- O analiză The Economist
<< „Trebuie să acceptăm pierderea copiilor noștri”. Pentru cetățenii Franței, declarația făcută în noiembrie de generalul Fabien Mandon, șeful forțelor armate, a căzut ca un trăsnet. Posibilitatea unui conflict cu Rusia până în 2030, a spus el, însemna că toată lumea — nu doar armata — trebuia să fie pregătită; Franța ar fi vulnerabilă dacă nu ar fi pregătită să sufere. Totuși, cuvintele sale au fost întâmpinate cu indignare și neîncredere.
Europa Occidentală se străduiește să înțeleagă faptul că trăiește „într-un spațiu între pace și război”, așa cum a spus Blaise Metreweli, șeful serviciilor secrete britanice, pe 15 decembrie. Pentru țările apropiate de Rusia — în special statele baltice, Polonia și țările nordice — conceptul de „pregătire pentru război” este bine înțeles. Însă în capitale precum Parisul, care este mai aproape de Alger decât de Kiev, amenințarea pare îndepărtată: ceva de urmărit pe micul ecran.
De aici și alarma trasă de șefii din domeniul securității. La 11 decembrie, Mark Rutte, secretarul general al NATO, a spus cu gravitate că „trebuie să fim pregătiți pentru amploarea unui război pe care l-au îndurat bunicii sau străbunicii noștri”. Câteva zile mai târziu, mareșalul aerului Sir Richard Knighton, șeful forțelor armate britanice, a declarat că securitatea „nu poate fi externalizată doar către forțele armate”.
Astfel de avertismente sunt respinse de unii politicieni din opoziție drept tactici de intimidare. Fabien Roussel, liderul Partidului Comunist Francez, a numit discursul generalului Mandon „o instigare intolerabilă la război”. Guvernele europene, însă, încep să reacționeze în două moduri generale. Mai întâi, prin reintroducerea unei forme de serviciu militar. Apoi, prin pregătirea civililor pentru conflict.
În decembrie, guvernul german a convenit asupra unui nou model de recrutare pentru armată. Din 2026, toți tinerii de 18 ani vor primi un chestionar care să le evalueze disponibilitatea de a servi. Din 2027, bărbații de 18 ani vor fi supuși unui examen medical. Acest lucru va crea o bază de date cu persoanele care ar putea fi mobilizate, parte a ceea ce ministrul apărării, Boris Pistorius, numește Kriegstüchtigkeit, adică „pregătire pentru război”.
În luna precedentă, Emmanuel Macron, președintele Franței, anunțase zece luni de serviciu militar voluntar, plătit, pentru tinerii cu vârste între 18 și 25 de ani, începând din 2026 (serviciul obligatoriu a fost desființat în 1997). Donald Tusk, prim-ministrul Poloniei, ia în calcul instruirea militară pentru toți bărbații adulți, deși nu există propuneri ferme. Ca și în Germania și Franța, accentul este pus pe construirea unei rezerve — și pe transmiterea unui mesaj către adversari.
Atât Franța, cât și Germania s-au inspirat de la țările nordice. Finlanda și Norvegia au conscripție militară de decenii. Toți bărbații finlandezi sunt chemați la încorporare la 18 ani, iar de la finlandezi se așteaptă să contribuie la apărarea colectivă a țării. Germania își bazează noul model pe cel mai recent al Suediei. În 2018, ca parte a strategiei sale de „apărare totală”, guvernul suedez a reintrodus un sistem prin care toți bărbații și femeile trebuie să se înregistreze la 18 ani. Armata recrutează o mică parte dintre ei pentru un stagiu de 11 luni de serviciu militar. Majoritatea analiștilor în domeniul apărării consideră că Germania va avea, la un moment dat, nevoie de serviciu obligatoriu pentru a-și atinge obiectivele ambițioase de recrutare.
Răspunsul Europei este însă inegal. Italia a suspendat conscripția în 2005. Guido Crosetto, ministrul Apărării, intenționează să prezinte parlamentului, în 2026, un proiect de lege pentru o forță de rezervă voluntară. Aceasta ar ajuta la acoperirea deficitului de personal al forțelor armate, estimat la 30.000–40.000 de oameni. Planurile sale rămân însă vagi. În Spania, guvernul a majorat cheltuielile pentru apărare, dar prevede doar o creștere modestă a efectivelor, de 7.000 de persoane până în 2029, iar despre conscripție nu se vorbește deloc. Chiar și Marea Britanie, care are planuri ambițioase de reînarmare, nu discută despre acest subiect. Forțele sale armate lansează un program de „an de pauză” pentru tinerii sub 25 de ani.
În ceea ce privește pregătirea civilă pentru război, diferența dintre țările nordice, statele baltice și Polonia, pe de o parte, și țările occidentale, pe de altă parte, este și mai evidentă. În fiecare an, Suedia organizează o „săptămână a pregătirii” pentru a concentra atenția publică. În 2024, guvernul a trimis fiecărei gospodării un ghid de 32 de pagini care afirmă: „Din anul în care împlinești 16 ani și până la sfârșitul anului în care împlinești 70 de ani, faci parte din apărarea totală a Suediei și ești obligat să servești în cazul unui război sau al amenințării cu războiul”. Ghidul explică ce ar trebui să fie stocat acasă (baterii, lanterne, conserve, apă îmbuteliată, hârtie igienică și altele) și cum se poate ajunge la un adăpost de protecție civilă. Ghidul similar al Lituaniei enumeră tot ce este necesar pentru a supraviețui timp de trei zile, până la detalii precum frânghia și o pereche de binocluri. Suedia intenționează să crească cheltuielile pentru apărarea civilă la 19,4 miliarde de coroane suedeze (2,1 miliarde de dolari) în 2028, față de 2,7 miliarde în 2022. „Punem un accent foarte mare pe o abordare care implică întreaga societate”, spune Carl-Oskar Bohlin, ministrul apărării civile.
Puține țări din Europa Occidentală au ceva comparabil. În noiembrie, Țările de Jos au trimis fiecărei gospodării un ghid despre pregătirea pentru situații de urgență, inclusiv pentru război. Franța și-a pregătit cetățenii pentru atacuri teroriste, dar nu pentru tipul de conflict descris de dl Rutte: „distrugere, mobilizare în masă, milioane de persoane strămutate, suferință pe scară largă”. Spania și Italia nici măcar nu poartă această discuție la nivel public.
Un sondaj realizat în nouă țări, publicat în decembrie, a confirmat diviziunile Europei în privința amenințării: 77% dintre polonezi considerau că există un „risc ridicat” de război cu Rusia în anii următori, față de doar 34% dintre italieni. Europenii au fost însă de acord asupra unui lucru: nu sunt pregătiți. În medie, 69% au spus că țara lor nu ar fi capabilă să se apere împotriva Rusiei, inclusiv 85% dintre italieni, 69% dintre germani, 58% dintre polonezi și 51% dintre francezi. >>
Se naște o lume nouă. Contururile geopoliticii din secolul XXI devin mai clare în 2026
