Într-un interviu acordat publicației germane DER SPIEGEL, Mary Trump, nepoata președintelui Statelor Unite, discută istoria plină de fiori a familiei sale, despre bunicul nemilos și ce ar însemna dacă Donald ar fi reales.
Mary Lea Trump, în vârstă de 55 de ani, este singura nepoată a lui Donald Trump. Tatăl ei, Fred Trump Jr., care a murit în 1981, a fost fratele său mai mare. Cartea ei recentă, „Prea mult și niciodată suficient: modul în care familia mea a creat cel mai periculos om din lume”, a agitat apele în Statele Unite, a doborât recorduri de vânzări și a rămas în topul non-ficțiunii de pe lista celor mai vândute din New York Times.
DER SPIEGEL: Dnă Trump, scrieți că unchiul dv. este cel mai periculos om din lume. Ce vreți să spuneți cu asta?
Trump: Combinația dintre patologiile sale și poziția sa este extrem de periculoasă. Într-un anumit sens, ai putea spune că orice american în poziția sa este potențial cea mai periculoasă persoană de pe planetă. Însă unchiul meu nu are, clar, capacitatea intelectuală sau auto-controlul necesare pentru a fi de încredere.
DER SPIEGEL: La ce v-ați gândit atunci când a fost ales, în 2016?
Trump: Am fost devastată. Într-un mod foarte ciudat, am luat-o personal. Eram chiar mândră de numele meu de familie, deoarece doar mi se părea că sună grozav. Mi-a fost greu să-mi aud numele cu trimiteri constante la cineva care făcea toate aceste lucruri oribile. Am simțit-o ca pe un asalt.
DER SPIEGEL: Cum a fost să creșteți ca un Trump?
Trump: Perfect normal pentru că nu aveam nicio perspectivă din exterior. Tocmai am fost la casa bunicilor mei, la sfârșit de săptămână, și am rămas hoinărit pe acolo.
DER SPIEGEL: Străbunicul dv., Friedrich Trump, s-a născut la Kallstadt, în actualul land german Renania-Palatinat. A murit la New York în timpul pandemiei de gripă din 1918. S-a discutat vreodată despre moartea lui sau despre moștenirea familiei germane când erați mai tânără?
Trump: Bunicul meu nu a vorbit niciodată despre tatăl său. Nu cred că a fost moartea sa l-a deranjat în mod special. Bunicul meu a fost un american de prima generație. A fost o asimilare totală, fără a se agăța deloc de mândrie de țara sa de origine. Și, de asemenea, Donald nu s-a referit niciodată la el însuși ca fiind german, pentru că făcea multe afaceri cu evreii. Aparent, nu au înțeles că oamenii pot face distincția între a avea o moștenire germană și a fi nazist.
DER SPIEGEL: Tatăl dv., Fred Jr., trebuia să moștenească afacerile imobiliare ale familiei. În schimb, bunicul dv. l-a uns pe Donald ca moștenitor, punând astfe în mișcare o serie de evenimente care ne-au dus la locul unde suntem astăzi. Cum a fost bunicul dv.?
Trump: Nu a existat nicio legătură emoțională sau afecțiune între bunicul meu și copiii săi. Nu avea sentimente umane reale. El a văzut oamenii ca pe niște extensii ale lui însuși pentru a fi folosiți în propriile sale scopuri. Cine nu îndeplinea scpul respectiv, era excizat, așa cum a fost tata. În familia mea nu poate exista decât un singur câștigător. Odată cu trecerea timpului, a devenit foarte clar că nu va fi tatăl meu, Freddy. Așa că Donald a făcut totul pentru a se asigura că va fi el câștigătorul. Indiferent peste cine trebuia să calce.
DER SPIEGEL: În loc să intre în afacerea familiei, tatăl dv. a devenit pilot. Care a fost reacția bunicului tău?
Trump: Tata era zilnic aproape sfâșiat. A fost pilot profesionist în zorii epocii avioanelor cu reacție, dar bunicul i-a spus că nu este mai bun decât un șofer de autobuz lăudat. Structural, tatăl meu era incapabil din punct de vedere să fie fiul pe care bunicul meu și-l dorea. Bunicul meu era dispus să facă orice era nevoie pentru a-și atinge scopurile. Când am reușit, în sfârșit, să le găsesc un sens lucrurilor la care am fost martoră, grație faptului că am devenit adult, dar și pregătirii mele de psihiatru, mi-am dat seama că bunicul meu fusese sociopat. Sunt perfect confortabilă spunând asta. Nu sunt hiperbolică, o spun în sens clinic.
DER SPIEGEL: Tatăl dv. a devenit alcoolic. Cum s-a descurcat familia cu asta?
Trump: Când alcoolismul nu este înțeles ca o boală cu această componentă genetică puternică, dar este tratat ca o defecțiune morală, bolnavul nu va putea niciodată să se recupereze dacă nu există ajutor extern, tocmai ceea ce i-a lipsit lui tata. Donald, care era mai tânăr cu șapte ani și jumătate, a fost martor la abuzul și dezmembrarea tatălui meu și a avut ocazia de a vedea ce nu trebuie să facă și cum să nu fie.
DER SPIEGEL: Donald și-a emulat tatăl?
Trump: Asemănările de caracter dintre el și bunicul meu nu sunt atât de profunde pe cât ar părea. Bunicul meu era o persoană foarte competentă. A fost un om de afaceri de succes. Donald nu este nici unul dintre acele lucruri. Nu este competent și niciodată nu a fost bun în afaceri. Cu toate acestea, bunicul meu l-a văzut pe Donald priceput cu media. De asemenea, l-a văzut pe Donald ca pe cineva care era total dispus să facă orice trebuia ca să câștige, indiferent ce ar fi însemnat asta în universul lor. Încheie afacerea, trage pe sfoară, minți, înșală, fură.
DER SPIEGEL: Nu a existat o influență care să modereze? Bunica dv.?
Trump: Acesta este unul dintre lucrurile fascinante la această poveste. Nu a existat o astfel de influență. De mic, Donald a fost abandonat de mama sa, bunica mea. Nu a fost vina ei. A fost foarte bolnavă și absentă într-un moment crucial al dezvoltării lui. Începând cu acea vârstă, Donald a cunoscut singurătatea devastatoare, teroarea. Îi fusese luată unica legătură umană reală. A fost devastator din punct de vedere al caracterului. În timp ce bunicul meu îl împingea pe tatăl meu să fie cel mai bun, ucigașul, tipul dur, câștigătorul, Donald a dus toate astea cu un pas mai departe. Nu numai că intenționa să fie cel mai bun, ci și să nu se înșele vreodată, iar asta însemna să nu recunoști niciodată. Să nu te scuzi niciodată.
DER SPIEGEL: Așa a apărut mitul lui Trump?
Trump: Donald trebuia să găsească o modalitate de a supraviețui și vreau să spun asta în sens literal. Este uimitor să vezi cât de multe persoane și diferite entități doreau să preia proiectul bunicului meu de a susține și promova un om care nu avea nimic care să-l recomande, începând cu mass-media la sfârșitul anilor ’70 -’80 și apoi la bănci, Mark Burnett (creatorul „Ucenicului”) și apoi Partidul Republican.
DER SPIEGEL: Bunicul dv. și-a dat seama ce pune în mișcare?
Trump: Nu cred că bunicul meu a înțeles imediat cât de rău va fi Donald. Probabil abia în Atlantic City, nici chiar bunicul meu nu a mai putut nega ce dezastru a fost Donald în lumea afacerilor.
DER SPIEGEL: Dar l-a lăsat pe tatăl dv. să moară falit și singur. Cum s-a întâmplat asta?
Trump: Bunicul meu a fost deranjat de amintirea existenței tatălui meu și a eșecului pe care, în viziunea sa, fiul îl reprezentase. După ce tatăl meu și-a pierdut slujba de pilot, l-a angajat într-o echipă de întreținere la Trump Management, un imperiu în valoare de sute și sute de milioane de dolari pe care tatăl meu ar fi trebuit să îl preia. Dar l-a pus să lucreze la întreținere cu o grămadă de băieți care mergeau cu camionul. Nu este nimic în neregulă cu asta, dar, având în vedere simbolismul extraordinar, a fost una dintre cele mai mari cruzimi, dar nu și ultima. Când tata avea 39 de ani, s-a îmbolnăvit foarte tare și a trebuit să fie operat pe cord deschis. În cele din urmă, el s-a îmbolnăvit și a slăbit. Bunicul meu avea multe legături cu spitalele locale. Jamaica Hospital are o aripă care poartă numele bunicii mele, pentru milioanele de dolari donate. Dar tatăl meu a ajuns într-un spital oarecare din Queens, unde a murit. Și nu a fost nimeni el.
DER SPIEGEL: Nici măcar fratele său?
Trump: Donald și sora sa, Elizabeth, erau la film.
DER SPIEGEL: Trump și-a exprimat regretul pentru că l-ai presat pe tatăl dv., dar nu și pentru că l-a abandonat pe patul de moarte.
Trump: Nu cred că a contat pentru el faptul că fratele său a murit singur. Uite ce se întâmplă în această țară acum. Oamenii mor singuri din cauza eșecului lui Donald de a conduce.
DER SPIEGEL: În ce punct al carierei se afla Donald Trump atunci când s-a îmbolnăvit tatăl dv.?
Trump: El lucra la Trump Tower sau, ar trebui să spun, el profita de banii, puterea și conexiunile bunicului meu pentru a impune Trump Tower. Donald a părut întotdeauna incredibil de bogat, dar până atunci, totul fusese finanțat de bunicul meu.
DER SPIEGEL: Unchiul dv. nu are calități care să compenseze?
Trump: Cu mult timp în urmă, el a avut unele impulsuri spre bunătate. Dar ideea de bunătate i-a devenit atât de pervertită încât nici măcar nu știe cum să o facă corect.
DER SPIEGEL: Mergea la biserică? Mulți evanghelici îl iubesc.
Trump: Nu are impulsuri religioase. Și asta nici măcar nu este o problemă. Problema este ipocrizia. Problema este disponibilitatea lui de a folosi convingerile celorlalți pentru a-i convinge că nutrește interesul lor cel mai important. Este ca un cult.
DER SPIEGEL: Aveți un doctorat în psihologie clinică. Care este evaluarea profesională a unchiului dv.?
Trump: Pentru mine a fost important să nu-l diagnostichez direct în cartea mea. Am vrut să le ofer oamenilor o perspectivă de a înțelege ce se întâmplă. De a le ofer instrumente pentru a da un sens comportamentului său. Mulți oameni au prezentat aceste diagnostice ca definitive – tulburare de personalitate narcisistă, narcisism malign, etc. Dar trebuie să luăm în considerare și alte lucruri în afara tulburărilor de personalitate, cum ar fi tulburarea de somn și handicapul de învățare.
DER SPIEGEL: Handicap de învățare?
Trump: Se pare că are o dificultate foarte dificilă în procesarea informațiilor. Este foarte posibil să fi avut o tulburare de învățare când era copil care nu a fost niciodată diagnosticată și, prin urmare, nu a fost abordată corespunzător.
DER SPIEGEL: În cartea dv., îl numiți rasist, dar nu veniți cu dovezi precise. L-ați auzit vreodată, pe el sau pe alți membri ai familiei, spunând ceva rasist?
Trump: Da. Nu sugerez că familia mea era cu mult mai rasistă sau antisemită decât alții din New York, în anii ’40 -’50. Folosirea cuvântului „N” și a insultelor antisemite erau fundalul.
DER SPIEGEL: Ați păstrat relația cu o femeie din familia dv. De ce?
Trump: Familia mea a fost spectaculos de lipsită de curiozitate în ceea ce privește viața mea personală. În casa mea, homofobia nu era un subiect de discuție pentru că nu se vorbește despre homosexualitate. Nu a existat nicio dovadă directă conform căreia familia mea era homofobă. Abia când bunica mea a făcut un comentariu cu adevărat dezgustător despre Elton John, numindu-l „un fagot mic”, mi-am zis, OK, asta chiar e ceva ce e de păstrat pentru mine.
DER SPIEGEL: New York Times a dezvăluit, în 2018, că familia Trump v-a înșelat la moștenire.
Trump: Am știut că e ceva în neregulă. Dar nu știam ce. Mi se părea totuși că este improbabil ca proprietatea bunicului meu să facă doar 30 de milioane de dolari când a murit. The Times a dezvăluit că valora peste 970 de milioane de dolari. A fost cu adevărat devastator să aflu că mătușile și unchii mei care fuseseră tutorii mei după decesul tatălui când eu aveam 16 ani, m-au tras pe sfoară.
(…)
DER SPIEGEL: Scrieți că, în cazul în care Trump va mai primi un mandat, acesta ar fi „sfârșitul democrației americane”.
Trump: Suntem atât de slăbiți din cauza incompetenței lui și a celor din jurul lui. Suntem pe muchie de cuțit. Este îngrozitor. Din păcate, nici nu mai este vorba de hiperbole.
DER SPIEGEL: Unii critici vă acuză că profitați de numele familiei. Unchiul dv. v-a numit o „nepoată rar văzută”, afirmând că nu a avut nicio relație cu dv. când erați mai tânără. E adevarat?
Trump: Nu este întru totul adevărat. Nu eram un străin oarecare.
Familii de rechini, asa arata mediul de afaceri de milioane de dolari, faci fata, stai la masa, nu, te mananca ceilalti, si-apoi te-arunca afara, cum i s-a intamplat tatalui acestei femei. Se boceste degeaba, trebuia sa aiba o echipa de avocati s-o reprezinte cand a murit mosul, asta e cand esti prost.