost prezente și o serie de alte superstaruri sportive românești: medaliatele olimpice cu aur, Camelia Potec, o înotătoare retrasă din activitate, fosta alergătoare de maraton Constantina Diță și fosta campioana mondială și olimpică la semifond, Gabriela Szabo.
Evenimentul a fost găzduit de Maria Tudor de la Modern Owners, care a organizat concursuri în care invitații și-au testat abilitățile la tenis cu racheta și mingea pe o scenă, în timp ce turneul de la Wimbledon se difuza live în fundal.
