China comunistă a supraviețuit acum mai mult decât URSS, notează The Economist.
<< La sfârșitul lunii septembrie, muncitorii au ridicat o structură în Piața Tiananmen. Are 18 metri înălțime și seamănă cu un coș plin de fructe și flori. Diverse expoziții au apărut de altfel în tot Beijingul pentru a celebra, pe 1 octombrie, cea de-a 75-a aniversare a fondării Chinei comuniste. Această structură este încărcată cu piersici și dovleci uriași — simboluri ale longevității. Cu toate acestea, liderul Chinei, Xi Jinping, este preocupat de cât de longevivă va fi guvernarea partidului său.
În toiul festivităților, mass-media de stat a evitat să menționeze un alt reper important. La Moscova, comuniștii au fost la putere timp de 74 de ani, până la prăbușirea Uniunii Sovietice în 1991. Partidul Comunist Chinez l-a depășit acum pe „fratele mai mare”, cum obișnuia să numească Uniunea Sovietică. În momentul prăbușirii sovietice, suprimarea sângeroasă a protestelor din Piața Tiananmen, din 1989, era o amintire de dată recentă. Cu o hotărâre nemiloasă, partidul din China a înăbușit opoziția și s-a protejat de undele de șoc venite de la Moscova.
Acum, în discursurile sale, Xi își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că vigilența oficialilor a fost slăbită de anii de prosperitate, sporind pericolele unei degradări în stil sovietic. Chiar și după 12 ani la putere, timp în care și-a epurat potențialii rivali din eșaloanele de vârf ale partidului și a condus campanii ideologice necruțătoare pentru a asigura loialitatea absolută a celor aproape 100 de milioane de membri ai partidului, Xi Jinping pare departe de a fi mulțumit.
Ultimii ani au fost dificili. Mai întâi a fost abandonarea haotică, în 2022, a politicii „zero-covid” a lui Xi. De atunci, a urmat o redresare economică anemică, fapt care, în ultima săptămână, a determinat o încercare disperată de a revigora creșterea economică printr-un stimul îndrăzneț. În mijlocul acestui pesimism, amintirile despre prăbușirea Uniunii Sovietice continuă să revină în discursuri, în mass-media și în întâlnirile partidului. Scopul acestora este de a avertiza oficialii să fie vigilenți împotriva pericolelor de lungă durată și în curs de desfășurare.
Spune nu nihilismului
La sfârșitul anului 2021, în jurul aniversării a 30 de ani de la prăbușirea Uniunii Sovietice, oficialii de partid au început să organizeze întâlniri interne în toată țara pentru a viziona un documentar în cinci părți despre acest eveniment. Seria condamnă „nihilismul istoric”, un termen folosit de partid pentru a critica orice contestare a ororilor stalinismului și maoismului. Documentarul îl acuză pe liderul sovietic Nikita Hrușciov că a stabilit această tendință cu „discursul său secret” din 1956, în care denunța cultul personalității lui Stalin. Asta, spune naratorul, a „aprins focul nihilismului”. Din acel moment, sugerează documentarul, pentru partidul sovietic timpul a început să expire. Vizionările au continuat săptămâni la rând în birourile guvernamentale, companiile de stat și campusuri.
În octombrie 2022, la congresul partidului, care are loc o dată la cinci ani, Xi Jinping a făcut aluzie la anxietatea pe care prăbușirea sovietică încă o provoacă în rândul elitei chineze. „Trebuie să rămânem mereu vigilenți”, le-a spus el participanților, „și să fim hotărâți să abordăm provocările speciale cu care se confruntă un partid mare ca al nostru, pentru a menține sprijinul poporului și pentru a ne consolida poziția ca partid de guvernare pe termen lung”.
De atunci, expresia „provocările speciale ale unui partid mare” a devenit un laitmotiv pentru propaganda partidului, multe dintre aceste referințe fiind legate de experiența Partidului Sovietic, singurul alt partid mare care contează cu adevărat pentru China. De la congresul partidului, au fost publicate numeroase cărți cu aceste cuvinte pe copertă, inclusiv cel puțin trei în acest an. Universitarii au scris numeroase lucrări pe acest subiect. În iulie, televiziunea de stat a difuzat un documentar în două părți despre evitarea prăbușirii, prima parte fiind dedicată temei provocărilor speciale. Odată cu aceasta, oficialii locali au organizat din nou vizionări pentru membrii de partid.
Xi Jinping a continuat să folosească termenul de „provocări speciale”. Acesta a fost subiectul unui discurs clasificat pe care l-a ținut în ianuarie 2023 în fața Comitetului Central al partidului. O parte din discurs a fost publicată în martie anul acesta. „Pe măsură ce partidul crește, unii pot forma mici clici sau facțiuni sau se pot angaja în comportamente ce subminează unitatea partidului și forța sa de luptă”, a spus el. „O fortăreață este cel mai ușor de cucerit din interior. Singurii care ne pot învinge suntem noi înșine”. Majoritatea analiștilor sunt de acord că astăzi nu există diviziuni evidente în partid, dar posibila lor reapariție îl îngrijorează clar pe Xi.
În august, Xi Jinping a menționat din nou istoria sovietică. Ocazia a fost aniversarea a 120 de ani de la nașterea lui Deng Xiaoping, care a lansat politica Chinei de „reformă și deschidere” la sfârșitul anilor 1970. Xi l-a lăudat pe Deng pentru că a „s-a opus cu hotărâre tulburărilor” din China în 1989, „pe fondul dezmembrării Uniunii Sovietice și al schimbărilor dramatice din Europa de Est”. L-a citat pe Deng spunând: „Nimeni nu ne poate zdrobi”.
În vasta literatură produsă de China de la începutul anilor 1990 despre prăbușirea sovietică, sub conducerea lui Xi Jinping a avut loc o schimbare de accent. Susținătorii lui Deng au folosit soarta Uniunii Sovietice pentru a contracara ideologii din partid care considerau reformele sale economice o trădare a marxismului. Ei au argumentat că același dogmatism a ruinat economia sovietică, alimentând nemulțumirea publică care a grăbit prăbușirea țării. În esență, acesta a fost mesajul „turneului sudic” al lui Deng de la începutul anului 1992, care a relansat programul său de reforme.
Xi Jinping pare mult mai preocupat de pierderea disciplinei ideologice și organizatorice a Partidului Sovietic. Acest lucru este evident în efortul imens pe care l-a depus pentru a reconstrui partidul la nivel de bază, pentru a întări prezența sa în firmele private și pentru a impune obediența totală față de ordinele sale în rândul membrilor de partid. După prăbușirea Uniunii Sovietice, Deng Xiaoping și succesorii săi imediati au abandonat discursul despre reforma politică, dar au tolerat încă experimente limitate, cum ar fi permiterea unor ONG-uri mici să ajute victimele nedreptăților. Xi Jinping a suprimat însă complet societatea civilă. Universitarii chinezi explică de ce: ONG-urile sprijinite de Occident ar fi jucat un rol în împingerea Partidului Sovietic spre prăbușire.
Propagandiștii lui Xi preferă să nu se concentreze pe o problemă comună autocrațiilor: cum să asiguri o tranziție lină a puterii când un lider se retrage sau moare. În 2010, cu doi ani înainte ca Xi să preia puterea, o carte publicată în China — „Adevărul despre Uniunea Sovietică: 101 Întrebări Importante” — includea o analiză a conflictelor de succesiune din URSS. În timpul conducerii comuniste la Moscova, se spunea că alegerea liderilor era determinată de „lupte interne brutale pentru putere, decise de un grup mic de bătrâni din culise sau chiar rezolvate prin lovituri de partid”.
Xi Jinping pare să nu fi învățat lecțiile necesare. Nu a arătat niciun interes în a-și pregăti un succesor și a modificat regulile nescrise pentru a-și permite să conducă atât timp cât dorește. Tranziția eventuală către o China post-Xi ar putea evoca din nou amintiri despre istoria turbulentă a Uniunii Sovietice. >>
