Înainte ca Marea Britanie să înceapă să se îngrijoreze de lipsa de șoferilor de camioane și de criza benzinei, ne îngrijoram de creșterea prețurilor angro la gaz. Câteva săptămâni și câteva cicluri de știri mai târziu, începusem să ne imaginăm că criza dispăruse. N-a fost să fie. Dimpotrivă, piețele globale de gaze se pregătesc pentru o iarnă volatilă. Marea Britanie, împreună cu restul Europei, se va confrunta cu toată forța crizei, sporind perspectiva închiderii fabricilor, dacă nu chiar a întreruperilor generale de curent, scrie The Spectator.
🔷 Asemeni Covid-ului, criza energetică a venit din China și s-a răspândit în întreaga lume. Săptămâna trecută, guvernul lui Xi Jinping a ridicat miza, ordonând companiilor sale energetice de stat să asigure aprovizionarea de iarnă „cu orice preț”, declarând efectiv un război global de licitație pentru stocurile din ce în ce mai rare de gaze naturale lichefiate (GNL) și cărbune termic. Pentru Marea Britanie, aceasta are consecințe. Ne îndreptăm către un război de licitație pentru gaze pe care China este hotărâtă să-l câștige.
Cozile la pompele de benzină au fost o durere de cap pentru Marea Britanie, dar China se află în criză de câteva săptămâni, ducând la raționalizarea energiei pentru consumatorii industriali și la întreruperi în unele zone rezidențiale. Există informații despre întreruperea alimentării cu apă și-a serviciilor de telefonie mobilă, chiar și-a semafoarelor, în timp ce cumpărătorii temători se grăbesc să golească rafturile de lumânări.
Inițial, guvernul chinez a răspuns comandând închiderea fabricilor și solicitând caselor și birouri să limiteze utilizarea sistemelor de încălzire și răcire. Minele de cărbune de urgență au fost deschise pentru a alimenta miile de cuptoare din nordul Chinei care mențin căldura în blocurile-turn rezidențiale.
Un mandat al statului chinez de-a supralicita alți importatori de gaze și cărbune va avea repercusiuni deosebit de largi în Marea Britanie și Europa, care se bazează pe importuri sigure și accesibile de gaze și cărbune pentru a-și menține economiile în funcțiune. Cei trei giganți energetici de stat din China – PetroChina, Sinopec și CNOOC – au o forță de plată net superioară furnizorilor occidentali de energie, care sunt constrânși de economia pieței și, în cazul Marii Britanii, de „limita prețului energiei”, care împiedică transferul costurilor către consumatorii finali. Dacă va fi un război energetic, China are deja cu un avantaj imens.
Limita de preț din Marea Britanie păstrează un capac artificial asupra facturilor casnice în detrimentul comercianților independenți de gaze și electricitate, care s-au trezit atrași de creșterea bruscă a prețurilor. Prețurile gazelor au ajuns acum la echivalentul unui preț al petrolului de 230 USD pe baril. Zeci de furnizori mici și mijlocii au încetat deja să tranzacționeze și vor urma și mai mulți dacă prețurile vor crește și mai mult. Având în vedere alegerile prezidențiale în Franța, și președintele Emmanuel Macron a decis să limiteze creșterea facturilor la energie.
Din păcate pentru guverne, creșterea prețurilor la gaz și energie electrică nu dă semne că va înceta. Contractele futures pe gaze din Marea Britanie și UE se tranzacționează la niveluri record, de șase ori mai mari decât prețul de anul trecut. Importurile de GNL comercializate la nivel mondial în nord-vestul Europei sunt mult mai mici decât de obicei. De ce? Deoarece navele trag către oferta cea mai bună și Asia plătește întotdeauna mai bine. China, Japonia, Coreea de Sud și Taiwan au o capacitate de stocare a gazului mult mai redusă decât Europa, astfel încât furnizorii lor de energie susținuți de stat se descurcă pentru a evita epuizarea. O realitate dureroasă este că nord-vestul Europei este piața de ultimă instanță pentru GNL. Acele imense nave oceanice care transportă sarcini enorme de gaz răcit în formă lichidă vor vâna întotdeauna banii.
Situația dificilă a Europei în ceea ce privește prețurile ridicate la gaz și importurile scăzute de GNL este opusul a ceea ce s-a întâmplat anul trecut, când primul val de blocaje a prăbușit cererea globală de gaze naturale. China nu a putut absorbi supraabundența rezultată, trimițând o armată de petroliere în Marea Britanie și Europa. Unitățile de depozitare din UE au fost umplute până la refuz, iar prețurile au explodat.
Apoi a sosit iarna, termostatele au fost pornite și prețurile și-au revenit rapid. Vremea rece a durat mai mult decât de obicei, menținând prețurile ridicate până la începutul verii. Și pentru că comercianții se așteptau ca gazul să înceapă să curgă pe noua conductă Nord Stream 2 din Rusia, prețul gazului a scăzut, deci nu a existat niciun stimulent pentru a reumple stocurile de gaze epuizate. Acum, rezervele de gaze din UE sunt mai goale decât în orice alt moment de din ultimul deceniu.
Niciodată lăsând o criză bună să se risipească, Kremlinul a anticipat ce va urma. Gazprom a fost acuzat că și-a diminuat fluxurile către Europa înfometată de gaze pentru a constrânge autoritatea de reglementare a Germaniei să aprobe lansarea Nord Stream 2, care va conduce gazul arctic rusesc pe sub Marea Baltică în Germania și mai departe. Gazprom neagă acest lucru și a făcut o ofensivă de PR, susținând că și-a îndeplinit obligațiile contractuale și că transportă mai mult gaz spre Vest decât anterior.
Dar crește și aprovizionarea către China prin Power of Siberia, o rețea de gaz de 3.000 km care se întinde prin vastitatea estică a Rusiei. Vladimir Putin a reacționat cu bucurie la problemele Europei, vorbind despre „șmecherașii din Comisia Europeană anterioară” care concepuseră prețurile bazându-se pe piața gazelor, crezând că va fi mai ieftin decât indexarea gazului la prețurile țițeiului. Bruxellesul și Washingtonul nu gustă acum gluma, iar Casa Albă s-a angajat să ajute Comisia să „reziste” la „manipularea” prețului gazului rusesc.
Pe măsură ce prețurile angro ale gazelor au crescut în Europa, companiile de utilități au început să revină la cărbunele murdar și ieftin pentru generarea de energie electrică. Acest lucru a însemnat că aceste companii de utilități au trebuit să cumpere mai multe cote de carbon din UE, ceea ce a determinat creșterea prețului carbonului, determinând astfel și mai abitir creșterea prețurilor la electricitate. Prețul cărbunelui termic s-a triplat anul acesta și se tranzacționează acum cu peste 200 USD pe tonă, în timp ce cotele de carbon din UE costă peste 60 EUR pe tonă – ambele maxime istorice.
Lipsurile sunt resimțite în întreaga lume. Generatoarele de energie pe bază de cărbune din India mai au combustibil doar pentru câteva zile. China, care din motive politice a încetat să mai cumpere cărbune australian, a recurs la cumpărarea de cărbune scump din Kazahstan, care trebuie transportat pe calea ferată și pe mare. Și o centrală germană a trecut pe linie moartă săptămâna asta, motivând lipsa cărbunelui.
Oficialii europeni s-ar putea întreba ce s-a întâmplat cu „gazul libertății” – termenul folosit de Donald Trump pentru a descrie exporturile de GNL către aliații americani de peste mări. De fapt, SUA exportă mai mult GNL ca oricând, dar creșterea este constrânsă de capacitate. Centralele de GNL din amplasamentele ecologice necesită mulți ani pentru a obține autorizații, pentru a finanța și pentru a construi. GNL-ul care pleacă din SUA se îndreaptă în principal către Asia și America Latină.
Dar cel mai mare câștigător din criza actuală este Qatar, cel mai competitiv producător mondial de GNL, aflat în cursă strânsă cu Australia, care are cel mai mare volum. Qatar este un furnizor important de GNL în Marea Britanie, dar emiratul înclină spre est. În această săptămână, Qatar Petroleum, deținută de stat, a semnat un acord major de furnizare pe termen lung de GNL către China.
Toate acestea prezintă o imagine dificilă pentru Marea Britanie, care și-a închis ultima unitate de stocare sezonieră în 2017, deoarece, așa cum au spus miniștrii la acea vreme, aprovizionarea globală cu GNL era abundentă. Cererea de energie electrică și gaz pentru gospodării este „neelastică” în industrie, ceea ce înseamnă că consumatorii obișnuiți din Marea Britanie vor plăti rata actuală. Pentru a agrava problemele noastre, ministrul francez Clement Beaune a făcut săptămâna aceasta o amenințare voalată de-a întrerupe exporturile franceze de electricitate către Marea Britanie – deja compromise de un incendiu la o stație de conversie la începutul acestui an. Dacă această iarnă va fi una extrem de rece, greul va cădea în primul rând asupra fabricilor cu consum intensiv de energie, care vor fi nevoite să echilibreze piața prin închideri temporare. Tot ce pot face acum miniștrii este să se roage pentru o iarnă blândă în China.🟦
