Însă orice guvern laburist va trebui să-și flexibilizeze liniile roșii pentru a se apropia în mod semnificativ de Uniunea Europeană, notează The Economist.
Orice cursă pentru conducerea Partidului Laburist va reaprinde dezbaterea despre Europa. Andy Burnham, considerat favorit pentru a-i succeda lui Keir Starmer ca prim-ministru al Marii Britanii dacă va câștiga alegerile parțiale din Makerfield de pe 18 iunie, a vorbit despre reintrarea în Uniunea Europeană, deși sprijinul anterior pentru Brexit al potențialilor săi alegători l-a făcut să susțină recent că redeschiderea subiectului ar putea împinge Marea Britanie într-o „stagnare permanentă”. Wes Streeting, un alt candidat, este mai explicit în dorința sa de a reveni asupra Brexitului. Chiar și Sir Keir Starmer spune că Marea Britanie ar trebui să fie din nou în centrul Europei.
S-au schimbat multe de când britanicii au votat cu 52% la 48% pentru părăsirea Uniunii Europene, în urmă cu un deceniu. Contextul de atunci părea mai favorabil: pace în Europa, globalizare în expansiune, o alianță transatlantică puternică. Toate acestea au dispărut. Există război în Europa, comerțul mondial încetinește, iar Donald Trump a subminat NATO. Un nou accent pus pe securitatea continentului transformă UE. Și a devenit mai clar că Brexitul a afectat economia britanică, impactul asupra PIB-ului fiind estimat la 4% sau chiar mai mult.
Și opinia publică s-a schimbat. Un sondaj recent, realizat de YouGov, arată că 58% dintre respondenți consideră că a fost greșit să părăsească UE, în timp ce doar 29% spun că a fost decizia corectă. Sondajele indică majorități importante în favoarea unor legături mai strânse cu UE. Mai multe sugerează că dacă astăzi ar avea loc un referendum privind Brexitul, rezultatul (excluzând indecișii) ar putea fi chiar 62% la 38% în favoarea reintrării.
Nick Thomas-Symonds, ministrul responsabil pentru negocierile cu UE, vorbește despre o schimbare permanentă în relațiile de securitate. El spune că securitatea poate merge dincolo de apărare, incluzând alimentația, energia, industria și economia. „Resetarea” începută la un summit UE–Marea Britanie de anul trecut a vizat alimentele, o schemă de schimb pentru tineri, regulile privind comerțul cu emisii de carbon și electricitatea. Se speră ca toate acestea să fie finalizate înaintea unui al doilea summit, din această vară. Însă beneficiile estimate se ridică doar la 0,3% din PIB pe parcursul a 15 ani.
Actuala politică a guvernului este, în mare parte, de a urma reglementările Uniunii Europene. Scopul unei astfel de „alinieri dinamice” este reducerea birocrației care împiedică comerțul cu UE. Un nou proiect de lege ar trebui să facă acest lucru mai ușor. „Resetarea” relațiilor s-ar putea extinde în viitor și la automobile, produse chimice și produse farmaceutice. Nick Thomas-Symonds se declară mândru că Marea Britanie a reintrat în programul european de schimburi universitare, Erasmus, deși acest lucru va costa contribuabilii britanici.
Totuși, accesul deplin la piața UE necesită acord reciproc, iar acesta vine cu anumite condiții. UE dorește să-și protejeze piața unică de „selectarea avantajelor convenabile” („cherry-picking”). De asemenea, trebuie să protejeze acordurile cu alte state din afara Uniunii, în special cu Norvegia, în cadrul Spațiului Economic European, și cu Elveția, prin propriul său acord. Ceea ce complică și mai mult lucrurile sunt liniile roșii ale guvernului britanic: nu pieței unice, nu uniunii vamale și nu libertății de circulație a persoanelor.
Un prim obstacol este reprezentat de bani. UE insistă asupra principiului „plătești ca să participi”. Ea dorește ca accesul la piața sa de electricitate să implice contribuții la fondurile de coeziune ale UE pentru statele membre mai sărace. Tocmai o dispută legată de bani a făcut să eșueze anul trecut încercarea Marii Britanii de a participa la fondul european de apărare SAFE, în valoare de 150 de miliarde de euro (180 de miliarde de dolari sau 130 de miliarde de lire sterline). Norvegia și Elveția contribuie deja la fondurile de coeziune ale UE. Totuși, în cele din urmă, disputele financiare sunt negociabile: Nick Thomas-Symonds susține că este extrem de pragmatic în această privință.
Mai problematică, pentru o relație mai apropiată, este lipsa unui consens politic intern. Atât Partidul Conservator, cât și Reform UK promit să anuleze orice schimbări făcute de guvern pentru apropierea de UE. Ambele partide se opun redeschiderii subiectului Brexit. Totuși, dacă mediul de afaceri va avea de câștigat de pe urma eliminării barierelor comerciale cu UE, Nick Thomas-Symonds consideră că niciun viitor guvern nu va fi dispus să le reintroducă.
Modelul elvețian
Modelul care s-ar potrivi cel mai bine aspirațiilor britanice ar putea fi cel al Elveției. Țara face parte din piața unică a UE pentru bunuri, dar nu și pentru servicii. Nu este membră a uniunii vamale, astfel încât poate încheia acorduri comerciale cu state terțe. Diplomații elvețieni recomandă evitarea liniilor roșii. Ei au obținut majoritatea lucrurilor de care aveau nevoie, păstrând în același timp sistemul lor de democrație directă. Iar pentru că alegătorii trebuie să aprobe noul pachet de acorduri cu UE prin referendum, probabil anul viitor, UE nu îi poate trata pe britanici mai generos. De fapt, oficialii europeni s-ar fi pronunțat deja împotriva unui acord similar pentru Marea Britanie.
Nick Thomas-Symonds argumentează împotriva copierii altor modele, preferând unul personalizat pentru a se potrivi Marii Britanii. În replică, diplomații UE spun însă că disponibile sunt doar modelele deja existente. Reticența lor față de „cherry-picking” s-a diminuat parțial deoarece elvețienii au practicat deja acest lucru. Ideea unei apartenențe parțiale este, de asemenea, un lucru cu care UE ar putea trăi, deoarece este posibil să trebuiască să o ofere și altor țări (în special Ucrainei) care speră să adere. Însă cea mai dificilă linie roșie rămâne opoziția față de libera circulație a persoanelor.
Elveția acceptă libera circulație, dar cu un mecanism de frânare de urgență dacă numărul persoanelor devine prea mare. Mai multe state membre ale Uniunii Europene, inclusiv Danemarca și Belgia, sunt mai stricte decât Marea Britanie în a cere oamenilor să își găsească un loc de muncă înainte de a veni și în a bloca accesul imediat la beneficii sociale. Mulți britanici se plâng acum că și-au pierdut propria libertate de circulație în interiorul UE. În plus, nivelul imigrației a scăzut semnificativ.
Un nou sondaj realizat de grupul pro-european Best for Britain arată că o majoritate de 63% susține principiul libertății de circulație, în timp ce 22% se opun. În rândul alegătorilor Partidului Laburist, Partidului Verde și Liberal Democraților, procentul urcă la 90%, deși alegătorii Partidului Conservator și Reform UK sunt mult mai reticenți.
Un prim-ministru laburist mai îndrăzneț ar putea evita provocarea politică a anulării Brexitului și, în schimb, ar putea negocia libertatea de circulație a persoanelor în schimbul unui acces mai deplin la piața unică, după modelul elvețian.
