Germanii au trăit într-un vis. Politica lor energetică a fost o fantezie. Și totuși, ar putea extrage gaz din propriul sol

Sursa: Gazprom.com

<< Povestea este veche și ia multe forme. O versiune de basm, înregistrată cu două secole în urmă de frații Grimm, povestește despre un anume Karl Katz, un cioban din Munții Harz din centrul Germaniei. Într-o noapte, o capră rătăcită îl conduce pe Katz în interiorul unei peșteri. Ispitit de niște străini, bea o licoare și adoarme. La trezire, constată că nu trecuseră ore, ci ani. Lumea din jurul lui se schimbase >>, notează The Economist

<< Nedumerirea resimțită de Katz este acum împărtășită de mulți germani. Cu câțiva ani în urmă, cea mai bogată țară din Europa a „alunecat” într-o stare nu tocmai de somn, ci de somnambulism. Proaspăt reuniți și liniștiți de propriul lor succes economic și diplomatic, germanii și-au format o convingere confortabilă că sistemul lor funcționează aproape perfect. Politicile guvernamentale au ajuns să fie ghidate mai puțin de pragmatism cât de auto-amăgire, pe măsură ce liderii i-au provocat pe alegători cu vorbe amețitoare despre o prosperitate perpetuă, cu conflicte minime și, desigur, cu zero emisii.

Trezirea, sub zgomotul tancurilor rusești care zboară în apropierea Ucrainei, a fost brutală. În anumite privințe, Germania nu se află, precum Katz, cu ani în viitor, ci cu decenii în trecut. În loc să navigheze pe o autostradă către democrația liberală, o mare parte a lumii a derapat în tipuri urâte de populism pe care germanii și le amintesc prea bine. În loc să se bucure de o eră a cooperării pașnice, Germania constată că armele și soldații — inclusiv americani — revin brusc la cerere. Prosperitatea germană se dovedește a se baza nu numai pe hărnicia poporului său, ca în versiunea de basm, ci și pe energie și forță de muncă ieftină importată. Și bineînțeles că „binevoitorul” Vladimir Putin, care a împachetat în cadou conducte întregi pline cu gaz natural, se dovedește a fi un lup.

Mai simplu spus, ani de complacere au dus Germania într-o situație dificilă. Cu toate acestea, chiar dacă establishment-ul recunoaște amploarea dilemei sale și imensa provocare de a schimba planul, discuția Germaniei cu ea însăși rămâne ciudat de limitată și lipsită de urgență. Și mai ciudat, pentru o țară care se mândrește cu deschiderea democrației sale, este eșecul de a explica ceea ce a mers prost. Da, unele persoane publice au fost mustrate pe bună dreptate pentru că privesc Rusia prin „lentile de trandafir”. Dar natura sistemică a înșelăciunilor lui Putin și a „orbirii” intenționate a Germaniei abia fost explorată. Nimeni nu pare să vrea să vorbească despre ceea ce s-a întâmplat „în peșteră”.

Luați în considerare dependența îngrozitoare a Germaniei de combustibilii rușești. Acest lucru s-a întâmplat nu numai pentru că Putin a cucerit mediul de afaceri și pe cel politic cu prețuri mici, astfel încât ponderea Rusiei din consumul de gaze naturale al Germaniei a crescut de la 30% în urmă cu două decenii la un sufocant 55%. Au fost luate și decizii de restrângere a aprovizionării cu energie din alte surse. Dintre numeroasele exemple de astfel de nebunii, cea mai cunoscută se referă la energia nucleară. Când un tsunami a lovit reactoarele nucleare japoneze de la Fukushima, în 2011, guvernul cancelarului de atunci, Angela Merkel, a oprit jumătate din capacitatea de generare nucleară a Germaniei, practic peste noapte. A stabilit ca dată de închidere pentru ultimele trei unități din decembrie 2022, o țintă care abia acum este pusă sub semnul întrebării, pe măsură ce se întrevede penuria paralizantă de energie. Reflectând absența particulară a urgenței în politica germană, un compromis sugerat le cere Verzilor să renunțe la insistența de a închide reactoarele în schimbul faptului ca partenerii lor de coaliție liberală să renunțe la obiecțiile privind limitele de viteză pe Autobahn.

Cu toate acestea, poate cel mai mare „autogol” al Germaniei a fost marcat împotriva propriei sale industrii a gazelor naturale. Germanilor le lipsește norocul olandezilor vecini, al căror câmp uriaș, Groningen, o simplă plimbare cu bicicleta de la graniță, a scos gaz în valoare de aproximativ 500 de miliarde de dolari din 1959 (permițând acestui ziar, în 1977, să inventeze termenul „Boala olandeză”). Dar nici propriile rezerve ale Germaniei nu sunt mici. La începutul mileniului, Germania a pompat aproximativ 20 de miliarde de metri cubi (bcm) de gaz natural pe an, suficient pentru a satisface aproape un sfert din cererea națională. Dar, deși geologii cred că Germania deține cel puțin 800 de miliarde de metri cubi de gaz exploatabil, producția nu a crescut, ci mai degrabă s-a prăbușit, la doar 5-6 miliarde de metri cubi, echivalentul a doar 10% din importurile din Rusia.

Teama de „fracking

Motivul este simplu. Geologia spune că aproape tot gazul Germaniei poate fi extras doar prin fracturare hidraulică, dar poporul german are o teamă irațională de fracturare. Nu doar o teamă: în 2017, guvernul lui Merkel a adoptat o lege care interzice, în esență, fracking-ul comercial, chiar dacă firmele germane folosesc tehnica în țară din anii 1950, fără niciun incident raportat cu daune grave asupra mediului.

Cauzele fricii poporului nu sunt greu de găsit. În 2008, Exxon, o mare companie petrolieră americană, a propus extinderea utilizării fracking-ului într-un site din nordul Germaniei. Pe măsură ce ecologiștii s-au adunat pentru a protesta, partidul Verzilor, din ce în ce mai influent, s-a alăturat luptei. La fel a făcut Rusia Today, un canal pro-Kremlin, care avertizează că fracking-ul provoacă radiații, malformații congenitale, dezechilibre hormonale, eliberarea de volume imense de metan și deșeuri toxice și otrăvirea rezervelor de pește. Un expert nu mai puțin decât însuși Putin a declarat, înainte de o conferință internațională, că fracking-ul face să curgă negreală din robinetele de bucătărie.

Nemților par să le placă basmele. „În cele din urmă am renunțat să mai încercăm să explicăm că fracking-ul este absolut sigur”, oftează Hans-Joachim Kümpel, fost șef al principalului organism consultativ guvernamental, pentru geoștiință. „Nu pot să dau vina pe oamenii care nu înțeleg geologia subterană, dacă tot ce aud sunt povești de groază”.

Producătorii germani de gaze spun că, având o șansă, cu noile metode de fracking și mai curate și mai sigure de astăzi, își pot dubla producția în doar 18-24 de luni. La acest nivel, Germania ar putea pompa gaz până în următorul secol. Acest lucru ar reduce importurile cu aproximativ 15 miliarde de dolari pe an. Și ăsta nu este un basm. >>

Imperfecțiunile acordului european de raționalizare a gazelor

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here