Una din 10 persoane infectate cu coronavirus suferă de oboseală, dureri musculare sau tulburări neurologice câteva săptămâni după ce au supraviețuit infecției. Așadar, ce daune pe termen lung lasă virusul în organism? Un material Der Spiegel, care pune în lumină probabil cea mai ignorată dimensiune a bolii declanșate de coronavirus. Prin ce putem trece după?
Totul a început cu usturături în gât, vineri, 13 martie. Un coleg adusese cu el noul coronavirus, la întoarcerea din stațiunea de schi austriacă Ischgl. La scurt timp după aceea, Alexander Riesch, 26 de ani, al cărui nume a fost schimbat pentru această poveste, a fost testat pozitiv la coronavirus.
Medicii care au început să-l trateze nu aveau la acel moment niciun dubiu: Corpului unei persoane tinere și sănătoase nu-i va lua mult timp să învingă virusul. L-au trimis pe Riesch să se recupereze acasă, însă câteva zile mai târziu s-a simțit atât de rău încât a trebuit să sune la Urgență. A urmat o săptămână în spital.
Oficial, Riesch a fost declarat recuperat după aproape trei luni. Are anticorpii în sânge. Și totuși, încă apar momente în care se simte foarte bolnav. Până acum, niciunul dintre medicii săi nu a fost în stare să-i explice de ce.
Pe lângă faptul că suferă de dureri în gât care variază de la ușoare până la severe și par să apară și să dispară la întâmplare, și plămânii îi sunt afectați. Simptomele nu au început decât după ce medicii l-au externat din spital și s-a întors acasă. Un medic pneumolog i-a prescris un inhalator pentru astm și l-a sfătuit să aibă răbdare. Cortizonul ajută puțin, spune Riesch, dar tusea și durerile în piept reapar imediat ce încetează să-l mai ia.
Riesch se plânge și de dureri musculare subite. Uneori îi amorțește jumătatea stângă a corpului, alteori se simte atât de slăbit încât trebuie să se întindă imediat. La astea se mai adaugă durerea abdominală și greața, erupțiile cutanate și oboseala severă.
Riesch a fost în concediu medical 10 săptămâni. Între timp, tânărul a revenit la serviciul său de agent imobiliar. Dar din când în când, el trebuie să-și anuleze programările pentru că pur și simplu se simte prea epuizat. În general, încearcă să ducă o viață normală: „Am ajuns să accept durerea care mă încearcă”.
O boală foarte ciudată
La jumătate de an după debutul pandemiei, medicii observă un număr din ce în ce mai mare de pacienți cu coronavirus precum Riesch, adică oficial recuperați, dar în realitate departe de a fi sănătoși.
„COVID-19 este foarte imprevizibil”, spune Timothy Spector, de la King’s College London, care urmărește evoluția bolii la peste 200.000 de pacienți cu COVID-19 pe o perioadă mai lungă de timp, cu ajutorul unei aplicații mobile, ca parte a unui amplu proiect de cercetare. „Sunt reumatolog, așa că sunt obișnuit cu bolile ciudate, dar COVID-19 este cea mai ciudată boală pe care o cunosc”.
Aproximativ una din 10 persoane care au fost bolnave continuă să sufere de simptome inexplicabile la mai mult de o lună după vindecare. Multora li se întâmplă acest lucur și după două luni. Cele mai frecvente simptome sunt epuizarea, durerile de cap, pierderea mirosului, probleme cu respirația, amețeli, diaree și erupții cutanate. „Iar unii dintre participanții noștri au încă febră după trei luni”, spune Spector.
Deteriorarea severă a plămânilor, inimii și sistemului nervos la unele persoane este de asemenea îngrijorătoare. Boala poate provoca aritmie cardiacă sau poate declanșa diabet zaharat. Unii pacienți suferă de tulburări severe de concentrare și memorie, precum demența. Chiar și tinerii pot fi afectați. Peste 1.000 de copii din întreaga lume au contractat sindromul inflamator multisistem după o infecție SARS-CoV-2, care poate duce la miocardită și insuficiență circulatorie.
Nimic de facut
„Mulți pacienți spun: Înainte de infecția cu coronavirus, eram o persoană diferită”, spune chirurgul elvețian, Paul Vogt. Medicii se tem acum că pandemia va lăsa în urmă o armată de oameni bolnavi cronici. Unele spitale din Germania încep deja să înființeze ambulatorii pentru urmărirea și îngrijirea pacienților cu COVID-19.
„Oamenii tind să se gândească: fie sunteți morți, fie sunteți din nou sănătoși”, spune medicul britanic Helen Salisbury. „Dar nu funcționează așa”.
Timp de săptămâni, toți oamenii au vorbit despre unități de terapie intensivă și ventilație artificială. „Dar acum sunt toți acești oameni, care vor fi bolnavi poate multă vreme”.
Salisbury tratează mai multe persoane care au fost infectate cu SARS-CoV-2 și suferă în continuare de epuizare și accese de febră sau tuse și care se sufocă. „Toate analizele lor sunt normale”, spune ea. „Nu pot să le ofer tratament”. Mulți dintre cei bolnavi cronic sunt tineri și sunt disperați. „Dar nu pot face altceva decât să îi ascult”, spune Salisbury.
Pentru experți rămâne un mister persistența acestor simptomele, atât de severe, și după ce se presupune că pacienții s-au recuperat de boală. Medicii bănuiesc că asta s-ar putea datora deteriorărilor create sistemului imunitar de către infecție. De asemenea, este posibil ca odată ce virusul reușește să se stabilească undeva în corp, acesta poate lovi în mod repetat.
Sau poate că problemele care rămân sunt o consecință a lipsei de oxigen din faza acută a bolii. Adesea, pacienții tineri, bolnavi de COVID-19, nu își dau seama multă vreme cât de grav afectat le este organismul.
Ca alte virusuri
Medicii văd o paralelă cu o altă boală declanșată de un coronavirus. După pandemia SARS din 2003, medicii au continuat să monitorizeze multe persoane bolnave cronice, de exemplu în Toronto, Canada, unde fusese cel mai rău focar din afara Asiei. „Când am auzit de pacienții cu simptome pe termen lung ai SARS-CoV-2, m-am gândit: Oh, așteptam asta”, spune Harvey Moldofsky, cercetător specializat în problemele de somn și durere și profesor emerit la Universitatea din Toronto.
Totodată medic, Moldofsky este specialist în boli neobișnuite încă de la începutul carierei sale. De aceea i și s-a cerut să se implice după trecerea pandemiei SARS din 2003. „A existat un grup de 50 de persoane care supraviețuiseră SARS, dar nu s-au mai putut întoarce la serviciu cu normă întreagă”, spune prof. Moldofsky.
El a intervievat 22 dintre acei oameni, iar poveștile pe care le-a auzit sunau toate la fel. „LA peste un an de la infecție, erau încă obosiți, slăbiți, aveau dureri musculare, probleme cu somnul și nu se puteau concentra”, spune Moldofsky.
Toate aceste nemulțumiri sunt cunoscute de experți. Pacienții care suferă de sindromul de oboseală cronică se plâng de dureri musculare, ale capului și gâtului. Mulți vorbesc și despre un soi de „ceață mentală” care îi împiedică să se concentreze.
Se crede că o serie de virusuri cauzează sindromul de oboseală cronică. Printre acestea se numără virusurile gripale și Epstein-Barr. Despre acesta din urmă se știe că poate cauza mononucleoza infecțioasă. Cercetătorii susțin acum că afecțiunea bizară este, de fapt, o reacție autoimună declanșată de infecția virală, care poate afecta sistemul nervos autonom. Alte simptome pot include palpitații ale inimii, o susceptibilitate crescută la infecții și tulburări de somn.
Probleme neurologice
Carmen Scheibenbogen, șefa clinicii ambulatorii pentru imunodeficiențele adulților, de la Spitalul Universitar Charité din Berlin, este unul dintre puținii experți germani în sindromul oboselii cronice. Multe persoane cu COVID-19 apelează în prezent la medic pentru a afla răspunsuri despre simptomele lor ciudate.
Dar chiar și ea trebuie să-i dezamăgească deocamdată. Un diagnostic fiabil poate fi făcut numai la șase luni de la infecție. „Până atunci, există șanse mari ca totul să treacă de la sine”, spune Scheibenbogen. Doar simptomele care durează mai mult de șase luni sunt considerate cronice. Și chiar și atunci, există puține opțiuni de tratament.
Scheibenbogen sfătuiește persoanele afectate să aibă grijă de corpul lor: „Surmenajul sau practicarea sporturilor care exacerbează simptomele trebuie evitate”
Pe lângă oboseala cronică, pacienții cu COVID-19 pot suferi și de o serie de alte complicații neurologice. Potrivit lui Benedict Michael, neurolog clinician la Universitatea din Liverpool, susține că 20-30% din pacienții care necesită spitalizare dezvoltă unele complicații neurologice.
La sfârșitul lunii iunie, Michael și câțiva colegi au publicat un studiu pe această temă în revista medicală The Lancet Psychiatry. Ei au examinat 125 de pacienți cu probleme neurologice rezultate în urma COVID-19. Aproximativ 60% dintre participanți, în special persoane în vârstă, au suferit un AVC după ce fuseseră infectate. Aproape o treime dintre ei au prezentat semne ale altor modificări cognitive sau psihiatrice, inclusiv mulți pacienți mai tineri.
În total, 8% din cele 125 de persoane examinate au dezvoltat o psihoză în legătură cu infecția lor cu coronavirus. Doar sub 5% dintre ei au făcut demență. „Mulți tineri își trăiesc în continuare viața în pandemie și nici nu se gândesc la faptul că există un risc potențial de a avea și ei probleme”, avertizează Michael.
Cel puțin în unele cazuri este ușor de explicat ce a provocat leziunile creierului. Accidente vasculare cerebrale pot apărea deoarece COVID-19 produce coagularea sângelui. De asemenea, se știe că virusul SARS-CoV-2 poate provoca uneori encefalită.
Cu toate acestea, în multe alte situații, cauza complicațiilor rămâne neclară. „Este foarte posibil ca aceasta să fie o reacție imună”, spune Michael. Pentru unii, poate fi și rezultatul stresului sau al lipsei de oxigen sau a tuturor la un loc.
Nu este singurul
Pentru mulți pacienți, există încă speranța că problemele neurologice și psihiatrice, precum și celelalte complicații persistente precum epuizarea, se vor diminua sau vor dispărea în cele din urmă.
Cazul medicului generalist, Stephanie de Giorgio, din Kent în Marea Britanie, dă, de asemenea, un motiv de speranță. Tânăra de 44 de ani a fost probabil infectată de unul dintre pacienții ei. Mamă a doi copii, de Giorgio nu prezentase alți factori de risc decât un astm ușor și faptul că era puțin supraponderală. Cincisprezece zile mai târziu, nu a mai avut febră.
Dar multe dintre celelalte simptome au rămas. Cel mai rău a fost că amețea. „Aveam impresia că podeaua se mișcă brusc”, povestește medicul. De câteva ori a și căzut din acest motiv. „M-am târât pe scări, uneori am făcut așezată”.
Era, de asemenea, extrem de obosită. Inima ei o lua razna la cel mai mic efort, iar febra i-a revenit în valuri.
„La început am crezut că sunt nebună”, spune de Giorgio. „Dar atunci am început să văd pacienți care aveau aceleași probleme. Și după ce am vorbit pe internet cu toți acei alți oameni, mi-am dat seama că nu sunt singura care suferă”.
În acea perioadă, femeia nu putea lucra decât câteva zile pe săptămână, după care era complet epuizată. Creierul ei nu părea să funcționeze corect. „Nu puteam gândi clar”, spune ea. „Când am fiert ouă, am pus cojile în bol și am aruncat oul”.
După o zi de grădinărit, a trebuit să-și petreacă următoarele două zile în pat.
Dar zilele trecute, după mai mult de trei luni de suferință, în sfârșit părea că starea i s-a îmbunătățit. „E de înțeles ca oamenii să se sperie de asta, dar e important să nu-i lăsăm singuri”, spune de Giorgio.
