<< Au dispărut vremurile de glorie când conferința anuală a Forumului Economic Mondial din Alpii elvețieni surprindea perfect optimismul și promovarea intensivă a epocii globalizării post-Război Rece. Astăzi, starea de spirit este cu siguranță mai întunecată, necesitând o perspectivă mai clară asupra a ceea ce, dacă e cazul, poate fi salvat din trecutul recent >>, scrie Carl Bildt, pentru Project Syndicate.
<< Acum că am intrat într-o nouă perioadă de conflict geopolitic, protecționism și regionalism, ne întrebăm dacă lumea cosmopolită și globalizată din Davos a dispărut pentru totdeauna. Revenită după o pauză de doi ani de pandemie, reuniunea Forumului Economic Mondial de anul acesta, din Alpii elvețieni, a fost o umbră a ceea ce fusese în trecut.
În deceniile anterioare, evenimentul era plin de optimism. Se încheiau noi acorduri de pace, piețele aflate în curs de dezvoltare se îndreptau spre prosperitate, iar democrația făcea progrese. După cum a afirmat celebrul editorialist al New York Times, Thomas L. Friedman, lumea părea din ce în ce mai „uniformă”, cu toate vechile obstacole din calea interconectivității internaționale, care dispăreau.
Totul a fost oarecum promovat intensiv, așa cum fusese tipic pentru acea epocă. Puțini au crezut cu adevărat că un paradis teluric este foarte aproape sau că istoria s-a încheiat cu adevărat. Dar nu se poate nega faptul că lucrurile se îmbunătățeau și că Davos era locul unde să mergi pentru a aduce un omagiu spiritului vremii.
Anul acesta, vremea a fost cenușie, ploioasă, iar discuțiile au fost despre război, sancțiuni, inflație și deficit de aprovizionare. Directorul general al Fondului Monetar Internațional, Kristalina Georgieva, a încercat să asigure pe toată lumea că nu se așteaptă la o recesiune economică. Dar depresia a fost starea de spirit dominantă în majoritatea discuțiilor formale și informale.
Pesimismul pare cu siguranță justificat. Fără sfârșitul războiului Rusiei împotriva Ucrainei, orice angajament cu economia rusă sau Kremlinul va rămâne interzis pentru cea mai mare parte a lumii – și cu siguranță pentru Occident – în viitorul apropiat. Între timp, „drumul” Chinei a devenit din ce în ce mai incert. Bănuiesc că, în special, conducerea țării se simte destul de neliniștită cu privire la angajamentul recent al președintelui Xi Jinping pentru o prietenie „fără limite” cu Rusia, ca să nu mai vorbim de strategia sa „zero-COVID”, care a blocat Shanghai – centrul de dinamism al Chinei – și a agravat problemele economice tot mai mari ale țării.
Dar nu totul este ruinat și întunecat. Lupta împotriva COVID-19 a fost un triumf pentru știință și, în cele din urmă, pentru ideea unei economii globale deschise. Da, lipsa corectitudinii în distribuția vaccinurilor, a tratamentelor și a testelor va lăsa o „pată” asupra răspunsului comunității internaționale; dar valul inițial de restricții comerciale și de naționalism al vaccinului a făcut loc unei mai mari cooperări. Ultimii doi ani au subliniat valoarea cooperării științifice globale, a piețelor deschise și a lanțurilor de aprovizionare care funcționează bine.
Pandemia oferă lecții importante pentru gestionarea provocărilor viitoare, în special a schimbărilor climatice. Deși voluțiile recente au adus un oarecare pesimism în dezbaterea climatică, s-ar putea să mai existe un motiv de speranță. Creșterea rapidă a prețurilor la petrol și gaze încurajează puternic accelerarea tranziției către surse regenerabile și alternative de energie. Dacă știința ar putea oferi vaccinuri, ar trebui, de asemenea, să poată face față și provocării climatice. Deja, există o conștientizare tot mai mare a faptului că problema necesită o atenție urgentă.
Digitalizarea a făcut, de asemenea, progrese semnificative în timpul pandemiei. Izolările prelungite au oferit tuturor un curs intensiv de utilizare a instrumentelor digitale. Tehnologiile și acțiunile adoptate în timpul pandemiei vor transforma multe sectoare economice în anii următori. La nivel global, fluxurile de date transfrontaliere sunt în plină expansiune și continuă să crească anual cu cifre duble.
Chiar și analizând „peisajul” politic sumbru, ocazional se poate găsi un loc luminos. De exemplu, cererile Finlandei și Suediei de aderare la NATO au reînnoit credibilitatea și relevanța alianței și au consolidat relațiile transatlantice. Iar Uniunea Europeană, după ce și-a depășit propriile așteptări în organizarea sprijinului pentru Ucraina, se conturează acum drept un sprijin fundamental în ordinea de securitate europeană. Deși urmează provocări majore, UE are acum o bază solidă pe care să se ridice.
În mare, Occidentul democratic, prin opoziția unită față de Rusia, și-a recăpătat o parte din vigoarea și claritatea morală în fermitatea lor, care erau pierdute. Având în vedere că Rusia continuă să comită crima internațională de agresiune (precum și numeroase atrocități), sprijinul său în Adunarea Generală a Națiunilor Unite s-a diminuat la doar câteva regimuri periculoase.
Privind în perspectivă, problema internațională critică va fi modul de menținere a cooperării globale cu privire la provocările globale. Rusia va ieși din „peisaj”, dar China va rămâne un jucător-cheie alături de țări din ce în ce mai relevante precum India. Rămâne de văzut ce va ieși, dacă rămâne ceva, din ruinele G20 în acest an. Crearea unui nou grup cu un membru mai relevant nu ar fi cel mai rău rezultat.
Cu siguranță, vechile zile de glorie din Davos au trecut. Departe de a deveni uniformă, lumea a devenit dispersată, prin noi tranșee și bariere. Dar nu este totul rău. Actuala depresie (psihologică) poate fi la fel de nejustificată precum a fost exuberanța anterioară. Ar trebui să ne concentrăm pe a fi realiști și cu ochii limpezi în ceea ce privește provocările globale tot mai mari cu care ne confruntăm. Dacă reușim să facem asta, s-ar putea să le învingem totuși. >>
