Jobenul albastru cu panglică galbenă pe care stă scris „Stop Brexit” este o dovadă că Steve Bray a semnat condica zilnic în fața Parlamentului britanic în ultimii doi ani și jumătate.
Pe Twitter, lasă ca adresă de contact Old Place Yard, piața de vizavi de Camera Comunelor. El se pronunţă împotriva Brexit-ului, cu sau fără acord, și consideră că alegerile generale anticipate sau un nou referendum pentru a vedea dacă oamenii doresc cu adevărat să iasă din Uniunea Europeană nu vor face decât să divizeze şi mai mult populația.
Charlie Rome, care nu are un loc de muncă și care are grijă de fiul său mic pentru ca soția sa să lucreze, protestează săptămânal, de un an, împotriva părăsirii UE. Săptămâna aceasta, a lăsat copilul împreună cu prietenii. Este de gardă la poarta prin care trec mașinile parlamentarilor care se duc la şedinţe.
El și o mână de alți câţiva în favoarea și împotriva Brexit-ului par neobosiţi. „Oamenii habar nu aveau ce fac”, spune Rome. Totuși, populația, în general, este epuizată de o problemă care trenează de mai bine de trei ani, de când Regatul Unit a ales să părăsească UE la referendumul din iulie 2016.
„Nimeni nu mai suportă. Sunt aici pentru că cred că avem multe de pierdut. Oamenii au votat fără informații. Nimeni nu a votat pentru un Brexit fără acord” – spune Bray, care rămâne acolo cu ajutorul unui crowdfunding.
În general, britanicii se simt tot mai îndepărtaţi de clasa politică. Un sondaj difuzat săptămâna aceasta de către Young Women Trust – care lucrează cu tinere cu venituri mici – arată că 69% din încrederea tinerelor britanice în politicieni a scăzut serios în ultimul an.
În luna martie, un alt sondaj realizat de Mental Health Foundation (MHF) a identificat cifre şi mai ilustrative. Brexit-ul a făcut ca 43% din populație să se simtă neputincioasă, 39% şocată și 38% îngrijorată.
Unii spun chiar că creșterea cu 6% a încasărilor la antidepresive din 2018, care au ajuns la 70,9 milioane – mai mult decât populația țării, de 66 de milioane – este legată, de asemenea, de Brexit. În ultimii cinci ani, Regatul Unit s-a confruntat cu patru alegeri pentru rezolvarea unor probleme vitale pentru viitorul țării. Au fost două alegeri generale (în 2015 și în 2017) care i-au menținut pe conservatori la putere, referendumul pentru independența Scoţiei, care aproape că a adus țara la fragmentarea teritorială și, în sfârşit, în 2016, referendumul legat de ieșirea din UE.
Scrutinurile au fost răspunzătoare pentru divizarea populației. Nici unul dintre ele nu a adus răspunsuri clare ale urnelor cu privire la parcursul națiunii. Acum, mai mulți britanici ar vota pentru rămânerea în UE decât pentru ieşire.
În acest moment, țara poate fi pe punctul de a organiza alegeri generale anticipate. Încercarea guvernului lui Johnson de a adopta o moțiune pentru desfăşurarea unui nou scrutin a eșuat miercuri, dar nu este exclusă deloc, după ce opoziția a finalizat demersurile unei legi care interzice un Brexit fără acord cu Uniunea Europeană.
Cert este că același sondaj al MHF arată că unul din zece britanici recunoaşte că Brexit-ul îi afectează somnul, iar doi din 10 spun că sunt foarte stresați.
Dacă Parlamentul încearcă acum să evite o ieşire fără acord – temută de majoritatea agenților economici – după ce a respins de trei ori la rând înțelegerea negociată de fostul prim-ministru, Theresa May, cu Europa, nici parlamentarii nu spun ce vor cu adevărat. În principiu, Regatul Unit are un răgaz până pe 31 octombrie.
Ceea ce pare să-i tulbure pe toți analiștii politici este faptul că, până atunci, se poate întâmpla orice.
