Naiva politică a neutralității. Câteva țări europene încă nu s-au adaptat la realitate. Experiența Americii arată că se poate

Sursa: Pixabay

<< Politicile guvernamentale vin și pleacă, victime ale tendințelor și capriciilor opiniei publice. Atașamentul elvețian față de neutralitate a avut mai multă putere de rezistență decât majoritatea. Istoricii nu au căzut de acord dacă, în mod oficial, a fost adoptat în 1515 sau pur și simplu în 1648, sau poate chiar mult mai recent, în 1815. În orice caz, ideea că Elveția ar trebui să se ferească de încurcăturile militare străine s-a dovedit aproape la fel de durabilă ca fundalul alpin și băncile sale discrete. Au copiat-o și alte țări. Înainte ca Rusia să atace Ucraina, în februarie, se descriau ca neutre o jumătate de duzină de țări europene. Odată abordarea avut o nuanță luminată: politica externă virtuoasă a tipului de țări nordice bine conduse. Zilele astea, totul pare iremediabil naiv, dacă nu mai rău. Unele țări au aruncat la coș conceptul, în timp ce altele se țin de armele lor pacifiste >>, scrie The Economist.

<< Dacă Elveția – a 20-a cea mai populată țară din Europa, cu doar 9 milioane de locuitori – s-ar implica într-un conflict, acest lucru cu greu ar fi observat de către beligeranți. Cu toate acestea, problema a căpătat o importanță neașteptată în ultimele săptămâni. Atașamentul guvernului de la Berna față de neutralitate implică faptul de a nu trimite în zonele de război arme fabricate în Elveția și faptul de a nu permite țărilor care cumpăraseră anterior arme elvețiene să le reexporte, fără o aprobare prealabilă. O astfel de autorizație le-a fost refuzată Spaniei și Germaniei, care doresc să trimită echipamente și muniții de fabricație elvețiană, dar din propriile arsenale, pentru a ajuta Ucraina să respingă Rusia. Încăpățânarea elvețiană a fost criticată de cei aflați în prima linie. „Ucraina vede acest lucru nu ca fiind neutralitate, ci ca subminând capacitățile noastre de apărare”, a scris Anton Gherașcenko, un consilier guvernamental de la Kiev.

S-a sugerat însă că elvețienii ar putea găsi o modalitate de a-și eluda principiile. Aceasta ar fi cea mai recentă lovitură pentru o politică despre care se poate spune nu a îmbătrânit frumos. În Europa mai sunt cinci țări care, din diferite motive, au adoptat o versiune de neutralitate. Finlanda și Austria – pentru a se scutura de jugul sovietic: proclamarea neutralității fusese o condiție pentru recâștigarea libertății, după cel de-al doilea război mondial. Suedia s-a pretins neutră de peste două secole; micuța Malta a adoptat-o în 1980, pentru a nu fi zdrobită de rivalitățile din războiul rece. Irlanda, în mod straniu și aproape atât de America, cât și de Marea Britanie, a fost neutră cel puțin din anii 1930 (Cipru este membru de onoare al clubului: nu este în NATO, dar asta numai pentru că Turcia i-ar bloca aderarea).

Odată cu izbucnirea războiului pe continent, Suedia și Finlanda au profitat de ocazie pentru a se alătura prietenilor lor non-neutri. Ambele țări au solicitat aderarea la NATO în mai. Alianța le vrea în rândurile ei, dar toți cei 30 de membri existenți trebuie să le ratifice aderarea. Președintele autocrat al Turciei, Recep Tayyip Erdogan, ține Suedia ostatic pentru răscumpărare, cerându-i extrădarea militanților kurzi care au cerut azil acolo. O înțelegere ar putea fi aproape; dar și dacă nu, finlandezii și suedezii și-au ales deja tabăra. Finlanda a spus că ar putea oferi Ucrainei tancuri de luptă avansate, Leopard 2, alături de alți aliați. Atât Finlanda, cât și Suedia au semnat un acord de securitate cu Marea Britanie și se gândesc la unul cu America (se poate spune că aderarea la UE a reprezentat în sine o renunțare la neutralitate, având în vedere că regulile clubului includ o clauză de asistență reciprocă).

Finlanda căuta demult să se distanțeze de ideea de neutralitate, ca de o amintire a modului în care Kremlinul i-a circumscris odată alegerile de politică externă. Cel puțin, „nealinierea” sa nu a fost o modalitate de a economisi la apărare. Finlanda alocă 2% din PIB bugetului pentru apărare, în conformitate cu cerințele NATO, pe care doar o mână de state membre le-au îndeplinit în ultimul timp. Poate că nu este ceva surprinzător pentru o țară ce are o graniță de 1.340 km (830 mile) cu Rusia. Pentru alte state neutre, economisirea la capitolul armată face parte din joc. Suedia cheltuiește 1,3% din PIB, la egalitate cu mult criticata Germania. Înainte de acest război, Malta, Elveția și Austria dedicau sub 1% din PIB forțelor lor armate. Irlanda este cea mai zgârcită din UE, cu doar 0,3%.

În afară de nordici, status quo-ul neutru pare să o ducă fără prea multe întrebări. Irlanda a trecut prin contorsionări diplomatice pentru a se proclama „nu neutră din punct de vedere politic, ci neutră din punct de vedere militar”. În loc să trimită arme în Ucraina, a livrat truse de prim ajutor. Austria și Elveția și-au reafirmat angajamentul față de doctrină. Ambele țări și-au oferit serviciile ca organizatori ai discuțiilor de pace dintre Rusia și Ucraina, un rol tradițional foarte popular pentru neutri (dar și hotelurile elegante ale altor țări sunt disponibile dacă și când discuțiile vor avea loc). „Austria a fost neutră, Austria este neutră, Austria va rămâne, de asemenea, neutră”, a declrat cancelarul său, Karl Nehammer, în timp ce se angajat să sporească cheltuielile militare. Neutralitatea este populară și consacrată în Constituția sa.

În ceea ce o privește, Elveția și-a revizuit recent doctrina neutralității și a considerat că este potrivită. Ar ajuta Ucraina dacă Consiliul de Securitate al ONU ar condamna Rusia – lucru nu prea probabil, având în vedere că Rusia are drept de veto acolo. Cea mai importantă contribuție la efortul de război a fost în mare măsură oglindirea sancțiunilor impuse de UE. Acestea au împiedicat comerțul cu petrol rusesc la Geneva și au înghețat grămezi de numerar ascunse de oligarhi la Zurich. Dar populiștii au criticat chiar și acest lucru ca derapaj de la nealiniere.

Fără război, vă rog, suntem neutri!

Neutralitatea arată din ce în ce mai mult ca un răspuns simplist la întrebări geopolitice complexe. În tranșeele ucrainene se luptă pentru securitatea Europei. Orice țară de pe continent care se declară neutră cu privire la rezultat anunță că propria sa siguranță reprezintă o preocupare modestă. Cei non-neutri sunt deranjați de asta. Armele lor îi apără, în mod implicit, și pe semenii din Austria, care se răsfață cu unt și se laudă cu virtutea lor.

Țările care se declară neutre se pot răzgândi. Congresul era atât de hotărât ca America să rămână nealiniată încât i-a proclamat neutralitatea în 1935, 1936, 1937 și 1939. Cu toate acestea, până în 1941, se alăturase aliaților. Este puțin probabil ca o Elveție sau o Irlandă care sprijină Ucraina să aibă același efect. Dar ar fi o decizie binevenită de a se alătura lumii reale. >>

Revoluția franceză a pensiilor

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here