Conform Ministerului Apărării al Rusiei, jurnalista ucraineană Victoria Roșcina a murit în captivitatea rusă în urmă cu mai mult de cinci luni. Totuși, Rusia nu i-a returnat încă trupul în Ucraina. Acum, un nou documentar a dezvăluit tortura brutală și condițiile inumane prin care Roșcina a trecut în ultimele luni ale vieții sale. Filmul, intitulat „Ultimul subiect al Vikăo”, a avut premiera la Kiev în această săptămână. A fost produs de jurnaliști din mass-media ucraineană Slidstvo.Info, Graty și Suspilne, împreună cu membri ai Reporteri fără frontiere (RSF). Investigația a descoperit detalii noi despre capturarea lui Roșcina în Zaporojie, aflat sub ocupație rusă, și despre tratamentele abuzive la care a fost supusă într-un centru de detenție din orașul rus Taganrog, unde a fost ținută până la presupusa sa moarte. Circumstanțele morții lui Roșcina rămân atât de neclare încât investigatorii ucraineni nu exclud posibilitatea ca ea să fie încă în viață, notează Meduza.
<< Viktoria Roșcina a fost capturată de forțele ruse în august 2023, în orașul ucrainean Enerhodar, pe care Moscova l-a cucerit la începutul invaziei sale pe scară largă. Ea călătorise în regiunea ocupată Zaporojie ca reporter independent pentru Ukrainska Pravda. Conform celor cu care a vorbit înainte de capturarea sa, Roșcina plănuia să relateze despre prizonierii de la Centrala Nucleară de la Zaporojie, despre așa-zisele „alegeri” rusești din teritoriile ocupate și despre urmările distrugerii barajului de la Kahovka.
Pentru a ajunge în zonele ocupate, Roșcina a călătorit mai întâi din Ucraina în Europa. Investigatorii ucraineni au relatat că pe 25 iulie 2023, ea a traversat granița în Polonia și apoi a continuat spre Letonia, intrând în Rusia pe 26 iulie. La începutul lunii august, Roșcina a sunat-o pe sora sa, spunând că se afla în Rusia, petrecuse câteva zile sub controale de securitate rusești și nu se simțea în siguranță, conform Grati.
De la o secție de poliție la un „garaj”
Data exactă a detenției lui Roșcina este încă necunoscută. International Women’s Media Foundation a relatat că Roșcina a dispărut pe 3 august în teritoriul ocupat, iar autoritățile ucrainene au primit o informare despre dispariția sa pe 12 august. Totuși, unul dintre contactele lui Roșcina le-a spus celor de la Grati că s-a întâlnit cu ea la Berdiansk pe 22 august. Acesta a spus că ea plănuia să călătorească la Melitopol, dar intenționa să se întoarcă și să se întâlnească din nou cu el. Pe 27 august, ea i-a trimis un mesaj pentru a anula întâlnirea – și aceasta a fost ultima dată când a mai auzit de la ea.
După reținerea sa, Roșcina ar fi fost ținută într-o secție de poliție din nordul Enerhodarului, aproape de ieșirea spre Centrala Nucleară de la Zaporojie, conform Slidstvo.Info. Reporteri Fără Frontiere, citând un martor ocular, a scris că Roșcina fusese „văzută de o dronă”. Autoritățile ruse nu au divulgat niciodată acuzațiile aduse împotriva sa.
Din Enerhodar, Roșcina a fost transferată la Melitopol, unde a fost ținută câteva luni. Potrivit Irinei Didenko, care conduce echipa care se ocupă de cazul Roșcina la Biroul Procurorului General al Ucrainei, jurnalista a fost „ținută în așa-numitele garaje”. Anterior, RIA Melitopol a relatat că forțele ruse țineau prizonieri ucraineni în garaje aflate pe terenul mai multor clădiri administrative din oraș.
Foamea și maltratarea
În decembrie 2023, Roșcina a fost transferată din „garajele” din Melitopol într-un centru de detenție preventivă din orașul rus Taganrog. O femeie ucraineană care a împărțit celula cu Roșcina le-a spus celor de la Slidstvo.Info că jurnalista fusese ținută într-un subsol în Melitopol și torturată în timpul interogatoriilor. „Am văzut mai multe cicatrici pe corpul ei — cu siguranță pe braț și picior,” și-a amintit ea. „Avea o rană de cuțit, o cicatrice proaspătă. Era între încheietura mâinii și cot, cam de trei centimetri lungime”.
Femeia a mai spus că Roșcina fusese torturată cu șocuri electrice. „Știu că s-a întâmplat mai mult de o dată. Nu mi-a spus exact de câte ori, dar mi-a spus că fusese plină de vânătăi”, a adăugat ea, menționând că firele fuseseră atașate de urechile lui Roșcina.
„Acest tratament a fost absolut brutal și fatal pentru ea. A rezistat în primele zile — se vedea. Tot timpul cerea să fie văzută de anchetatori, de personalul și autoritățile din închisoare. Voia să explice că nu exista niciun temei legal pentru detenția ei. Era disperată să ajungă la ei, să afle de ce fusese adusă acolo”, a spus fostul coleg de celulă al lui Roșcina.
În timpul unei inspecții a închisorii din Taganrog efectuate de reprezentanți ai Comisarului pentru Drepturile Omului din Rusia, Tatiana Moskalkova, în martie 2024, gardienii au scos-o pe Roșcina din celula sa și au ascuns-o într-o cameră închisă de la un alt etaj.
Pe măsură ce starea de sănătate a lui Roșcina se înrăutățea, ea a început să aibă atacuri de panică frecvente și i s-a refuzat accesul la medicamente, conform Reporteri Fără Frontiere. În timp, ea a încetat complet să mai mănânce. Gardienii de la închisoare au amenințat-o pe Roșcina și chiar au încercat să o hrănească forțat. Colega de celulă a lui Roșcina a povestit că șeful închisorii le-a vizitat celula pentru a discuta cu jurnalista, care cerea în mod repetat să fie eliberată, schimbată sau deportată.
„Continua să ceară ajutor. La început, se plângea de probleme stomacale, că nu avea menstruație tot timpul și avea febră persistentă. Apoi, femeile au observat că pierdea mult în greutate. Greutatea Vikăi a scăzut la doar 30 de kilograme. O ajutam să se ridice pentru că era atât de slabă încât nu putea să își ridice capul de pe pernă. O ridicam întâi de cap și apoi ea apuca mânerul patului pentru a se ridica singură”, a spus colega de celulă.
Potrivit colegei de celulă, Roșcina a fost spitalizată la sfârșitul lunii iunie. „Când au luat-o, au transportat-o pe targă pentru că nu putea să meargă singură”, a spus aceasta. O altă persoană intervievată de Reporteri Fără Frontiere a spus că prizonierii credeau că Roșcina murise în acel moment.
Cu toate acestea, două sau trei săptămâni mai târziu, Roșcina a fost adusă înapoi la centrul de detenție și plasată într-o celulă separată. Părea că s-a recuperat într-o anumită măsură, deoarece putea să meargă singură și să răspundă la cuvintele gardienilor.
Dispariția
La sfârșitul lunii august, Victoria Roșcina a fost lăsată să-l sune pe tatăl ei, Volodimir Roșcin, conform Slidstvo.Info. „În timpul apelului, atât Victoria, cât și părinții ei au confirmat că existau discuții despre un posibil schimb de prizonieri. Totuși, nimeni nu știa când va avea loc acest schimb — nici Victoria, nici părinții ei nu aveau informații despre data sau ora”, a spus Ievhenia Kapalkina, avocata care o reprezenta pe tatăl Victoriei.
Ultima dată când celelalte femei ucrainene din închisoarea din Taganrog au văzut-o pe Roșcina a fost pe 8 septembrie, când a fost scoasă din celula ei și dusă într-o locație necunoscută.
Sevgil Musaieva, redactor-șef al Ukrainska Pravda, a relatat că sursele ei au spus că Roșcina ar putea fi returnată în Ucraina pe 13 sau 14 septembrie. Schimburi de prizonieri între Rusia și Ucraina au avut loc în ambele zile, dar Roșcina nu a fost returnată.
Pe 2 octombrie 2024, tatăl lui Roșcina a primit o scrisoare din partea Ministerului Apărării al Rusiei semnată de „V. Koh,” care se presupune că se referea la generalul-maior Vitali Koh, adjunctul șefului Direcției Principale a Poliției Militare din cadrul Ministerului. Scrisoarea afirma că Victoria Roșcina a murit pe 19 septembrie, deși nu oferea dovezi și spunea că trupul ei „va fi predat părții ucrainene ca parte a unui schimb de prizonieri decedați”. Până în martie 2025, Rusia nu a predat încă trupul lui Roșcina Ucrainei.
Irina Didenko, care conduce echipa de investigare a cazului Roșcina, a declarat că nu este încă clar dacă scrisoarea de la Ministerul Apărării al Rusiei reprezintă poziția oficială a Moscovei, având în vedere că Kievul a suspendat relațiile diplomatice cu Rusia. „Investigația ia în considerare atât posibilitatea ca Viktoria să fie încă în viață, cât și posibilitatea că ea ar fi murit”, a spus Didenko. „Examinăm toate scenariile posibile, inclusiv tortura, maltratarea, refuzul îngrijirii medicale, presiunea psihologică, moartea din cauza condițiilor precare de detenție și altele.”
Bohdan Ohrimenko, șeful Centrului de Coordonare al Ucrainei pentru Tratarea Prizonierilor de Război, a spus că Rusia a ignorat în mod repetat cererile de a returna trupul lui Roșcina pentru a fi înmormântat. „Continuăm eforturile de a aduce trupul Victoriei înapoi. Încercăm să convingem cealaltă parte să-l predea. Abia atunci vom putea vorbi cu certitudine — deocamdată, nu putem decât să speculăm”, a spus Ohrimenko.
Biroul Comisarului pentru Drepturile Omului din Ucraina a solicitat, de asemenea, Comisarului pentru Drepturile Omului din Rusia, Tatiana Moskalkova, să confirme sau să infirme rapoartele despre moartea lui Roșcina, dar aceasta nu a răspuns.
Volodimir Roșcin a spus că a contactat diverse autorități ruse, dar a fost purtat pe drumuri în mod repetat. În decembrie 2024, el a primit un răspuns din partea șefului centrului de detenție din Taganrog, Alexander Ștoda, care afirma că înregistrările oficiale ale închisorii indică faptul că Viktoria Roșcina nu a fost niciodată ținută acolo. >>
