Președintele Zelenski își consolidează controlul, notează The Economist.
<< Puțini deputați își amintesc ca o lege de o asemenea importanță să fi fost adoptată atât de rapid în Parlament. Adoptarea proiectului de lege 12414, care subordonează cele două principale instituții anticorupție independente ale Ucrainei procurorului general numit de președinte, pe durata stării de război, a părut mai degrabă un act de panică. Prezentat într-o ședință convocată în grabă pe 22 iulie, la ora 8 dimineața, nici președintele comisiei și nici majoritatea membrilor nu au fost prezenți. Până după-amiază, proiectul fusese deja trimis președintelui pentru promulgare. Echipa lui Volodimir Zelenski a reușit să adune fără dificultate suficiente voturi: 263 pentru și doar 13 împotrivă. Însă votul prin care se subminează cele mai importante reforme anticorupție din Ucraina aruncă o umbră asupra direcției viitoare a țării.
Ucraina s-a apropiat treptat de acest moment în ultimele săptămâni, într-un context ce pare tot mai mult un val de reprimare a disidenței interne. La începutul lunii iulie, guvernul a blocat numirea lui Oleksandr Țîvinski, un detectiv bine-văzut, în funcția de director al Biroului de Securitate Economică. A urmat, aparent din motive politice, arestarea lui Vitali Șabunin, un cunoscut militant anticorupție. La mijlocul lunii iulie, o remaniere guvernamentală i-a promovat pe cei mai loiali colaboratori ai președintelui, inclusiv un nou prim-ministru. Apoi, pe 21 iulie, Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) și Parchetul General au lansat zeci de percheziții care au vizat ofițeri din cadrul NABU și SAPO — pilonii de investigație și urmărire penală ai sistemului anticorupție independent, creat sub supravegherea Occidentului după revoluția Maidan din 2014. Ofițerii au fost acuzați de corupție și legături nelegale cu Rusia.
Aceste episoade tulburătoare ar fi putut trece neobservate în haosul care definește politica internă a Ucrainei și rivalitățile din sistemul de aplicare a legii. Anchetele sunt încă în desfășurare, iar în lipsa accesului la toate probele, nu se poate exclude complet vinovăția celor vizați. De altfel, stilul agresiv al unora dintre activiștii anticorupție a fost polarizant și i-a lăsat fără o bază solidă de sprijin. Totuși, decizia guvernului de a lansa un atac frontal asupra reformelor din epoca Maidan sugerează că ceva mai întunecat se află în spatele acestor acțiuni. Surse apropiate au indicat că declanșatorul legii ar fi fost deschiderea unor investigații NABU privind afaceri ale unor apropiați ai administrației prezidențiale.
Atacul asupra infrastructurii anticorupție din Ucraina i-a șocat chiar și pe unii membri ai echipei lui Zelenski. Un oficial a sugerat că graba și amploarea legii amintesc de celebrele legi anti-protest din 16 ianuarie 2014, unul dintre ultimele acte ale regimului Viktor Ianukovici, înainte ca dictatorul să fie forțat să fugă cu elicopterul din Kiev. Un alt apropiat al administrației a spus că biroul prezidențial ar fi decis să profite de un moment de impunitate și oportunitate, după ce l-a readus într-o oarecare măsură de partea sa pe președintele american Donald Trump, care părea recent nemulțumit de Vladimir Putin. „Atenția s-a mutat acum spre inamicii interni”, a spus sursa. Însă, pentru Iaroslav Jelejniak, deputat prezent în Rada în timpul votului, semnificația a fost mult mai directă: „Astăzi, 263 de deputați fericiți au legalizat corupția”, a declarat el. „Mesajul a fost clar: poți lua ce vrei, atât timp cât rămâi loial.”
În noaptea de 22 iulie, președintele Zelenski a semnat Legea 12414. The Economist a aflat că Uniunea Europeană, unul dintre principalii finanțatori ai Ucrainei, îi ceruse liderului ucrainean să amâne decizia. Scriind pe rețelele sociale înainte ca măsura să fie promulgată, comisara europeană pentru extindere, Marta Kos, a avertizat că legea va avea un impact negativ asupra negocierilor de aderare ale Ucrainei. „Instituții independente precum NABU și SAPO sunt esențiale pentru parcursul european al Ucrainei”, a scris ea. La Kiev, ambasadorii țărilor G7 au emis o declarație comună în care și-au exprimat „îngrijorarea serioasă”. Însă astfel de mesaje diplomatice au avut un impact redus. Cum America trumpistă nu mai este interesată să promoveze reformele din Ucraina, țara s-a orientat către Europa, G7 și FMI pentru sprijin și direcție. Dar ceea ce a văzut acolo, spune Iaroslav Jelejniak, a fost un răspuns călduț în fața regresului democratic. „A fost perceput ca un semn de slăbiciune. Iar oamenii noștri au profitat de moment.” >>
