Kievul se poate aștepta la noi victorii. Slăbiciunea rușilor, pe care ucrainenii au exploatat-o ​​constant / Chinezii vor studia atent

Sursa: Facebook

<< La începutul lunii septembrie, comandantul șef al Ucrainei, generalul Valeri Zalujnîi, a publicat un articol care explora obiectivele de război ale Rusiei în Ucraina. Era o evaluare succintă, făcută de omul care a condus apărarea Ucrainei de declanșarea invazia Rusiei, în februarie. „Există toate motivele să credem că [războiul] nu se va încheia nicăieri în 2022”, a scris el. >>

  • O analiză The Economist, semnată de general-maior (r) Mick Ryan. Cu o experiență de peste 30 de ani în armata australiană și în Statul Major Reunit al SUA, generalul-maior Mick Ryan activează în prezent la Centre for Strategic and International Studies, un think-tank american.

<< La câteva zile de la apariția articolului, trupele ucrainene au ieșit din zonele lor de adunare din nord-estul Ucrainei și au spart liniile defensive rusești ce fuseseră menținute cu trupe subțiri. Pentru cei care i-au observat îndeaproape pe ucraineni, momentul poate fi o surpriză, dar metoda nu. De la începutul acestui război, ucrainenii i-au surprins pe ruși în mod constant cu competența și ingeniozitatea lor tactică, atacându-le punctele slabe și forțându-i constant să-și diminueze ambițiile strategice.

Strategia militară ucraineană ar putea fi cel mai bine descrisă ca o strategie de coroziune. Prin atacuri indirecte, operațiuni de informații, distrugerea logisticii și a comandanților ruși și lupte dure de aproape, ucrainenii au corodat capacitatea fizică, morală și intelectuală a soldaților ruși de a lupta. În faza inițială a războiului, ucrainenii au făcut acest lucru împotriva expediției nordice a Rusiei, forțând o retragere a acesteia. Ei fac acum același lucru în ofensivele lor din nord-est și sud.

Există imperative atât politice, cât și militare pentru ofensivele de la Harkov și Herson. Din punct de vedere politic, liderii Ucrainei au simțit presiuni atât interne, cât și internaționale pentru a arăta că își pot reface națiunea. A existat un sentiment că sprijinul continuu din partea Occidentului ar putea depinde de asta. Unii, la nivelul înaltului comandament ucrainean, au considerat probabil că, în timp ce ambele părți erau epuizate, de-a lungul țării rușii era și presați de dificultăți. Poate că au existat oportunități de a-i împinge pe ruși mai departe, dacă se puteau găsi punctele potrivite de lovire.

Până la sfârșitul verii nordice, ucrainenii lansaseră deja o campanie de recapturare a provinciilor sudice decisive din punct de vedere strategic. Totuși, pe parcursul lunii august, avansul fusese lent. Rușii desfășuraseră întăriri suplimentare în regiune. Și în timp ce ucrainenii făceau progrese atacând logistica rusă, comandanții și nodurile importante de transport, unii observatori aveau sentimentul că războiul mai larg ar putea deveni o altă mașină de tocat carne asemănătoare celui din Donbas.

Totul s-a schimbat luna trecută. Pe 6 septembrie, ucrainenii au pătruns adânc în liniile defensive rusești, la est de Harkov. În șase zile, forțele conduse de generalul Oleksandr Sirski au recucerit zeci de așezări ucrainene și i-au forțat pe ruși să se retragă, lăsând în urmă cantități masive de echipamente și muniții. La scurt timp după aceea, ucrainenii au trecut peste râul Oskil, iar la începutul lunii octombrie au eliberat mii de kilometri pătrați de teritoriu ucrainean.

Pe 2 octombrie, situația s-a înrăutățit și mai mult pentru Rusia. Forțele generalului Andri Kovalciuk, din sud, după ce identificaseră câteva puncte slabe în liniile defensive rusești la nord de Herson, au lansat o ofensivă care le-a străbătut rapid. Ucrainenii, precum compatrioții lor din nord-est, au avansat până la Dudciani în câteva zile.

Aceste campanii ucrainene din sud și nord-est – în secvențe de  doi pumni, unul după altul, trași Rusiei – continuă să se dezvolte. Există mai multe lecții care se desprind din ele.

În primul rând, ofensivele sunt rezultatul unei serii de activități orchestrate inteligent într-un design operațional unificat. Cele două campanii sunt concepute pentru a se consolida reciproc. Proiectarea operațională este un aspect important în planificarea și desfășurarea activităților militare la scară largă. Proiectarea operațională competentă le permite comandanților militari să ordoneze acțiunile tactice ale forțelor pe teren pentru a obține rezultatele strategice și politice. Acesta este un proces foarte complicat, care necesită prioritizarea activelor limitate, cum ar fi lansatoarele de rachete Himars, sprijinul aerian și războiul electronic. Surpriza și înșelătoria sunt cruciale.

În al doilea rând, la opt luni de la debutul acestui război, este evident că Ucraina are comandanți superiori care sunt strategi experimentați și planificatori operaționali. Acești lideri au măsura adversarului lor. Ei înțeleg cum să echilibreze riscul strategic și oportunitatea și sunt în mod clar calificați în a-și ghida subordonații prin planificarea și execuția eforturilor militare la nivel de campanie. Aceasta este o competență deloc comună, pe care puține instituții militare o posedă. La ucraineni, acest lucru se bazează pe cunoștințele lor despre teoria operațională sovietică, care a fost rafinată în pregătirea NATO de dinainte de război și experiența pe câmpul de luptă.

În cele din urmă, campaniile ucrainene recente au evidențiat asimetria în filosofiile de inovare și comandă dintre armatele ucraineană și cea rusă. Ucraina s-a îndepărtat de abordările din epoca sovietică și le permite soldaților săi să inoveze, iar liderilor săi militari libertatea de a exploata oportunitățile. Rușii nu. Și probabil că vor trebui să-și centralizeze și mai mult controlul odată ce mai mulți recruți neexperimentați vor ajunge pe câmpul de luptă. Această rigiditate ierarhică a fost o slăbiciune a rușilor pe care ucrainenii au exploatat-o ​​constant.

Armata rusă continuă să se zguduie de la recentele contra-lovituri ale Ucrainei. Ucrainenii bine conduși, foarte adaptabili și competenți din punct de vedere tactic luptă cu un scop care nu este evident pentru soldații ruși. Armata ucraineană le-a răspuns într-o manieră decisivă acelor experti care se întrebaseră anterior dacă ar putea conduce ofensive la scară largă. Și este probabil că ucrainenii urmăresc cu atenție alte oportunități de exploatare. S-ar putea să vedem și alte lovituri ucrainene înainte de venirea iernii. Capacitatea Ucrainei de a orchestra campanii militare variate, bine conduse și concomitente pe teritoriul lor și de a orchestra o campanie pentru inimi și minți, prin intermediul platformelor online și nu numai, este un vestitor pentru (cum vor decurge lucrurile în) alte potențial conflictele din acest secol. Acest război este departe de a fi încheiat, dar Ucraina a dezvoltat o măiestrie a războiului modern pe care mulți alții, inclusiv chinezii, o vor studia îndeaproape. >>

INFO RUSIA | Lukașenko, o nouă vânătoare / Războiul mamei de mobilizat / Bugetul, cârpit / Mobilizarea a fugărit banii din bănci

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here