Singura şansă a României de a pune capăt crizei în care a fost afundată din 2014 încoace este ca, la alegerile din luna mai, să câştige fotoliul prezidenţial Nicuşor Dan, iar în poziţia de premier să fie numit Ilie Bolojan, afirmă celebra poetă, activistă şi disidentă anticomunistă Ana Blandiana, într-un interviu acordat News.ro.
Scriitoarea, pe numele real Otilia Valeria Rusan, păstrează o energie şi un optimism molipsitoare la cei 83 de ani împliniţi chiar în 25 martie. A acordat nteviul la biroul său de la sediul Fundaţiei Academia Civică, pe care a fondat-o încă din 1994 şi a cărei preşedintă este. Fundaţia administrează Memorialul Sighet, al Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei.
În decurs de o oră, străjuită de operele de artă care ornează cu bun-gust spaţiile mari ale clădirii în stil interbelic, Ana Blandiana îşi împărtăşeşte temerile privind ascensiunea dictaturilor, evaluează şansele Europei de a rezista asaltului conjugat al Rusiei şi SUA şi se arată umilită de aderenţa preoţilor români la fenomenul extremist.
Ana Blandiana face şi o confesiune: astă-toamnă, văzând proporţiile pe care le-a luat mişcarea antidemocratică în România, şi-a pus pentru prima oară în viaţă întrebarea dacă nu cumva ar putea fi pusă în situaţia să emigreze. Nici măcar pe vremea lui Ceauşescu nu s-a gândit vreodată să rămână în străinătate, povesteşte scriitoarea, pentru că simţea că toţi românii sunt ca ea, sunt alături de ea şi gândesc ca ea. Nu acelaşi lucru l-a mai simţit în ultimele luni, văzând cum intoleranţa, ura şi obscurantismul au cuprins milioane de români.
Ana Blandiana: „Înainte de 1989 nu m-am gândit niciodată să rămân în străinătate, simţeam că acasă toată lumea este ca mine. Dar în noiembrie, gândindu-mă la perspectiva care fusese foarte probabilă de a câştiga Georgescu, mi-am spus: S-ar putea întâmpla să ajung acum să fiu obligată să emigrez?“
Matei Udrea: Doamnă Ana Blandiana, mai întâi vreau să vă mulţumesc pentru amabilitatea de a-mi acorda acest interviu. Aş începe cu o întrebare abruptă şi neplăcută: ne bate iar dictatura la uşă?
Ana Blandiana: Nu, nu cred că nouă, în mod special. Dar faptul că noua ordine mondială, în mod evident, evoluează spre punerea în prim-plan a dictaturilor spune ceva înspăimântător. Iar faptul că în Europa, rând pe rând, în campaniile electorale apar astfel de probleme… Am auzit că acum şi în Cehia se pune problema de la noi, nişte aşa-zişi suveranişti au şansa să câştige. Iar toţi ăştia sunt alături de Putin, ceea ce eu chiar nu pot să înţeleg! Oameni din nişte foste ţări comuniste, care ştiu tot ce le-au făcut ruşii. Deci este clar că istoria recentă evoluează pe plan mondial în această direcţie: revin dictaturile. Şi este de neînchipuit că acest lucru poate să se întâmple! În orice caz, în urmă cu 3 ani nimeni din Europa n-ar fi crezut aşa ceva!
Matei Udrea: Dacă acum câţiva ani, cum spuneţi dumneavoastră, ar fi afirmat cineva în mod public, în România, „Eu sunt cu Putin“, ar fi stârnit indignare. Acum e un discurs care nu mai trezeşte nicio reacţie. Sunt foarte mulţi care revendică lucrul ăsta.
Ana Blandiana: N-am nicio îndoială că o mare parte din această aberaţie se datoreşte capacităţii extraordinare de manipulare pe care au avut-o întotdeauna comuniştii. Uniunea Sovietică a fost, fără îndoială, infinit mai puternică în manipulare, în felul în care a pătruns în ţările capitaliste, decât ţările capitaliste în Uniunea Sovietică. Ţările capitaliste făceau filme cu Agentul 007, dar în timpul ăsta ruşii chiar dominau. Cea mai bună dovadă despre cât de tare dominau e că în două dintre principalele ţări europene, Franţa şi Italia, cel mai puternic partid a fost ani de zile Partidul Comunist. De fiecare dată erau gata-gata să câştige alegerile şi trebuiau să se unească toţi ceilalţi ca să nu-i lase să câştige. Ei bine, aceste două partide au dispărut ca prin farmec în momentul în care a dispărut Uniunea Sovietică! Vă daţi seama că singura explicaţie este că erau plătiţi, organizaţi şi aşa mai departe de Moscova. Deci n-am nicio îndoială că şi la noi în ţară această nebunie e legată de Rusia. Pentru că, logic, n-ai cum să explici cum nişte oameni care au trăit 45 de ani în comunism, care ştiu ce înseamnă, să se comporte astfel. Şi nu există o scuză nici pentru tinerii care s-au născut după aceea. Este clar că e vorba de o influenţă ocultă a Rusiei. Dar, dincolo de asta, sunt tot felul de nemulţumiri. La noi, de exemplu, împotriva corupţiei. Peste tot, clasele politice sunt mizerabile, începând cu fruntea Uniunii Europene. Nu mai poţi să dai exemplu de un singur om politic, într-adevăr, cu statură de om de stat. Asta, pe de o parte. Pe de altă parte, există însă şi felul în care a progresat progresismul, iertaţi-mi jocul de cuvinte! Toată corectitudinea politică, tot acest fel aberant de a merge împotriva naturii umane. Spun împotriva naturii umane pentru că se merge şi împotriva democraţiei, după părerea mea, deoarece a sprijini tot timpul minorităţile este de fapt un fel de a contracara principiul democraţiei, care este majoritatea, nu? Noi mergem la vot ca să se afle cine are mai multe voturi! În timpul ăsta, în multe alte domenii ţinând de moralitate, în primul rând, sunt protejate minorităţile de diverse feluri. Deci, sunt convinsă că oamenii simpli…
Matei Udrea: Au reacţionat.
Ana Blandiana: Da! Şi ăsta este un argument. Nu-i nicio îndoială, şi toate analizele spun asta, că succesul Trump încă de la prima sa alegere – iar la a doua s-au adăugat şi alte motive – s-a datorat felului în care a evoluat corectitudinea politică, woke, cancel culture şi aşa mai departe, făcând ca societatea americană să devină aberantă! Adică toate poveştile cu faptul că trebuie să scrii dacă vrei să ţi se spună „el“ sau „ea“ sau eşti neutru şi tot felul de lucruri împotriva bunului simţ, ca să nu mai spun că s-a înlocuit treptat principiul valoric, deci meritocraţia, cu diverse alte…
Matei Udrea: Cote de gen…
Ana Blandiana: Da. Ceea ce în mod evident duce la… Iar Trump de la început a anunţat, după cum a anunţat şi acum, în primul lui discurs, că există doar două sexe, bărbat şi femeie. Şi asta cu siguranţă l-a făcut să câştige în mare măsură. Dar toate acestea la un loc nu justifică ceea ce se întâmplă în Europa! Şi este înspăimântător! Şi ceea ce se întâmplă peste tot! Vorba este că, nu-i nicio îndoială, democraţiile sunt în pierdere de viteză. Şi nu-i nicio îndoială că nu mai este o ruşine să nu fii democratic, să nu falsifici. Simplul fapt că pe parcurs au apărut noţiuni care acum 20 de ani ar fi părut nebunii, precum fake news, statuează că poţi să minţi! Unul din lucrurile cele mai greu de suportat pentru mine, cel puţin, este felul în care nu mai poţi fi sigur de niciun adevăr din presă, de exemplu.
„Întrebarea şi mai dură ar fi dacă mai cred în viitorul unei democraţii! Pentru că, dacă Europa pierde acum definitiv bătălia, nu văd cine altcineva ar continua democraţia! La ora asta, doar Europa se mai încăpăţânează. Dar tot răul e spre bine! Eu sunt convinsă că acest moment îngrozitor pentru Europa este spre bine, pentru că Europa intrase într-o libertate leneşă, dormita. Ei bine, e clar că acest moment e un moment de trezire!“
Matei Udrea: Mai credeţi, în momentul ăsta, în viitorul unei Europe democratice şi creştine?
Ana Blandiana: Păi, cred că întrebarea şi mai dură ar fi dacă mai cred în viitorul unei democraţii! Pentru că, dacă Europa pierde acum definitiv bătălia, nu văd cine altcineva ar continua democraţia! La ora asta, doar Europa se încăpăţânează. De altfel, Europa este autoarea drepturilor omului. Europa pierde din viteză inclusiv pentru că este credincioasă propriilor idei, nu? Sigur că Italiei sau Germaniei nu le era uşor să primească migranţi în permanenţă şi să nu ştie ce să mai facă cu ei, dar o făceau în numele drepturilor omului, în primul rând, pentru că ideea Angelei Merkel că vor avea în felul acesta braţe de muncă a căzut în cel mai scurt timp. S-a văzut că nu braţe de muncă câştigă, ci câştigă persoane pe care trebuie să le întreţină. Toţi voiau în Germania pentru că în Germania primeau prin lege ajutoare.
Matei Udrea: În condiţiile astea, având în vedere ce aţi spus şi dumneavoastră, că Europa a rămas singură între Rusia şi Statele Unite, credeţi că Uniunea Europeană va rezista?
Ana Blandiana: Eu nu sunt Mafalda. Ce pot să spun este că, în mod sigur, e foarte greu. Dar sper din toată inima că nu vor ceda. Uite, Ucraina este un bun exemplu de ce se poate face prin încăpăţânare şi prin voinţă, ca să zic aşa. Adevărul e că din prima clipă, când a început războiul, şansele lor păreau mici. Şi totuşi, în jurul lor s-a creat o bulă care ţine democraţia în strălucire, ca să mă exprim aşa, solidaritatea democratică din lume. Am citit o carte apărută în urmă cu vreo 20 de ani, cred, a unui sociolog american, cartea se numeşte „Sfârşitul Europei“. Ţin minte că am luat-o pentru titlu şi am citit-o cu mare curiozitate. Erau foarte multe argumente, autorul fiind sociolog, mergea mai mult pe cifre, pe statistici. O cifră era aceea – deci asta în urmă cu 20 de ani! – că în Europa o femeie şi un bărbat produc 1,2 copii. Deci, cifra de înmulţire este 1,2, în timp ce în Islam este 8. Şi după aceea, mai târziu, am aflat că în America Latină este chiar 10. Deci, asta e o chestie din afara politicii, ca să zic aşa. Asta ţine doar de faptul că, în general, oamenii în bunăstare devin mai egoişti şi se gândesc să le fie viaţa mai uşoară. Deci, extraordinar de mulţi factori contribuie în acest sens. Dar există în româneşte un proverb extraordinar: tot răul e spre bine. Eu sunt convinsă că acest moment îngrozitor pentru Europa este spre bine, pentru că Europa intrase într-o libertate leneşă. Adică o libertate şi o stare în care dormita.
Matei Udrea: O indolenţă.
Ana Blandiana: O indolenţă! Ei bine, e clar că acest moment e un moment de trezire! Şi poate ne trezim de-adevăratelea! Poate chiar reuşim!
Matei Udrea: Sunteţi optimistă! V-am citit ultimul volum, „Mai mult ca trecutul“, de fapt jurnalul pe care l-aţi ţinut în perioada 31 august 1988-12 decembrie 1989, şi m-am gândit la următoarea întrebare: credeţi că aţi putea să mai treceţi prin ce a fost atunci, în dictatura lui Ceauşescu?
Ana Blandiana (ezită): Să ştiţi că…
-
Interviul integral – AICI
Trump pune bazele pentru Al Treilea Război Mondial și pentru Al Doilea Război Civil
