Invazia Rusiei din Ucraina a adăugat o nouă armă în arsenalul populiştilor în Europa de Est: frica de război, notează luni France Presse într-o amplă analiză preluată de Agerpres.
La peste un an de la declanşarea sa, nu se întrevede niciun fel de sfârşit al războiului. Iar unii oamenii politici nu ezită să profite de anxietatea pe care acesta o provoacă pentru a lăsa să se înţeleagă că sprijinul pentru Ucraina ar putea antrena ţara lor în război.
De la Praga la Sofia, falsele afirmaţii, potrivit cărora guvernele vor anunţa o mobilizare generală sau pur şi simplu „ne vor trimite fiii în maşina de tocat carne”, domină discursul politic.
„Frica este o emoţie primară, iar politica fricii este cea mai veche tactică existentă”, subliniază Jiri Priban, profesor de drept la Universitatea Cardiff. „Ea face parte din orice campanie politică”, a adăugat el.
*Slovacia
Un alarmism care obţine succes în Slovacia, ţară de la frontiera cu Ucraina şi unde tot mai mulţi bărbaţi resping ideea de a efectua serviciul militar.
Înainte de invazia rusă, Slovacia, membră a NATO, a înregistrat anual aproximativ 1.500 de obiectori de conştiinţă. Numărul lor a crescut la peste 40.000 anul trecut, potrivit Ministerului slovac al Apărării.
Acest sentiment de panică printre tinerii din Slovacia a fost încurajat de fostul premier Robert Fico, care şi-a făcut campanie criticând NATO, SUA şi pe „fasciştii ucraineni”.
Conflictul între Moscova şi Kiev nu îi priveşte pe slovaci, întrucât ar fi un „război între SUA şi Rusia”, potrivit lui Fico.
Reluând propaganda Kremlinului, el a acuzat guvernul slovac în exerciţiu că este un „lacheu” al SUA.
Tactica fricii pare să dea rezultate: partidul lui Fico, Smer, se situează în mod regulat pe locul trei sau doi în sondaje înainte de alegerile parlamentare programate pentru luna septembrie.
„Slovacia este extrem de vulnerabilă la dezinformare, iar ruşii au găsit aici un teren foarte fertil pentru propaganda lor”, apreciază Michal Vaseka, membru al Institutului Aspen şi sociolog la Şcoala Internaţională de Arte Liberale din Bratislava.
„Când nu încetezi să le tot repeţi oamenilor că guvernul lor este agent al SUA, ei încep să se gândească: ‘De ce băieţii noştri ar trebui să meargă să apere interesele americanilor?'”, spune acesta.
*Republica Cehă
Alegaţiile despre război au dominat de asemenea recentele alegeri prezidenţiale din Republica Cehă.
La sfârşitul lunii ianuarie, noul preşedinte Petr Pavel, fost general, este în continuare ţinta unei campanii de dezinformare care îl înfăţişează ca pe un belicist, cu degetul pe trăgaci.
Printre declaraţiile false care i-au fost imputate figurează apelul de a trimite soldaţi cehi să lupte în Ucraina sau dorinţa de a declara război Rusiei.
Rivalul electoral al lui Pavel, miliardarul şi fostul premier Andrej Babis susţine pe afişele sale de campanie că adversarul său nu crede în pace, clamând: „Nu voi târî Republica Cehă în război!”
„Există un efort din ce în ce mai important de a-i speria pe oameni, de a-i face să creadă că vor fi obligaţi să se bată într-un război pe care nu îl pot câştiga”, potrivit Czech Elves, o organizaţie pro bono, care urmăreşte şi analizează dezinformarea, în ultimul său raport lunar.
„Rusia este prezentată drept o superputere nucleară imbatabilă care duce o campanie militară victorioasă în Ucraina”, indică aceasta în ultimul său raport.
În Bulgaria, partidul ultranaţionalist prorus Vazrazhdane (Renaşterea) a organizat manifestaţii antiguvernamentale şi le-a atras atenţia alegătorilor asupra riscului de a deveni „carne de tun”.
Premierul Ungariei, Viktor Orban, care critică livrările de arme europene către Ucraina, a avut întotdeauna grijă să nu-l critice pe preşedintele rus Vladimir Putin.
Paradoxal, utilizarea politică a fricii de război are mai puţin succes în rândul alegătorilor din Polonia şi din republicile baltice, unde pericolul unei agresiuni militare ruse pare mult mai real.
Experienţa istorică negativă comună cu Rusia a făcut ca populaţiile lor să fie imune la propaganda pro-rusă, apreciază politologul ceh Jiri Priban.
„Există o adevărată frică existenţială în ţările baltice, dar aceasta nu face decât să le întărească sprijinul pentru Ucraina”, spune el.
