Pe fondul escaladării situației din nordul Israelului, este esențial să înțelegem scopul atacurilor din 7 octombrie și ce ar putea însemna acestea pentru viitorul conflictului. Intenția Hamas în acea zi nu a fost doar de a ucide israelieni, ci și de a lua ostatici israelieni. Din punct de vedere strategic, scopul a rămas neclar. Hamas știa că atacurile nu vor forța Israelul să cedeze în fața cerințelor sale sau să se retragă din pozițiile care protejează teritoriul Israelului de un atac direct, și nici nu a fost surprins de contraatacul sângeros care a urmat zilei de 7 octombrie, scrie George Friedman, pentru Geopolitical Futures.
<< Operațiunea Hamas nu a fost menită atât să afecteze Israelul, cât să îmbunătățească poziția grupului. Deși ar fi pierdut luptători, ar fi câștigat prestigiu în cadrul conflictului mai larg dintre sunniți și șiți, sau cel puțin aceasta era ideea. Totuși, au existat zvonuri despre motive ascunse. La începutul conflictului, unii au crezut că ofensiva Hamas ar putea fi întărită și de alți actori. Singurul candidat real pentru acest rol ar fi fost Hezbollah care fie este aliat cu Iranul, fie este considerat o marionetă a Teheranului, în funcție de perspectivă. Iranul susține Hamas, dar Hamas este sunnit, și, prin urmare, nu este cotat cu influența cu care este cotat Hezbollah. Iranul este, cu siguranță, ostil față de Israel, dar obiectivul său mai mare este destrămarea hegemoniei sunnite și înlocuirea acesteia cu o sferă de influență șiită. A existat un zvon conform căruia Hamas știa că Hezbollah nu se va alătura atacului, deoarece acest lucru i-ar fi pus în pericol propria poziție. Cu alte cuvinte, scopul atacurilor din 7 octombrie a fost de a atrage trupele israeliene într-o luptă împotriva unei forțe urbane fixe, slăbind totodată șiții.
Strategia a afectat Israelul, dar nu i-a contestat semnificativ superioritatea. Răspunsul său a fost, de fapt, ferm și mortal, destinat eliberării ostaticilor, distrugerii Hamas și, astfel, asigurării securității țării. Ceea ce a reușit să facă această strategie a fost să deschidă ușa pentru Iran și Hezbollah. Daunele suferite de Hamas arată că ajutorul pe care îl dorise de la Hezbollah în stadiile incipiente ale conflictului a venit târziu, iar impactul asupra Hezbollah și asupra iranienilor a fost acela că le-a oferit o poziție politică mult mai avantajoasă și o poziție militară emergentă, în special în Liban.
Inițial, Hezbollah nu era în poziția de a ataca, dar Israelul știa că Hezbollah va lovi aproape sigur la o dată ulterioară. Israelul suferise pierderi în Gaza, dureroase dar nu devastatoare, și avea nevoie de timp pentru a pregăti un atac asupra Libanului. Astfel a venit atacul de săptămâna trecută, când Israelul a folosit explozibili mici în pagere și alte dispozitive de comunicații pentru a viza oficiali Hezbollah, avertizând Hezbollah și Iranul că au acum în față un inamic capabil să aibă un impact masiv. Iranul a intenționat să obțină o victorie politică, pe care o vedea ca fiind mai practică sub aspectul amplorii și semnificației.
Și acum așteptăm un răspuns din partea Iranului și a Hezbollah la aceste noi tipuri de atacuri ale israelienilor, răspuns care ar putea veni sau nu. Așadar, trebuie să ne întrebăm: Cum va reacționa Israelul dacă Iranul va domina Libanul? >>
De ce Libanul este cu totul altceva decât chestiunea palestiniană
