O țară cu deficit de spitale, dar atacată de “nebuni”

Călin Georgescu, protest / Inquam/Adriana Neagoe
Călin Georgescu / Inquam/Adriana Neagoe
  • Feriți-vă de Orban, Putin și ai lor, dar feriți-vă și de „ai noștri”; de românii – politicieni, vectori „anti-sistem” sau figuri culturale „apolitice” – care zilele astea promovează pacea rusească în Ucraina. Fac pe patrioții, dar în realitate fac nu doar jocul lui Putin, ci și pe cel al Ungariei Mari la care visează rusnacul budapestan, profund revizionist, Viktor Orban.

Cu rândurile de mai sus încheiam, în 20 aprilie 2023, un text în care semnalam apropierea contra-intuitivă, dar cât se poate de reală, dintre regimul de la Budapesta, condus de Viktor Orban, și partidul AUR (prin vectorii săi principali, George Simion și Claudiu Târziu, dar și prin vectorul său, secundar la acea vreme, Călin Georgescu). Nu mergeam pe speculații, ci direct pe declarații.

În esență, curioasa simbioză dintre extremiștii români (profilați ca patrioți, suveraniști, revizioniști și anti-maghiari) și extremiștii maghiari (profilați ca patrioți, suveraniști, revizioniști și anti-români) se grefează pe două teme conectate la Rusia:

  1. Și unii, și ceilalți îl apreciază pe Vladimir Putin, ca model de lider, și îmbrățișează dictatura lui Putin, ca model de societate. De la George Simion, Claudiu Târziu, Călin Georgescu și până la Viktor Orban și Peter Szijjarto, fiecare și-a manifestat prin vorbe și prin fapte adeziunea proprie la dictatorul și la regimul de la Moscova. (Probele indubitabile sunt disponibile în link-ul de mai sus, dar și în atâtea alte relatări de presă, analize, preluări de declarații).
  2. Și extremiștii români, și extremiștii unguri și-au unit practic forțele în propulsarea unei teme-cheie a războiului informațional rusesc, în contextul celui armat purtat de ruși în Ucraina: capturarea de teritorii ucrainene de către țările învecinate Ucrainei, inclusiv de către România și Ungaria. Asta înseamnă, inevitabil, legitimarea implicită și a altor pretenții teritoriale de natură similară. De pildă, necontenitele pretenții teritoriale ale guvernanților de la Budapesta față de România. Prin faptul că George Simion, Claudiu Târziu și Călin Georgescu râvnesc la pământuri ucrainene, Viktor Orban nu se poate simți decât încurajat în a insista pe obsesia lui de a vedea realipit Ardealul la Ungaria (obsesie manifestă deopotrivă prin declarațiile sale și ale subalternilor, ca și prin celebrele hărți și fulare cu Ungaria Mare, pe care premierul ungar le flutură, public și diplomatic, la intervale regulate de timp).

Pentru lămuriri definitive asupra relației contra naturii dintre FIDESZ-ul lui Orban și AUR-ul lui Simion, vă recomand selecția de poziționări, pe care am făcut-o în aceste pagini acum chiar un an, într-un text din 30 ianuarie 2024, intitulat: I s-a vândut AUR lui FIDESZ sub ochii noștri? Cum au ajuns George Simion și Viktor Orban “aceeași mizerie”.

Tema suspectelor jocuri reciproce pe care și le fac extremiștii români și unguri, desigur la adăpostul patriotismului și al suveranismului, desigur în beneficiul primordial al Rusiei, se autoinvită și mai insistent în actualitatea lui 2025 după interviul din 29 ianuarie, în care Călin Georgescu a plusat mai mult ca oricând, din perspectiva revizionismului și a promovării putinismului.

Un motiv este acela că, deși pare că începe să clipească în ceea ce privește o nouă candidatură a sa la prezidențiale (explicam recent AICI ce înseamnă asta), Călin Georgescu rămâne până una-alta un potențial candidat la Cotroceni și trebuie tratat ca atare.

Un al doilea motiv, în schimb, ține de poziționarea oficială a AUR față de Călin Georgescu. O poziționare, vom vedea mai jos, cu geometrie variabilă, asta ca să folosim o exprimare civilizată.

Deși există numeroase indicii că sprijinul anunțat de acest partid pentru o candidatură a lui Georgescu nu este nici ireversibil și nici sincer (recent am explicat de ce – AICI), până când lucrurile se vor schimba AUR rămâne girantul principal al lui Călin Georgescu.

Prin urmare, din moment ce Călin Georgescu susține că teritoriul Ucrainei trebuie împărțit, iar România trebuie să taie din harta Ucrainei partea sa, este imperativ ca AUR și liderii săi să comunice opiniei publice din România dacă au sau nu aceeași părere.

Interesant e faptul că, în ciuda torenților de reacții oficiale – politice și diplomatice, deopotrivă – care s-au abătut după declarațiile-potop ale lui Călin Georgescu, până acum muțenia a fost singura formă răspuns la care au apelat AUR, George Simion și Claudiu Târziu.

Iată de ce, până la un update corespunzător pe acest subiect, din partea AUR, consider că rămân valabile pozițiile asumate ori direct exprimate, în trecut, de AUR, George Simion și Claudiu Târziu.

  • Claudiu Târziu, ianuarie 2024: „Nu vom fi suverani cu adevărat decât după ce vom reîntregi statul român în granițele lui firești. Basarabia trebuie să vină acasă. Bucovina de nord nu poate fi uitată, sudul Basarabiei, ținutul Herța, Transcarpatia, tot ce a fost și este al națiunii române trebuie să se întoarcă în granițele statului. Acesta e idealul pe care nu avem voie să îl uităm. Moldova e ciuntită. Moldova lui Ștefan trebuie să fie acasă, în România”. Iată și ceea ce zicea cam în același timp cu liderul AUR și Laszlo Toroczkai, liderul unui partid de extrema-dreaptă din Ungaria: „(…) permiteţi-mi să semnalez că revendicăm Transcarpatia”.

Având în vedere că AUR nu s-a dezis de Târziu (ba din contră, după declarația asta l-a pus pe lista de Bruxelles și astfel l-a cadorisit cu un post gras plătit de europarlamentar), având în vedere și faptul că AUR nu a revenit instantaneu asupra sprijinului acordat în Consiliul Național de Conducere candidaturii lui Călin Georgescu la prezidențiale, se impune concluzia de bun simț că AUR și George Simion agreează o împărțire a teritoriului ucrainean între români, ruși și cine o mai vrea să praduiască țara vecină.

Este esențial de reținut acest aspect cu atât mai mult cu cât George Simion are șanse teoretice de a fi candidatul sau unul dintre candidații extremiștilor români la prezidențialele din luna mai.

Este curios faptul că George Simion, pe când se afla în SUA, s-a delimitat imediat de Călin Georgescu atunci când cel din urmă a criticat existența bazelor NATO în România, dar nu a mai fost atât de prompt în a se delimita de misticul pestilențial atunci când Călin Georgescu a atentat la integritatea teritorială a Ucrainei. Desigur, nu mai puțin curios rămâne și faptul că la două zile după ce Simion se dezisese declarativ de Georgescu, pe tema NATO, același Simion i-a asigurat sprijin oficial candidaturii lui Georgescu.

Un lucru este, până acum, sublim de clar: AUR face jocurile Ungariei Mari, face jocurile Rusiei (infinit de) Mari, plasează România pe picior de război cu Ucraina și, potențial, pe picior de război cu alte țări din jur, țări față de care, prin violarea tratatelor, extremiștii din AUR și din alte partide de același spirit pot oricând găsi pretexte pentru a emite pretenții teritoriale.

Acest tip de acțiune politică intră în profundă și evidentă coliziune cu zonele de discurs pacifist pe care AUR și George Simion îl practică fie direct (prin voce proprie), fie indirect, girând vocea lui Călin Georgescu.

Votul pentru candidatul extremei drepte, suveranist-putiniste, oricare va fi el în cele din urmă, va fi un vot în esență belicos, profund destabilizator pentru societatea, securitatea și economia României, va fi un vot acordat unui sau unor mincinoși fără căpătâi, va fi un vor acordat unui candidat sau unor candidați al căror unic resort în politică nu este de a o rupe cu bolile trecutului, ci de a contamina țara și pe locuitorii ei cu boli noi, de data asta și fără leac.

Într-o țărișoară cu deficit cronic de spitale, la propriu, și cu o inflație de nebuni, la figurat și cu pretenții la putere, pacoste mai mare ca un vot beteag la prezidențiale nici că ar fi de imaginat.

Călin Georgescu promite pace, dar ne va băga în război. Cum s-a sincronizat cu Moscova în două momente critice pentru Putin: în preajma invaziei și în preajma negocierilor