Biden propune o ieșire penru dezastrul din Gaza și susține că este ideea Israelului
Cadrul propus de președintele Biden pentru încheierea războiului catastrofal din Gaza pare să permită menținerea unui Hamas mult degradat în Gaza, în timp ce toți ostaticii ar fi eliberați în schimbul retragerii israeliene. Dacă Israelul ar fi de acord, și este aici un mare „dacă”, ar fi un regres major față de obiectivul său inițial de a zdrobi grupul terorist care a comis masacrul din 7 octombrie.
În același timp, ar afirma un principiu fundamental de toleranță zero pentru viitor: Israelul ar relua războiul dacă Hamas încalcă încetarea focului, de această dată fără complicația indusă de luarea de ostatici, și ar aștepta totodată de la comunitatea internațiolă să i se acorde legitimitate care în prezent este în mod clar epuizată.
Discursul scurt al lui Biden — care, dat fiind momentul la care a fost rostit, a sugerat cu siguranță punctul de cotitură discutat aici săptămâna trecută — a fost remarcabil sub diverse aspecte, iar nu doar întrucât a descris din nou obiectivele războiului Israelului ca fiind „drepte”.
În primul rând, planul a fost prezentat drept o ofertă pe care Israelul a făcut-o către Hamas joi. Dacă acest lucru este adevărat, iar Israelul nu a negat, este o modalitate ciudată de a anunța o propunere israeliană și nu este clar dacă a fost coordonată.
Mai mult, Biden părea să îndemne Israelul să se țină de propriul plan, ceea ce sugerează că el crede că prim-ministrul Benjamin Netanyahu ar putea să se clatine, deoarece extremiștii au cheile de la coaliția sa.
Dacă este adevărat, aceasta ar însemna că, după aproape opt luni de luptă, Israelul a ajuns la concluzia că obiectivele sale declarate – de a eradica total Hamas și de a elibera ostaticii (acum în număr de peste 120) – nu sunt compatibile și că cel din urmă trebuie prioritizat întrucât ostaticii mor unul câte unul în închisoare. Logica este că presiunea militară nu-i descurajează pe cei dispuși să moară pentru cauza lor.
Deși Israelul nu a negat în mod categoric prezentarea lui Biden, biroul prim-ministrului a emis declarații repetând că Israelul nu va încheia războiul fără a eradica Hamas. Deși definițiile și interpretările ar putea ajuta la nuanțarea acestui lucru, mulți observatori vor calcula care dintre cei doi lideri este mai probabil să mintă.
Biden a evitat specificitățile și a folosit un limbaj vag despre legătura dintre diversele aspecte ale propunerii sale. Dar a sugerat mai mult decât vag că se pregătește mult discutatul acord de „normalizare” (adică pace) cu Arabia Saudită și alianța de securitate susținută de SUA între sunniți, Israel și Occident, aranjată împotriva Iranului și a milițiilor sale care crează probleme în regiune.
Este posibil ca planul să conțină elemente pe care Biden nu le-a menționat – în special în jurul întrebării dacă Hamas poate rămâne la conducerea Gazei. Dacă Israelul s-ar retrage acum, rezultatul cu siguranță acesta ar fi, chiar dacă forțele de luptă ale grupării au fost decimate (surse de securitate israeliene spun că doar patru batalioane – mai puțin de o cincime din forța de luptă inițială – rămân intacte).
Dacă se întâmplă acest lucru, Israelul poate da vina doar pe sine – sau, mai precis, pe guvernul Netanyahu, care a rezultat din dezastruoasele alegeri din noiembrie 2022. Această administrație a refuzat să ia în considerare, ca obiectiv, revenirea Autorității Palestiniene în Gaza, deși aceasta este singura alternativă relevantă în viața publică palestiniană.
Singurul plan prezentat de oficialii israelieni în ultimele luni a fost o idee incompletă de a se baza pe lideri de clan locali – și aceasta a dus rapid la intimidare, asasinatele comise de Hamas și la capitularea rapidă a tuturor candidaților posibili, promițând Hamas că nu vor îndrăzni niciodată.
Cu toate acestea, nu este exclus ca în ultimul moment Israelul să fie de acord cu un plan plauzibil post-Hamas, care ar putea include o Autoritate Palestiniană reformată, poate cu schimbări de personal și poate ca o ramură separată de guvernul autonom din Cisiordania, cu sediul în Ramallah. O posibilitate favorizată de mulți din establishmentul de securitate al Israelului este să-l readucă pe Mohammed Dahlan, care a fost odată o figură principală a Autorității Palestiniene în Gaza, dar care a intrat în conflict cu președintele palestinian Mahmoud Abbas și se află acum în exil în Golf.
Într-un astfel de scenariu, ar putea fi înțelept ca Israelul să ofere conducerii Hamas (inclusiv liderului din Gaza, Yihya Sinwar) exil, pur și simplu pentru a preveni sabotarea de către aceștia a unei noi conduceri.
Stimulentele pentru Israel ar include, de asemenea, încheierea celor opt luni de lupte de uzură cu miliția Hezbollah, ale cărei bombardamente asupra nordului Israelului au depopulat orașele de lângă graniță și au determinat zeci de mii de persoane să-și părăsească locuințele.
Cu toate acestea, până sâmbătă seara, extremiștii din coaliția lui Netanyahu amenințau deja să o destrame, din cauza planului.
Pe termen scurt, toate acestea ar putea însemna că Netanyahu reușește să întârzie așteptata plecare a partidului moderat al lui Benny Gantz din coaliție. Dacă Netanyahu nu se retrage din plan în ciuda amenințărilor extremiștilor, este probabil ca grupul să rămână pentru o vreme, pentru a-l vedea realizat.
Dacă războiul se încheie într-adevăr, acest lucru ar putea declanșa mișcări politice pentru a dizolva Knessetul și a convoca noi alegeri, poate până la sfârșitul anului. În mod normal, într-un sistem parlamentar, după un atât de spectaculos precum cel din 7 octombrie, acest lucru ar fi de la sine înțeles. Dar Netanyahu este, de asemenea, un lider care pare dispus să se agațe de scaunul său practic cu orice preț.
De ce conduc laburiștii în Marea Britanie? Ar putea fi de interes și pentru democrații din SUA
